Ceea ce pare a fi o utilizare, duminica trecută, a votului rezidenţilor transnistreni cu acte de cetăţeni ai Republicii Moldova în favoarea candidatului la preşedinţie Igor Dodon reînnoieşte mai multe semne de întrebare temeri privind modul şi consecinţele unui fel anume de „reîntregire” a Republicii Moldova. Ce garanţii pot exista că locuitorii acestui avanpost al Rusiei nu vor deveni o constantă masă de manevră pentru a schimba, la dorinţă, priorităţile „neconvenabile” ale Chişinăului?
O convorbire la această temă cu analistul politic, jurnalistul şi scriitorul Igor Volniţchi.
Europa Liberă: Întâmplarea de duminica trecută, când mai mulţi cetăţeni moldoveni cu reşedinţă transnistreană par să fi fost organizaţi din timp, cu metode şi resurse administrative, să voteze pentru un anumit candidat la prezidenţialele din Republica Moldova. Dvs. cum vedeţi „elanul” neaşteptat al acestor votanţi transnistreni? Fapt electoral divers sau un model la scară mică a felului în care regiunea transnistreană în general va putea acţiona odată readusă în cadrul Republicii Moldova, altceva?
Igor Volniţchi: „Eu am scris anterior la această temă cred că minimum 5-6 materiale, inclusiv pe parcursul ultimilor luni, în care atenționam despre rolul pe care l-ar putea juca într-un eventual scrutin parlamentar anticipat sau în scrutinul prezidențial alegătorii din regiunea transnistreană. De fapt, aceștia sunt cetățeni ai Republicii Moldova și nimeni nu le poate interzice să participe la anumite procese, inclusiv la procesele electorale, de pe malul drept al Nistrului. Însă, totodată, cunoaștem cu toții că această regiune trăiește într-o izolare totală de restul Republicii Moldova, inclusiv izolare informațională, de aceea nu putem vorbi în cazul lor despre un vot conștient.
Este mai degrabă un vot dirijat și acest lucru s-a văzut foarte clar, inclusiv din acele declarații pe care le-au făcut votanții din stânga Nistrului participând la votare în secțiile de votare deschise în dreapta Nistrului. Oamenii au spus clar că: am fost organizați, unii chiar au recunoscut că a fost o indicație a așa zisului „prezident” al Transnistriei, cum îi spuneau ei în acele reportaje. Nu putem vorbi aici de o mobilizare, ci de o organizare și este absolut evident că s-a lucrat mult în această direcție pentru ca votul transnistrenilor să conteze în ecuația electorală și el a contat. Sunt unele estimări care spun că peste 4/5 din acea diferență care s-a înregistrat în turul doi între Igor Dodon și Maia Sandu au făcut-o anume votanții din stânga Nistrului aduși organizați pe malul drept.”
Europa Liberă: Privind într-un viitor oarecum incert deocamdată, dar pe baza acestei întâmplări, ce garanții ați vedea Dvs. că regiunea transnistreană nu va rămâne, chiar revenită în sânul Republicii Moldova, un fel de „coadă care dă din câine”, cum spun englezii?
Igor Volniţchi: „Haideți să facem un exercițiu matematico-electoral și politic, dacă doriți, ca să vedem care pot fi consecințele unei ca atare abordări. Spre exemplu, și ziceam anterior că eu am realizat unele materiale la această temă, să admitem că regiunea transnistreană în premieră absolută (să admitem că avem în anul 2017 alegeri parlamentare anticipate, lucru despre care se vorbește tot mai insistent, fie că vor fi provocate de actuala guvernare, fie de noul președinte, fie că opoziția se va activiza și va obține acest lucru, nu contează care din aceste trei motive vor sta la bază), deci admitem că avem alegeri parlamentare anticipate în anul 2017 și în premieră absolută de când s-a destrămat Uniunea Sovietică, regiunea transnistreană decide să permită (autoritățile autoproclamate de la Tiraspol) deschiderea secțiilor de votare în stânga Nistrului și să admitem că chiar ar putea admite concurenții electorali din dreapta Nistrului să facă campanii electorale în stânga Nistrului (deși sunt absolut sigur că aicea am avea o mulțime de impedimente și o mulțime de situații de scandal).
