Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Noul lider al administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, crede că recunoașterea Transnistriei este o chestiune de timp. Președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, l-a felicitat pe Krasnoselski cu victoria în alegeri și speră să aibă o primă întâlnire cât de curând. Ce se va schimba în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol după alegerile de pe ambele maluri ale Nistrului? Opinii de experți și ale locuitorilor din regiune.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:
La Tiraspol, noul șef al nerecunoscutei administrații Vadim Krasnoselski a fost inaugurat în funcție, vineri, după ce a ieșit învingător în fața fostului lider transnistrean Evgheni Șevciuk, în alegerile din 11 decembrie. La propunerea lui Krasnoselski, sâmbătă, Sovietul suprem a numit un nou premier – pe deputatul Alexandr Martinov, de 35 de ani. Deputații l-au eliberat din funcție pe șeful băncii centrale din Tiraspol, pe care l-au acuzat de mai multe ori de a fi provocat criza valutară din regiune. Noul șef al băncii a devenit un alt deputat - Vladislav Tidva. Sovietul suprem a numit și un nou procuror general – tot un reprezentant al majorității parlamentare, Anatoli Gurețki, care a mai deținut această funcție în anii 2006-2012.
În discursul ținut la inaugurare, Krasnoselski a chemat către unitate și consolidarea tuturor ramurilor puterii. El a promis că „Transnistria va fi un stat orientat social cu o economie de piață, unde toți vor fi puși în condiții egale, va fi susținută concurența și dezvoltarea”.
Prezentând programul său în Sovietul suprem de la Tiraspol, noul șef al executivului Alexandr Martînov, a spus că economia regiunii transnistrene se află într-o recesiune profundă și are nevoie de măsuri complexe de stabilizare. Între acestea el a numit liberalizarea mediului de afaceri, reducerea impozitelor, extinderea bazei fiscale, optimizarea cheltuielilor.
La rândul său, noul șef al băncii centrale, Vladislav Tidva, a spus că noul curs al rublei transnistrene va fi stabilit „în funcție de situația reală din economie”. Până când Sovietul suprem va decide acest lucru, banca va menține actualul coridor de 11-11,3 ruble pentru un dolar. Tidva a spus că pentru redresarea crizei valutare va cere sprijin financiar Federației Ruse. În campania electorală, vechea conducere a băncii a acuzat Sovietul suprem de inactivitate care a dus la declanșarea în luna martie a crizei valutare. Experți din Federația Rusă au recomandat Tiraspolului să renunțe la cursul valutar populist, care blochează dezvoltarea economică a regiuni, și să devalorizeze rubla, numai că măsura ar putea duce la sărăcirea și mai mare a populației.
Într-un interviu acordat televiziunii ruse Russia Today, Vadim Krasnoselski a spus că Transnistria este parte a așa-numitei „lumi ruse” și că numai aceasta ar putea fi garanția stabilității și păcii în regiune. El a spus că nu va accepta retragerea militarilor ruși din Transnistria și se va opune înlocuii acestora cu o misiune civilă internațională. Totodată, el și-a exprimat convingerea că recunoașterea independenței autoproclamate a regiunii transnistrene ar fi doar o chestiune de timp. Krasnoselski s-a arătat sceptic că președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, ar putea impulsiona reglementarea conflictului transnistrean. „Dodon poate fi un lider pro-rus, dar parlamentul rămâne pro-european”, a spus noul lider de la Turaspol. Vadim Krasnoselski a mai spus că este gata să discute cu Chișinăul chestiuni economice, umanitare și culturale, dar nu și despre statutul politic al Transnistriei, care a ales calea independenței și a apropierii de Rusia.
Președintele-ales Igor Dodon spune că a fost invitat să facă o vizită la Bruxelles și că va merge acolo după ce va vizita Moscova. Joi, la o emisiune de televiziune, Dodon a spus că va merge și la Tiraspol, devenind, după spusele lui, primul președinte moldovean care vizitează regiunea transnistreană „în ultimii 13-14 ani”.
***
Europa Liberă: Temele sociale au dominat campania electorală din stânga Nistrului, pe fundalul unei crize economice și financiare tot mai pronunțate. I-am întrebat pe mai mulți locuitori din Tiraspol și Bender ce schimbări ar face în primul rând dacă ar fi în fruntea administrației regiunii?
- Nu sunt politician, dar cred că ar trebui să înceapă cu restabilirea cursului dolarului, să-l repună în vânzare liberă. Dacă va reapare la un curs bun, atunci și prețurile din magazine se vor reduce și oamenii vor înțelege că există o anumită stabilitate.
