La Chișinău s-a desfășurat în perioada 2-8 decembrie Festivalul Filmului dedicat Drepturilor Omului, organizat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM). În cele șapte zile de festival s-au prezentat și discutat șapte domenii ale drepturilor omului: dreptul la libertatea de exprimare, drepturile persoanelor cu dizabilități, drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, malpraxisul medical și încălcarea drepturilor pacienților, drepturile omului în societățile în tranziție, violența domestică dar și diversitate și nediscriminare. Valentina Ursu a stat de vorbă cu câștigătorul competiției, Dumitru Grosei, regizorul filmului „Ecouri”.
Dumitru Grosei: „ „Ecouri”, un film inspirat de John Cassavetes, care a fost şi la Cannes, a fost selectat în festivalul acesta pentru că el abordează o temă a stării femeii în societate, în societatea modernă, femeia care nici nu poate trăi cu bărbatul şi nici nu poate trăi fără el, care are nişte vicii – bea, nu ştiu ce – şi de aici se ceartă cu el, dar de aici vrea să-l readucă şi tot aşa, un fel de frământare.”
Europa Liberă: Alcool, violenţă şi dragoste.
Dumitru Grosei: „Într-un fel, da. Până la urmă, el nu mai suportă şi o părăseşte, dar ea încearcă să se schimbe. O doamnă de la Televiziunea Naţională, care m-a invitat la o emisiune de cinema (l-au dat pe post de vreo două ori filmul acesta) chiar ieri mi-a scris că acesta e filmul care i-a trezit cele mai multe emoţii, că a plâns şi acum se uită la el... Adică, pentru ea a avut o rezonanţă. Foarte multe femei au rezonat adecvat.”
Europa Liberă: S-au regăsit, s-au identificat cu eroina.
Dumitru Grosei: „Da. Pentru că s-au înmulţit stările acestea de nefericire. Femeile sunt mai mult singure, bărbaţii sunt puțin mai slabi, nu mai au putere.”
Europa Liberă: Şi ai răspuns la întrebarea cum de readus fericirea?
Dumitru Grosei: „Se sugerează oarecum că trebuie luptat, într-un fel, de făcut compromisuri, de lepădat anumite năravuri, beţia, de pildă, şi curvăria şi tot felul de nebunii. Omul se joacă cu ele ca şi cu focul şi după aceea consecinţele sunt grave. Poate, şi societatea tradiţională a fost marginalizată, dar înainte, dacă vă aduceţi aminte, eu sunt născut în ’69 în Marinici, Nisporeni, dar când m-am trezit, acolo încă era o societate patriarhală, nu prea auzeai în sat să înjure, oamenii erau serioşi, sănătoşi. După aceea au început încetişor cu beţii, cu nebunii.”
Europa Liberă: Cât de important rămâne a fi subiectul ce ţine de drepturile omului pentru o societate în dezvoltare ca Republica Moldova? Cât de mult e nevoie să cunoască cetăţeanul care îi sunt drepturile? Şi cât de mult îl ajută documentarele ca omul să se dezmeticească că are drepturi şi trebuie să ştie cum să şi le ceară?
Dumitru Grosei: „E o problemă foarte importantă cu drepturile omului. Pentru că până acum noi, care am ieşit din societatea sovietică, se considera din oficiu că aveam drepturile omului. Mă rog, era relativ o libertate, dar până la un punct, adică nu puteai să te exprimi. Sigur că la noi oamenii nu sunt deprinşi să citească legile, nu ştiu legile, în mare parte.”
Europa Liberă: E un analfabetism juridic?
Dumitru Grosei: „Da. Un analfabetism juridic chiar şi în instituţiile unde ar trebui să se cunoască.”
Europa Liberă: De ce nu este interesat omul să-şi cunoască drepturile, să ştie să şi le apere, să ceară să fie respectate?
Dumitru Grosei: „Pentru că noi nu avem cultura aceasta a relaţiilor sociale sănătoase, bazate pe lege. La noi era principiul acesta sovietic „Все вокруг колхозное, все вокруг мое”, un fel de tot în jur e al meu şi al nimănui, adică se putea de furat. Şi lumea s-a deprins. Acum populaţia din fostele ţări sovietice, chiar şi ţări ca România, care e în Uniunea Europeană ş.a., oricum, lumea continuă să fure, să încalce legea din inerţie . Adică, nu suntem deprinşi să trăim ca în Occident, unde lucrurile acestea s-au cultivat secole, au trecut prin măsuri punitive dure.”
Europa Liberă: Dumitru Grosei la ce lucrează acum?
Dumitru Grosei: „Am fost invitat de către domnul Valeriu Jereghi să preiau funcţia de director al Arhivei Naţionale de Film, care este în construcţie, la noi încă nu a fost aşa ceva. Noi avem arhive în diferite locuri, mai multe instituţii, părţi ale patrimoniului naţional. Acum lucrez la proiectul acesta foarte mare, de anvergură, de a pune pe picioare o arhivă naţională modernă de film cu o cinematecă. La noi nu există şi nu a existat aşa ceva, ca instituţie de cultură, cinemateca Moldovei, unde să poată veni cinefili şi studenţi la cinema să facă cultura cinematografică. De fapt, era un vis de al meu, cu cinemateca, şi domnul Jereghi m-a prins în lanţul acesta. Ele sunt legate şi am vrut să mă ocup eu de aceasta. Chiar recent am depus în proiectul acesta un draft la Ministerul Culturii ca să găsească finanţare, pentru că e foarte scump.”
Europa Liberă: Cam la cât se estimează costul?
Dumitru Grosei: „Valoarea financiară, cred, va fi în jur de două milioane de euro, cel puţin, pe termen lung, ca să pui la punct tot lanţul acesta tehnologic modern. Pentru că acum lucrurile un pic se schimbă și în lume. Şi mai lucrez la nişte proiecte personale. Acum alt film de al meu a fost selectat la un alt festival în Suedia, filmul „Cadoul”, o coproducţie moldo-română din 2014, cu Marian Crişan, produs de casa lui de producţie şi cu Alternative Cinema de aici. Încerc să mai fac nişte filme. Aceasta îmi ocupă foarte mult timp. Plus, avem Asociaţia Cineaştilor Independenţi din Republica Moldova, care este o iniţiativă a mea, şi încercăm să facem evenimente. Am făcut Zilele Filmului Românesc, la a doua ediţie şi tot aşa. Încercăm câte ceva să facem.”