Ce s-ar întâmpla în acest caz? Iată că aceste câteva sute de mii de voturi care se zice că ar fi în stânga Nistrului ar fi în stare să încline decisiv balanța în favoarea să nu zicem a unui candidat, să nu zicem a unui partid, ci a unei tabere anume. Să mai admitem că am avea un sistem uninominal sau vom avea un sistem electoral mixt, lucru despre care se vorbește practic deschis deja în dreapta Nistrului (și se zice că unele inițiative în acest sens vor fi enunțate deja în luna decembrie, maximum în luna ianuarie, prima lună a anului viitor). Să admitem că avem aceste circumscripții uninominale. Vor dori transnistrenii să-și aibă propriii candidați în Parlamentul de la Chișinău? Posibil, de ce nu? Ei își doresc să poată influența cumva politicile Chișinăului, în special ceea ce numim noi vectori externi de dezvoltare. Vă închipuiți care în acest caz va fi impactul dacă vor vota sute de mii de alegători din stânga Nistrului fie în baza sistemului actual, fie în baza unui sistem electoral modificat? Evident că balanța va inclina decisiv într-o direcție anume și care este această direcție nu cred că e vreun secret pentru nimeni.”
Europa Liberă: Modul în care a fost „încurajat” votul rezidenţilor transnistreni – ar putea pe de altă parte fi considerat ca una dintre măsurile de sporire a încrederii între cele două maluri?
Igor Volniţchi: „Evident că nu, pentru că măsurile de încredere între cele două maluri se consolidează, în special, pe ceea ce noi numim filieră oficială, dacă putem folosi cuvântul „oficial” în raport cu administrația de la Tiraspol, și toate acele măsuri de încredere care sunt consolidate periodic la anumite etape - reprezintă un efort comun care are loc în cadrul formatului „5+2” - sunt niște acțiuni coordonate, sunt niște acțiuni bine structurate pe domenii ș.a.m.d.. Eu nu am auzit despre careva inițiative politice de genul celei care le-am văzut manifestându-se duminică să se discute în cadrul acestui format și nici în cadrul așa numitului format bilateral, pentru că unele acțiuni au loc pe filiera directă Chișinău-Tiraspol în cadrul grupurilor mixte de lucru ș.a.m.d.. Mai mult ca atât, nu putea să facă parte această acțiune politico-electorală din dialogul oficial, iar repet dacă putem folosi cuvântul „oficial” în raport cu administrația de la Tiraspol, dintre Chișinău și Tiraspol, pentru că nici măcar nu s-a ajuns să se discute în termeni generali despre așa numitul Coș-3 care presupune o discutare a eventualelor soluții de ordin politic pentru conflictul transnistrean. Deci, putem presupune că aici au avut loc cu totul altfel de înțelegeri și pe de o parte, a fost o situație stranie care nu s-a încadrat în logica lucrurilor, iar pe de altă parte, nu pute nega dreptul acestor oameni. Și, cineva a jucat foarte bine pe acest lucru știind că astfel de vot nu poate fi contestat, chiar dacă va ieși în evidență forma lui organizată.”
Europa Liberă: Și, sugerați că s-ar putea să se mai joace și în continuare pe acest teren?
Igor Volniţchi: „Eu zic că am avut un test în cadrul alegerilor prezidențiale unde s-a văzut cum pot fi jucate câteva zeci de mii de voturi și cât cântăresc ele în ecuația electorală. Și dacă acest test a dat rezultatul scontat de cei care l-au pus la cale, eu zic că în continuare vom avea manifestări de proporții mult mai mari. Și nu exclud că în eventualele alegeri parlamentare anticipate sau chiar a alegerilor parlamentare ordinare vom avea un nou factor – factorul transnistrean.”
Europa Liberă: Ce se poate face în asemenea situații, când știi tu, oficialitate, autoritate de la Chișinău, că lucrurile pot fi schimbate în asemenea mod? Prin anul 2004, de exemplu, la Chișinău a fost propusă strategia numită 3D, adică demilitarizare, de-criminalizare și democratizare a raioanelor estice, a fost ca și cum precondițiile pentru a negocia un statut special politic. Acum ce se poate face pentru a omogeniza, a crea înțelegere între locuitorii celor două mari maluri ale Nistrului, măcar pentru o armonizare conștientă a modului în care se face, se organizează vectorul politic?
Igor Volniţchi: „Eu zic că opoziția trebuie să acționeze acum în două direcții. În primul rând, să acorde o atenție mult mai mare așa zisului proces de discuții directe, dar procesului de negociere în format „5+2” și să insiste ca pe agenda de lucru să apară anumite chestiuni, pentru că dacă lași soluționarea acestor probleme, care devin deja evidente, doar la latitudinea oficialităților sau a mediatorilor și viitorilor garanți nu e o treabă.