- Credem în noul președinte și sperăm că va îndeplini ceea ce a promis norodului. Cu asta trebuie să înceapă. În locul său, eu aș continua să cooperez cu Sovietul suprem, pentru că deputații ne-au explicat multe lucruri nouă, oamenilor de rând. Ne-au promis că se vor strădui, și noi ne vom strădui ca acest pământ să fie îmbelșugat, să nu plece tinerii. M-am însurat nu demult, stăm în chirie, aș vrea să am casa mea, dar dacă nimic nu se schimbă, la anul va trebui să plec la muncă peste hotare.
- În primul rând, aș fugări conducerea uzinei noastre „Electromaș”, o jumătate din aceasta aș băga-o la închisoare. Numai hoți, de jur împrejur. Aș începe cu Horjan, candidatul și liderul comuniștilor la președinție, care a organizat un miting la uzină. Pe fostul director, Kreichman, l-au demis prin aranjamente obscure. Cu ce se va încheia totul, nu știu. Depinde de noul președinte.
- Mi-aș burduși buzunarele cu bani și abia pe urmă aș începe să mă gândesc la oameni. Ei toți așa fac. Mai întâi profită, apoi se gândesc la oameni. Am și un exemplu. Am avut un prieten, pe care noi l-am ajutat să devină președinte, dar el a uitat de toți prietenii săi.
- Aș fi corectat greșelile fostului președinte, aș fi majorat pensiile, pentru că bătrânii stau fără bani, nu au nici pentru medicamente, uneori nici pentru pâine. Trebuie ameliorată și medicina, e mult de lucru. Îndemnizațiile pentru copii sunt insuficiente, în raionul Slobozia nu se achită deja de câteva luni. E debandadă. Tineretul trebuie să poată să învețe și să lucreze, ca să nu plece de aici.
- Politica socială merită o atenție prioritară. Încrederea oamenilor trebuie îndreptățită. Majoritatea a votat pentru Vadim Krasnoselski, trebuie îndeplinit acel program social pe care l-a prezentat. Să înceapă măcar cu circulația gratuită în transportul public.
- Nu știu, aș vrea ca tuturor să le fie bine, să fie ordine.
Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din Tiraspol și Bender.
***
Europa Liberă: Cum sunt văzute de la Chișinău rezultatele alegerilor din 11 decembrie și perspectiva soluționării conflictului transnistrean? Colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu jurnalistul și politologul Ernest Vardanean din Tiraspol, refugiat la Chișinău.
Europa Liberă: Rezultatul alegerilor a fost în principiu destul de previzibil. Dar de ce a fost o diferență atât de mare dintre numărul de voturi acordate celor doi? Mulți analiști s-au așteptat totuși că va exista un al doilea tur. De ce Krasnoselski a câștigat din primul tur și cu o diferență atât de mare?
Ernest Vardanean: „Aici este un complex întreg de probleme care trebuie analizate. Știți să Șevciuk a fost la putere timp de cinci ani. Prima și cea mai mare problemă a fost imensa dezamăgire a oamenilor în echipa care a venit acum cinci ani. În 2011, după victoria zdrobitoare a lui Șevciuk, care a luat în turul doi aproape 74 la sută, multă lume credea că el va reuși să corecteze acele greșeli care au fost comise de Igor Smirnov în precedenții 20 de ani. Din păcate, echipa lui Șevciuk nu doar că nu a reușit să facă asta, dar el chiar a reușit să agraveze aceste probleme.
Cea mai mare problemă este reținerea fără explicații și destul de bruscă a 30 la sută din salariile bugetarilor și din pensii – am spus mereu că aceasta a fost greșeala fatală a echipei lui Șevciuk. Pentru că bugetarii sunt partea cea mai loială, cea mai disciplinată și cea mai numeroasă a electoratului transnistrean. Aceștia sunt întotdeauna fideli autorităților. Și să procedezi în halul acesta cu ei, să le tai din salariile care și așa sunt foarte mici a fost la limita unei crime. Și acest lucru nu i s-a iertat.
Altă problema a lui Șevciuk este că el nu a prezentat opiniei publice niciun fel de mesaj pozitiv. El a vorbit despre oligarhi, despre monopoliștii care fură țara, despre banii care decid totul, despre influența negativă a Moldovei și a Ucrainei și despre faptul că mâine va fi mai că nu un război. În paralel cu acest discurs el a creat firma de intermediere Energocapital, care se ocupă de comercializarea curentului electric către consumatorii de pe malul drept al Nistrului.
