Plângerile cetăţenilor moldoveni care nu au putut să voteze în străinătate pentru că nu le-au ajuns buletine de vot continua să ajungă la CEC, sub diferite forme, inclusiv de contestaţii semnate în străinătate, dar ajung acasă prin intermediul formaţiunii PAS a candidatei Maia Sandu devansată de Igor Dodon în scrutinul de duminică. Comisia sugerează, însă, că acestea nu ar fi ajuns reglementar la comisie.
Preşedinta Comisiei Electorale Centrale explica astăzi în faţa unui grup de protestatari care acuză fraudarea alegerilor că, pentru a fi examinate în mod regulamentar, contestaţiile cetăţenilor din diaspora cărora nu le-au ajuns buletine de vot ar fi trebuit să fie depuse nu la CEC, ci la birourile electorale din ţările în care se află, şi că asta ar fi trebuit să se întâmple în ziua scrutinului:
„Contestaţiile care se referă la ziua votării în mod legal trebuiau să fie depuse la birourile electorale şi birourile electorale trebuiau să ia decizii vizavi de aceste contestaţii. Ceea ce primim noi în present, inclusiv prin poşta electronica, sunt opinii vizavi de anumite aspect, acţiuni. Noi le examinpm pe toate şli vom veni cu răspunsuri în acelaşi mod, respectiv pe poşta electronica.”
La fel, Alina Russu, a spus astăzi că CEC ar fi recepţionat câteva sesizări colective depuse în ziua scrutinului la secţiile de votare din Marea Britanie, Canada şi Italia, fără a preciza numărul semnatarilor, dar că şi acestea nu ar fi regulamentare: în ele cetăţenii, în loc să-şi revenice dreptul de a vota, spune şefa CEC, îi reproşează comisiei ceva ce nu ar fi fost în capacitatea acesteia:
„Este o sesizare colectivă depusă către biroul electoral din Stratford, Londra, alta la biroul electoral din Montreal, Canada, şi altele două din Mestre şi Verona, Italia. Oamenii sunt supăraţi de ce nu am eliberat mai mult de trei mii de buletine per secţie. Or, răspunsul e cunoscut deja cred că de toată societatea: pentru că aşa prevede norma legală.”
Va reacţiona totuşi comisia la plângerile cetăţenilor, indiferent de felul cum au fost depuse, şi dacă da, cum anume? Din declaraţiile de până acum ale şefei CEC nu este limpede deocamdată.
Pavel Postică de la Asociaţia Promo-LEX, ce a monitorizat corectitudinea scrutinului prezidenţial, crede totuşi de pe acum că aceste plângeri mai degrabă ar putea produce efecte pe viitor decât pentru electorala care este pe punctul de a se încheia:
„Eu cred că contestaţiile care au fost depuse în incinta secţiilor de votare cu siguranţă sunt valabile şi trebuie examinate. Celelalte, petiţii, alte genuri de plângeri, trebuie să le utilizăm ca mijloc de presiune pe autorităţi ca să schimbăm lucrurile pentru viitor. Eu nu cred că ele pot fi applicate procesului electoral curent.”
Codul electoral spune, totuşi, în articolul 66, că: „Acţiunile sau inacţiunile organelor electorale, … pot fi contestate la organul electoral în termen de 3 zile calendaristice de la data săvîrşirii acţiunii sau identificării inacţiunii”, ceea ce, după părerea juristului Vladislav Gribincea, preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Chişinău, ar arăta că CEC ar opera cu argumente „false” atunci când sugerează că ar putea descalifica contestaţiile diasporei:
„Secţiile de votare au primit acele contestaţii şi le-au expediat la CEC, avându-se în vedere că atribuirea numărului de buletine de vot nu e de competenţa birourilor electorale. În momentul în care însele birourile spun că nu e de competenţa lor să examineze aceste contestaţii, e normal ca cetăţenii să le readreseze la CEC. Noi discutăm despre cetăţenii care aveau dreptul să voteze şi nu au putut vota. Nu cred că cineva dispută acum faptul că erau mii de oamenii la Londra, Veneţia etc. care nu au putut vota. Să spui acum că deoarece nu avem contestaţii, nu putem spune dacă li s-a încălcat sau nu dreptul la vot, e bizar. Chiar şi 4-5 contestaţii trebuie să pună pe gânduri.”
Încălcarea dreptului diasporei de a vota este una din prezumtivele nereguli pe care Maia Sandu, candidata devansată în alegerile de duminică de Igor Dodon, intenţionează să le aducă în faţa justiţiei pentru a pleda cauza anulării scrutinului ca fiind fraudat. Nici CEC, instituţia responsabilă în mod direct de organizarea scrutinelor, nici Ministerul de externe care decide unde şi câte secţii de votare se deschid în străinătate, nu-şi asumă vina pentru modul considerat de unii „dezastruos” în care s-a desfăşurat turul II în străinătate.
Una din posibilele explicaţii ale modului în care încearcă CEC să trieze plângerile cetăţenilor din diaspora ar putea fi, după părerea juriştilor, pentru a li se diminua numărul, pentru a minimaliza importanţa fenomenului în faţa Curţii Constituţionale, atunci când aceasta va decide dacă validează sau nu scrutinul.