Este interesul direct al cetățenilor Republicii Moldova ori partidele de opoziție reprezintă, cel puțin, pretind că reprezintă interesele cetățenilor Republicii Moldova și ele trebuie să găsească o modalitate pentru a-și face auzită vocea, pentru ai exercita o presiune anume în sensul bun al cuvântului și pentru a influința agenda de discuții atât pe filiera bilaterală Chișinău-Tiraspol, cât și în cadrul formatului „5+2”.
O altă direcție de activitate pe care o văd eu pentru partidele de opoziție este totuși să încerce să-și sporească prezenta în regiunea transnistreană. Nu este o utopie, nu este un lucru chiar atât de greu de realizat cum pare la prima vedere. Și noi aicea avem un precedent foarte bun, spre exemplu, Alianța „Moldova Noastră”, partidul condus cândva de Serafim Urecheanu, avea o prezență teritorială la nivel de organizații primare destul de bună în Transnistria, adică se muncea și acolo. Avem și precedentul partidului condus de dl Voronin, Partidul Comuniștilor care la un moment dat avea un acord de colaborare cu partidul condus de dl Horjan în Transnistria. Și, iată că acea colaborare dădea chiar și unele efecte, adică se simțea și o altă filieră în interacțiunea dintre malul stâng și malul drept al Nistrului pe dimensiunea politică, nu doar cea oficială.
De aceea, eu cred că partidele de opoziție având și precedentul de duminică trebuie de pe acum să-și pună unele întrebări și să încerce să formuleze unele provocări în raport cu următoarele alegeri parlamentare, fie că vor anticipate, fie că vor fi ordinare. Este o chestiune care nu trebuie lăsată, pentru că dacă va fi lăsată astfel veți vedea câți viitori concurenți electorali vor rămâne cu ochii în soare la următorul scrutin.”
Europa Liberă: Vorbind despre autorități pe de altă parte, instituția media pe care o reprezentați a sugerat într-un articol recent că în scurt timp am putea asista la o turnură spectaculoasă, ziceți, în soluţionarea problemei transnistrene. Ce aveți în vedere?
Igor Volniţchi: „Așa e. Din câte cunosc eu au fost analizate în acel material, la care vă referiți, declarațiile a minimum trei oficiali de nivel destul înalt, a trei cunoscători buni în materie transnistreană. Primul este reprezentatul special al președintelui în exercițiu al OSCE, al doilea este chiar vicepremierul, ministrul afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova și al treilea este Veaceslav Untilă un bun cunoscător în opinia mea, poate unul dintre cei mai buni cunoscători ai problemei transnistrene care sunt pe maul drept al Nistrului. Reprezentatul special al președinției în exercițiu a OSCE vorbește deschis că în cadrul ultimei sale vizite la Chișinău a primit unele asigurări privind un nou concept cu care partea malului drept hai să zicem așa a Chișinăului oficial va veni chiar la începutul anului viitor. Această nouă abordare vizavi de problema transnistreană urmează să fie parte a unui concept internațional, a unei abordări internaționale mult mai large.”
Europa Liberă: Se poate presupune ce poate include un astfel de concept?
Igor Volniţchi: „Da, putem presupune, pentru că atât timp cât eu nu văd careva modificări în cele trei documente de maximă importanță cu referire la Transnistria adoptate în 10 iunie 2005 și atâta timp cât eu văd lăsată în vigoare fără modificări legea cu privire la statul juridic special al raioanelor din stânga Nistrului votată unanim în condițiile în care Parlamentul era dominat de comuniști. Atrag atenție, votată unanim, inclusiv de reprezentanții opoziției, legea din 22 iulie 2005, eu presupun că se va merge anume pe această formulă. Deși, între timp noi am asistat la unele încercări de promovare a unor noi concepte, gen federalizare ș.a.m.d.
Nu cred însă că președinția austriacă a OSCE care începe din 1 ianuarie 2017 va avea o altă abordare decât președinția germană. De aceea și zic că această soluție probabil se are în vedere că se va trece la măsuri mult mai clare, mult mai radicale din ceea ce noi numim coșul-3 (al chestiunilor politice), însă la bază vor fi abordările legale despre care am vorbit eu, cel puțin asta e presupunerea.”