Specialiștii notează că atunci când a început reținerea salariilor, cursul dolarului era destul de stabil – nu mai mult de 10-11 ruble. Iar atunci când acești bani au revenit, când au fost întorși oamenilor aceste 30 la sută, banii au fost depreciați cu aproape 40 la sută, pentru că cursul real al dolarului, pe piața neagră, ajunge acum la 14-15 ruble, în plus, nici nu este foarte ușor să găsești dolari. Adică oamenii au fost prădați de două ori. Și bineînțeles că aceste lucruri nu i-au fost iertate lui Șevciuk.
Pe acest fundal, Vadim Krasnoselski, care se poziționa ca fiind independent, se bucura de susținerea Sheriff-ului. Iar Sheriff-ul oferă bugetarilor facilități la cumpărarea produselor în rețeaua sa de magazine, Sheriff menține prețuri nu foarte mari în regiune și oferă și alte servicii accesibile populației. Adică, oricâte lucruri negative s-ar spune despre Sheriff, faptul rămâne fapt – această este o companie-monopolist care reușește într-o anumită măsură să ajute oamenii. Uite-așa, un oligarh colectiv foarte ciudat, foarte diferit de cei din Republica Moldova.
Imaginea unui unchi bogat dar bun la suflet, pe care a construit-o Sheriff și pe care a cultivat-o prin intermediul lui Krasnoselski, se pare că a plăcut oamenilor. Pentru că rezultatele alegerilor sunt foarte impresionante – aproape 63 la sută versus 27 la sută – pentru Șevciuk acest rezultat este o catastrofă. Altfel spus, oamenii pur și simplu i-au spus: „Pleacă, lasă să fie Sheriff, lasă să fie monopolistul și oligarhul. Dar noi pe acest oligarh îl cunoaștem, el ne ajută să trăim, în timp ce tu ne complici viața”. Cam acesta a fost mesajul.”
Europa Liberă: Totuși, Vadim Krasnoselski încă nu s-a manifestat în niciun fel, el pur și simplu este reprezentantul concernului Sheriff și careva lucruri concrete nu a făcut – dacă e să nu punem la socoteală promisiunile de a oferi gaze și transport gratuit pensionarilor…
Ernest Vardanean: „Nici nu a fost nevoie de lucruri concrete. În primul rând, trebuie să știți care e politica de cadre a Sheriff-ului. În cadrul companiei regula este să se execute indicațiile șefilor – a domnilor Gușan și Kazmalî, iar acum și a domnului Aghirciuk. Acolo nu se acceptă obiecții, nu se pun întrebări. Iată de ce dl Krasnoselski, fiind un om destul de ascultător și nu neapărat foarte erudit, a făcut și va face ceea ce i se va spune. Poate că va încerca la un moment dat să-și promoveze linia sa, dar nu din start.
Deocamdată însă în Transnistria constatăm un al doilea moment important legat de alegeri. Și anume o consolidare pe interior a puterii. Pentru prima dată în perioada cât există Transnistria, în cei de facto 26 de ani, în regiune va exista un unison total dintre Sovietul suprem și administrația președintelui. Nici în perioada lui Igor Smirnov o confruntare de fapt tot nu a existat, cu excepția anilor 2009-2010, când a plecat Șevciuk din poziția de președinte al Sovietului suprem. Au existat unele confruntări minore la nivelul unor miniștri, dar nu a existat niciodată nimic care să se asemene cu ceea ce a fost acum între Șevciuk și Sovietul suprem. Iar de acum încolo între Sovietul suprem și administrația prezidențială nu vor exista practic niciun fel de confruntări – să ne amintim că în Sovietul suprem majoritatea constituțională revine Partidului Obnovlenie, care se fapt tot Sheriff este. Așa că din acest punct de vedere în Transnistria va exista o anumită stabilizare și poate chiar schimbări pozitive. Dar numai pe dimensiunea internă.”
Europa Liberă: Vă așteptați la revenirea „gărzii vechi” în funcțiile-cheie din administrație?
Ernest Vardanean: „Garda veche deja a revenit. Vadim Krasnoselski a fost ministru de interne în administrația lui Igor Smirnov, din 2006. Și, până la venirea lui Șevciuk, Vadim Krasnoselski a fost ministru, unul dintre oamenii cei mai apropiați de Smirnov. Deci, putem spune că „garda veche” a revenit. Deja în ce volum și în ce poziții – va arăta timpul.”
