S-au împlinit zece ani de la moartea lui Aleksandr Litvinenko, un fost agent rus otrăvit cu poloniu radioactiv, la Londra, unde s-a refugiat după ce l-a criticat pe Vladimir Putin. Presupușii asasini nu au fost trași la răspundere nici astăzi. Soția lui Litvinenko, Marina, este nevoită să se împace cu gândul că asasinii ar putea să scape definitiv de pedeapsă. Alexandru Eftode prezintă pe scurt o relatare a Shahidei Yakub și Charles Recknagel.
Singurul act de justiție care s-a înfăptuit până acum a fost un proces public în Marea Britanie. Inițiat la cererea Marinei Litvinenko, procesul s-a încheiat în luna ianuarie anul acesta cu concluzia că Alexandr Litvinenko a fost asasinat „foarte probabil” de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei și „probabil” cu aprobarea lui Vladimir Putin.
Moscova a spus însă că procesul a fost „politizat”, a respins raportul final și a anunțat că presupușii asasini nu vor fi extrădați niciodată din Rusia.
Într-un interviu recent pentru Current Time TV, un post comun, de limbă rusă, al Europei Libere și Vocii Americii, Marina Litvinenko a spus că o consolează numai amintirile din primii ani la Londra, unde ea și Aleksandr primiseră azil politic în anul 2000.
Interviul a avut loc în Kensington Park, acolo unde Marina și Aleksandr mergeau deseori la primblare.
„Venind prima dată în parc și văzând cum veverițele alergă în fuga mare spre tine, ne-am imaginat că ne aflăm într-un regat de poveste. Sașa chiar glumea mereu că ne aflăm într-un regat, sub protecția reginei, pe o insulă, ca într-o poveste fermecătoare și se bucura că ne-a adus aici, unde ne aflam în siguranță… Din păcate, realitatea s-a dovedit ușor diferită”.
Soții Litvineko s-au refugiat la Londra după ce Aleksandr, fost locotenent-colonel al Serviciului Federal de Securitate, a vorbit public despre legăturile FSB cu crima organizată. Serviciul era condus pe atunci de Vladimir Putin.
La o conferință de presă, la Moscova, în 1998, Litvinenko a mai dezvăluit că superiorii i-au cerut, cu un an mai devreme, să-l asasineze pe magnatul Boris Berezovski.
„Am vrea să subliniem de la bun început că nu suntem oponenții FSB și conducătorului său actual, Vladimir Putin, după cum încearcă să prezinte lucrurile oponenții noștri. Dimpotrivă, am dat mulți ani din viață sistemului. Noi suntem parte a sistemului”.
Litvineko a fost arestat pentru încălcarea regulilor de confidențialitate ale FSB, dar a fost achitat și pus în libertate peste nouă luni. Ajuns în Marea Britanie unde a devenit cetățean britanic, a continuat să critice autoritățile ruse. A scris o carte în care a afirmat că agenții FSB au provocat aruncarea în aer a unor blocuri de locuit la Moscova și în alte două orașe în 1999 pentru a da vina pe rebelii ceceni și a justifica declanșarea celui de-al doilea război în Cecenia
A mai iritat Kremlinul din cauza colaborării sale cu spionajul britanic MI6 și faptului că l-a consiliat pe Boris Berezovski, plecat și acesta în exil la Londra, în 2000, după ce-și stricase relația cu Vladimir Putin.
Procesul public din Marea Britanie a scos la iveală că au existat două tentative de a-l asasina pe Litvinenko, în ambele cazuri fiind folosit un izotop radioactiv rar, poloniu 210. Prima tentativă, de pe 16 octombrie 2016, a eșuat, aparent din cauza dozei mici. În a doua tentativă, presupușii asasini, Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun i-au pus poloniu în ceai, în timpul unei întâlniri într-un bar din Londra, pe 1 noiembrie același an. Trei săptămâni mai târziu, Litvinenko deceda la spital, cu înfățișarea total schimbată, la vârsta de 44 de ani. Într-o scrisoare pe patul de moarte, a acuză autoritățile ruse și pe Vladimir Putin personal de otrăvirea sa.
Putin a respins acuzațiile. Lugovoi, fost agent al FSB, este astăzi deputat al Dumei de Stat de la Moscova. Kovtun, fost agent al KGB a revenit și el în Rusia unde locuiește și astăzi. Toate cererile britanice de extrădare a celor doi au fost respinse.
La Londra, presupunerea că în capitala britanică a fost săvârșit un asasinat cu materiale radioactive a cauzat consternare iar mulți cred că reacția autorităților britanice a fost foarte slabă.
Multă vreme, nici Marina Litvinenko n-a întreprins nimic. S-a hotărât abia în 2011 să inițieze procesul public, sugerând în interviul pentru Curent Time TV că n-a fost o decizie simplă.
„Consider că am făcut ceea ce trebuia să facă o soție normală și iubitoare. Am dreptul să știu cine mi-a ucis soțul. Dacă acest lucru a dus într-un final, mai ales în concluziile anchetei, către Rusia și a răsunat numele lui Putin, aceasta nu este vina mea”, mai spune Marina Litvinenko.
