În cele câteva localuri în care am fost, atmosfera era una obișnuită pentru o după amiază de duminică. Poate doar ceva mai multă aglomerație din cauza lapoviței.
Unii au găsit câteva ore pentru a-și revedea prietenii, alții sărbătoresc zile de naștere sau pur și simplu au ieșit la un pahar de vorbă.
Ion a revenit acum câteva zile din Franța și și-a scos familia în oraș. Nici el și nici soția lui nu au votat în primul tur, dar promit că până în seară vor ajunge la votare.
Diana: „Nu cred că merită votul meu să li-l dau. Oricum au să fure, sau cu votul meu, sau fără al meu. Nu cred în nimeni, fiecare se gândește pentru dânsul. Să trăim așa cum am trăit până acum, fiecare o să lupte cum poate, eu pentru copilul meu și fiecare pentru copiii lor și pentru familia lor. Dar viitor eu nu văd în Moldova noastră".
Ion: „Prima dată n-am fost. Eram în Franța. Eram departe, unde nu erau cabine de vot, dar astăzi o să mă duc după ce mai stau puțin cu familia. Sperăm că poate o fi bine în Moldova. Toți cred că acolo e mai bine, dar nu-i mai bine acolo. Ce-l mai bine-i aici, acasă".
Într-un alt local, i-am întâlnit pe Andrei și Alexandru. În ziua alegerilor, cei doi au găsit timp să pună țara la cale.
Alexandru: „Gându-mi stă să plec din țară. Salariul și jobul pe care-l am acuma nu-mi asigură mie necesarul pentru viață sau ca să-mi construiesc un viitor oarecare, să mă căsătoresc și-așa mai departe, nu este suficient. Eu mă gândesc mult la viitorul acestei țări și cunosc cât de cât cum funcționează totul și cu părere de rău, lasă de dorit. Luminița de la capătul tunelului nu se vede, e departe".
Andrei: „Ne-am adunat, în genere, să discutăm despre ziua alegerilor care se desfășoară astăzi. Numaidecât urmează să mă duc să-mi exercit votul. În general, noi ne punem speranța că o dată cu ziua de azi urmează să aibă loc schimbarea spre bine. Dacă nu, ne așteaptă încă vreo cinci ani de stagnare pe care o avem".
Alexandru: „Astăzi este momentul când noi alegem unde mergem. Este momentul deșteptării. Alegem o schimbare sau ne place stabilitatea asta în ghilimele".
Andrei: „Fac eforturi ca să rămân în continuare aici și să fac ceva în țară, dar nu știu cât timp o să mai rezist și eu. Dacă se continuă în ritmul și situația politică și economică pe care o avem îi foarte greu de rezistat".
La masa vecină trei tinere mame sărbătoreau o zi de naștere. Au venit din diferite colțuri ale țării. Principala temă de discuție sunt alegerile.
Nina: „Îs tare dezamăgită de conducerea noastră. Păi, de-asta și mergem la vot. Sperăm că totuși o să fie schimbările acestea și pentru copiii noștri o să fie un viitor frumos".
Marina: „Așa suntem noi, moldovenii, optimiști. Ne gândim mereu că o să fie bine”.
Ana: „Noi toți am discutat, cumătrii, nășei și noi toți mergem la vot. Asta nici nu se discută. La noi toți merg la vot. Dimineața am tras o fugă și-am votat și de-acuma ziua-i liberă,
putem să ne distrăm. Cred că orice am care are dreptul trebuie să-și exprime votul, dacă nu al nostru, măcar al copiilor".
Deși toți au dreptul la vot, nu toți fac uz de el. Unii aleg mai întâi să meargă la vot și apoi în oraș, o a doua categorie amână alegerile pe mai târziu, în timp ce alții se limitează doar la distracții. Deh, fiecare alege cum știe mai bine ce să facă cu dreptul de a alege.