Europa Liberă: În Transnistria am văzut comentarii și voci care spun că Șevciuk trebuie judecat și tras la răspundere, în special pentru felul înc are a gestionat banii colectați pentru gaze în așa-numitul fond de stabilizare, că ar trebui închise frontierele pentru el și familia sa. Pe de altă parte, vedem că a plecat la Moscova la scurt timp după anunțarea rezultatelor alegerilor. Cum vedeți cariera de viitor al dlui Șevciuk?
Ernest Vardanean: „Cred că în acest moment de timp Moscova a jucat un rol constructiv, în sensul că a prevenit o confruntare dintre candidatul care a pierdut și cel care a câștigat. Pentru că nimeni nu are nevoie acum ca pe Nistru să apară un pic „maidan” – nu este în interesul nici a Moscovei, nici a Chişinăului, nici a Kievului, și cu atât mai mult nu a Tiraspolului.
În al doilea rând, apelurile de a-l închide pe Șevciuk le sonorizează cei care pe vremuri și acum deservesc acea „gardă veche”. Iar „garda veche” nu constă nici pe departe din oameni corecți. În Transnistria, dacă s-a pune problema să închizi pe cineva pentru furt, atunci trebuie să-i închizi pe toți. Pentru că în administrația din Transnistria nu sunt și niciodată nu au fost oameni cinstiți până la capăt, cu foarte mici excepții. Așa-numitul „bloc de forță”, sau cel economic a fost mereu implicat în scheme gri cu curent electric, cu contrabandă de mărfuri - și nu cu armament sau droguri, cum se obișnuiește să se spună, ci cu mărfuri absolut pașnice, cu produse alimentare și așa mai departe.
Deci, dacă deschidem dosare penale pe numele lui Șevciuk și a echipei sale, haideți să mergem până la capăt, haideți să le deschidem pe numele tuturor celor care au participat vreodată în aceste scheme.
Și măcar și din acest punct de vedere cred că de dosare penale nu are nimeni nevoie. Cred că toate aceste declarații au ținut de retorica pre-electorală.”
Europa Liberă: Ce urmează mai departe în Transnistria, în politica internă?
Ernest Vardanean: „În următoarele o lună-două Krasnoselski va termina să-și facă echipa, inaugurarea lui a avut loc pe 16 decembrie. Undeva după sărbătorile de iarnă, când Sovietul suprem va reveni la lucru din vacanță, pe la mijlocul lunii ianuarie, va începe lucrul de rutină a celor două ramuri ale puterii. Cred că acum Tiraspol va lucra punând accept asupra restabilirii economiei măcar până la acel nivelul când au început să se taie din salariile bugetarilor. Adică sarcina principală a noii puteri, a noului președinte, este de a liniști bugetarii, de a le garanta măcar careva îmbunătățiri sociale, economice și așa mai departe.”
Europa Liberă: Dl Dodon a declarat că la mijlocul lunii ianuarie va merge la Tiraspol pentru a se întâlni cu noul lider transnistrean. Credeți că vor fi ceva discuții constructive? Ne putem aștepta la evoluții importante în reglementarea transnistreană, la o federalizare de exemplu, în 2017?
Ernest Vardanean: „La această întrebare pot spune de două ori „nu” și o dată „da”. De două ori „nu” – am în vedere poziția însăși a Tiraspolului. Krasnoselski imediat după alegeri a declarat într-un interviu pentru presă că este de acord să discute cu Chişinăul orice în afară de statutul Transnistriei. Adică el nu intenționează să discute orice ar putea împiedica o de facto independență a Transnistriei. Al doilea „nu” ține de un fapt comun cunoscut pentru toată lumea – președintele moldovean are atribuții limitate. Și dacă propunerile lui, deciziile, decretele și așa mai departe vor veni în contradicție cu logica și pozițiile așa-numitei coaliții pro-europene din Parlamentul și Guvernul moldovean, atunci nu este exclus că aceste decrete vor fi contestate și anulate. Ceea ce nu favorizează prea mult procesul de negocieri.
