Suntem în a treia zi după alegeri, dar rezultatele lor, așa cum le-a anunțat CEC-ul, n-au adus liniște în nicio tabără. Victoria lui Igor Dodon, socialistul pro-rus, este contestată de oponentul său, Maia Sandu, și de forțele politice care o susțin, pe motivul multiplelor nereguli înregistrate atât în ziua alegerilor cât și până atunci. Am avut, e bine să reamintim, o campanie electorală murdară, poate cea mai oribilă și mai inechitabilă din anii independenței. S-au folosit metode interzise, calomnii, atacuri la persoană, finanțări nedeclarate din străinătate, fără ca instituțiile de stat abilitate cu respectarea legii să intervină, să contracareze aceste abuzuri. Alte încălcări, flagrante, s-au produs în ziua alegerilor – și ce poate fi mai sfidător, mai cinic, decât îngrădirea dreptului la vot pentru zeci de mii de moldoveni din diaspora, cărora nu le-au ajuns buletine și, pe de altă parte, turismul electoral cu cetățeni din Transnistria, contaminați subit de un val de patriotism moldovenesc?
Toate aceste nereguli au dezavantajat-o pe candidata Opoziției proeuropene și antioligarhice, întrucât diaspora, atât cât a reușit, cât a avut buletine, a optat masiv pentru ea, iar transnistrenii, aduși în mod organizat, cu autobuzele, să-și îndeplinească „datoria civică”, au votat pentru adversarul acesteia.
Maia Sandu a decis să conteste rezultatul alegerilor, întrucât este vorba de onoarea lezată a sute de mii de oameni care au susținut-o. S-au adunat numeroase probe ale fraudei, semnalate de presă și pe rețelele de socializare. Vom vedea care va fi reacția CEC-ului la acest maldăr de contestații și ce vor face instituțiile cărora li s-a adresat Maia Sandu – CEC-ul, Procuratura, Poliția, SIS-ul. Zeci de mii de oameni au semnat o petiție care cere declararea alegerilor prezidențiale din 13 noiembrie drept nule. La fel de insistent e revendicată demisia conducerii CEC și a ministrului de Externe pentru faptul că au sabotat votul diasporei, arătându-se complet refractari față de sugestiile privind suplimentarea buletinelor și a secțiilor de vot în străinătate, sugestii formulate nu doar de ONG-urile specializate, dar venite și din partea unor ambasade ale Republicii Moldova de peste hotare.
Dacă Opoziția adună probe pentru a contesta rezultatele alegerilor, Igor Dodon a avut mai multe declarații în răstimpul de după încheierea votului. În seara alegerilor a încercat inabil și neconvingător să oprească războiul murdar pe care tot el l-a declanșat în campanie, chemându-și adversarii la dialog, promițând că va fi un președinte al tuturor, că este gata să-i asculte și să-i înțeleagă pe oponenții săi.
După două zile de manifestații de stradă împotriva sa și a fraudelor electorale, Igor Dodon a avut o intervenție mai dură, amenințătoare chiar. A cerut imperativ să înceteze protestele, pentru că ar putea mobiliza și el, în replică, sute de mii de suporteri de-ai săi. Dodon a reamintit tuturor că în tumultoasa-i biografie de opozant a organizat 560 de mitinguri, că are o mare experiență în această materie. Și că va da el semnalul protestelor la momentul cuvenit. Ieșirea oțărâtă a lui Dodon – au remarcat deja mai mulți observatori – seamănă cu amenințările proferate de colega sa de partid, Zinaida Grecanîi, ca premier, împotriva tinerilor manifestanți anticomuniști din aprilie 2009. Basarabenii cu memoria evenimentelor postdecembriste din România au evocat și mineriadele regimului Iliescu. Manifestații și contramanifestații. Tentația de a ațâța o parte a populației împotriva alteia nu va aduce nimic bun Republicii Moldova.
