Într-o alocuțiune rostită la Cincinnatti, președintele ales Trump a spus între multe altele, părînd să citească portiunea respectiva de discurs: „vom inceta sa încercam să înlăturam de la putere regimuri si sa rasturnam guverne”.
El a argumentat ca investita de șase miliarde de dolari in Orientul Mijlociu nu a dat rezultate, spunind „scopul nostru este stabilitatea, nu haosul”.
Donald Trump a afirmat ca obiectivul central este infringerea grupării Statul Islamic (ISIS) si ca America cauta aliante cu cei care sint dispusi sa contribuie.
Analisti politici au interpretat aceste declaratii ca fiind renuntarea la obiectivul de a-l inlatura de la putere pe presedintele Bașar al-Assad in Siria, un parteneriat cu Rusia impotriva ISIS, o relatie mai strinsa cu presedintele Egiptului, Abdel Fattah Al Sisi, care, in ciuda angajamentului anti-ISIS si altor forme de extremism, a fost in repetate rinduri criticat de administratia Obama pentru incalcarea drepturilor omului si o politica ostila față de Iran, fara ca asta sa insemne incercarea de a schimba regimul de la Teheran.
Aaron David Miller, vicepresedinte la Institutia Brookings, spune ca abordarea de politica externa a lui Donald Trump este - ca si in business - tranzactionala.
Asta inseamna ca se concentreaza asupra fiecarei tranzactii in parte, incercind sa maximizeze rezultatul, oarecum independent de context. In plus, aceasta abordare nu cauta sa fie unitară, ca politica și nu e ideologică.
Dar alți experti spun că ea poate crea probleme pentru ca, de exemplu, renuntarea la obiectivul de a-l alunga de la putere pe Assad nu bucura doar Rusia ci și Iranul, pentru care mentinerea regimului de la Damasc este o prioritate importanta în încercarea de a obtine suprematie regionala.
Ceea cecontravine politicii anuntate de Trump fațp de Iran. Cu alte cuvinte, abordarea crizelor in izolare, neținind cont de context, se poate dovedi mai problematică în politica decît în business.