În intervențiile sale media Igor Dodon are, în general, un discurs pliabil pe așteptările ascultătorilor: unul mai cooperant pentru cetățenii din Moldova și unul mult mai contondent, antioccidental și antidemocratic, pentru posturile TV din Rusia, al căror client favorit a devenit imediat după alegeri. Moldovenilor le spune că este pentru colaborare cu opoziția și cu guvernarea, publicului rus îi promite că va provoca alegeri parlamentare anticipate, federalizarea Moldovei cu statut privilegiat pentru Transnistria și găgăuzi, anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și, în final, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Eurasiatică. Și se mai laudă socialistul că i s-a promis o întâlnire cu Vladimir Putin la Moscova, acolo unde declara în campanie că va face prima sa vizită de președinte.
Dar marea problemă a lui Igor Dodon, dincolo de contestațiile din partea Opoziției proeuropene, este relația sa cu Vladimir Plahotniuc. În campania electorală candidatul PSRM a avut o sumedenie de declarații dârze față de actuala putere și față de patronul din umbră al acesteia, căruia îi datorează, de fapt, scorul de învingător în turul doi al alegerilor prezidențiale. De aceea, dacă își va adjudeca până la urmă președinția, Igor Dodon va trebui să demonstreze prin fapte, nu prin formulări heirupiste, că atitudinea sa de contestare a puterii absolute pe care o deține Plahotniuc este una reală și nu mimată. Mă întreb, spre exemplu, va cere Igor Dodon Parlamentului să modifice Constituția, pentru ca un procuror general independent să poată fi desemnat în conformitate cu noua lege, așa cum a promis într-una din dezbaterile electorale televizate? Va abroga legea miliardului furat pusă de guvernul Filip pe umerii cetățenilor? Va refuza numirea lui Plahotniuc ca prim-ministru?...
Jocul geopolitic în care s-a angajat Dodon, bascularea sa spre Rusia și ostilizarea Occidentului, a partenerilor care finanțează Moldova și nu o lasă să se scufunde, îi vor destabiliza mandatul, ca și dorința sa de a combate limba română și istoria românilor sau promisa interzicere a mișcării unioniste. Această revanșă românofobă va distruge pacea în țară, va primi o replică dură din partea societății civile, pentru că niciunul dintre președinții de până acum, nici măcar Voronin, n-a reușit să anihileze cuceririle democratice obținute în anii independenței.
În ce privește Opoziția antioligarhică și proeuropeană, principalul său demers rămâne scoaterea instituțiilor statului din dependența față de un om capabil să facă orice mișcare, orice viraj, oricât de primejdios, doar ca să supraviețuiască politic. Faptul că l-a susținut pe Dodon în alegeri, nesinchisindu-se de atitudinea pro-rusă și antieuropeană a acestuia, demonstrează că oligarhul Plahotniuc e în stare să provoace oricând o altă criză guvernamentală și alegeri anticipate. Se vede de aici cât de periculoasă este puterea netransparentă, nesancționabilă, neplebiscitată. Un om cu o influență nelimitată face jocurile în Moldova, iar partidul pe care îl sprijină, complet delegitimat, deține o putere executivă disproporționată în raport cu aderența sa în societate…
Cum să disloci coaliția statului împotriva cetățenilor? Există nenumărate redute care trebuie cucerite de noile forțe politice care și-au primit botezul de foc în aceste alegeri, iar una dintre cele mai importante este lupta pentru adaptarea legislației electorale la normele europene și la normele bunului-simț pur și simplu. Restul ar trebui lăsat pe seama cetățenilor.
Excepționala lor mobilizare din 13 noiembrie – vorbesc de oamenii culți, emancipați, de oamenii dispuși să-și asume sacrificii personale pentru a-și face auzită vocea, nu să se încoloneze gregar la urnele de vot în schimbul unei sute de lei ca simbrie pentru un „civism” teleghidat – a demonstrat că putem avea încredere în moldovenii noștri. Să-i ajutăm ca voința lor să nu mai poată fi furată și deturnată de nimeni, niciodată.