Iar acel „da” despre care spuneam mai sus se referă la poziția Moscovei. La Moscova, ca și la Tiraspol, sunt evaluate destul de lucid atribuțiile lui Igor Dodon și se înțelege foarte bine că nu este nici pe departe situația lui Vladimir Voronin din 2003,care deținea puterea integrală. Dar dacă vor exista anumite tendințe în îmbunătățirea relațiilor directe dintre Republica Moldova și Rusia, în particular în chestiunile ce țin de restabilirea exporturilor moldovenești, atunci la pachet cu această îmbunătățire, Moscova ar putea presa Transnistriei și să o impună să meargă la niște negocieri cu privire la statut, împreună cu Republica Moldova. Mă îndoiesc că va fi un document revoluționar de genul Memorandumului Kozak,mai ales că cuvântul federalizare este aproape o înjurătură în Republica Moldova, dar presupun că anumite mișcări înainte ar putea fi, măcar și la nivelul unor declarații de intenție.
Europa Liberă: Opinia politologului Ernest Vardanean, consemnată de Lina Grâu.
***
Europa Liberă: Ce se va schimba în Transnistria după venirea unui nou lider în fruntea administrației care, pe timpul lui Evgheni Șevciuk, s-a aflat într-o opoziție dură cu Sovietul suprem. Ce șanse există pentru reluarea unui dialog constructiv cu Chișinăul? Corespondenta noastră în regiune Karina Maximova a stat de vorbă cu directorul Școlii de studii politice din Tiraspol, Anatoli Dirun.
Anatoli Dirun: Există o anume axiomă în politică: atunci când anumit grup politic sau unul financiar-comercial, să-i spunem „echipa”, controlează atât puterea legislativă, cât și pe cea executivă, aceasta are ocazia unică de a pune în aplicare programul, pe care l-a prezentat antrenându-se în alegeri. Și din acest punct de vedere, avem posibilitatea, președintele ales al Transnistriei are tot ce trebuie pentru a realiza în practică acele idei și planuri care au fost anunțate în timpul campaniei electorale.
Dar, aici, trebuie să remarcăm și un alt fapt: retorica campaniei electorale este diferită de programul scopurilor stabilite pentru următorii cinci ani de guvernare. De exemplu, punerea în aplicare a deciziei, anunțate anterior, privind asigurarea transportului public - este o chestiune de gestionare, care poate fi adoptată timp de o săptămână. Altfel spus, decizia a fost adoptată luni, iar deja lunea viitoare - lumea circulă gratuit.
Dar, din punct de vedere politic, mulți oameni sunt foarte interesați să afle răspunsul la întrebarea: cum ieșim din această criză sistemică? Cum vom rezolva problemele noastre de ordin social-economic? Aici, echipa noului președinte are o altă responsabilitate, și anume, de a prezenta societății acele orientări strategice, acel program de realizare a promisiunilor electorale, conform căruia vom trăi în următorii ani.
Iar cât ține de slogane precum: călătorie – fără plată, gaz - la tarif social, înghețarea tarifelor – toate acestea (la ora actuală nu putem decât bănui acest lucru) sunt doar câteva dintre elementele acestei strategii, care va trebui să fie prezentată societății. Iar acum suntem cu toții în așteptare. Dar, strategia ar trebui să presupună și îmbunătățirea nivelului de trai al populației, precum și crearea unor oportunități de dezvoltare.
În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, atunci creditul de încredere pe care l-a primit noua echipă se va transforma foarte rapid într-un act de neîncredere, așa cum am văzut că s-a întâmplat pe 11 decembrie 2016 în raport cu cel de-al doilea președinte transnistrean, Evgheni Șevciuk.
În ceea ce privește politica externă, chiar dacă între Tiraspol și Chișinău s-au adunat destule probleme și contradicții, dacă situația va fi privită din perspectivă globală, vom constata apariția unor noi oportunități pentru intensificarea dialogului la un nivel calitativ nou - și aceste oportunități trebuie utilizate.
Însuși faptul apariției, în Moldova, a unui nou președinte ales reprezintă o platformă pentru inițierea unui nou dialog la nivelul primelor persoane în stat. Iar prezentarea poziției sale, discutarea problemelor conceptuale privind reglementarea transnistreană este de mare importanță strategică, cu perspectivă de viitor. Ne putem întreba: când ultima dată cei doi lideri, de la Chișinău și Tiraspol, s-au întâlnit la cel mai înalt nivel? (Îmi amintesc de întâlnirea lui Igor Smirnov și Vladimir Voronin.) Acum însă are loc o reformare a întregului sistem. Acest lucru ar putea da un anume impuls – atât proceselor din exterior, cât și celor din interior, care ar putea influența agenda politică internă a Transnistriei.
Europa Liberă: Campania electorală, destul de dură, a candidaților pentru postul de preşedinte a împărţit societatea transnistreană în două tabere. Astfel, este posibil ca partea perdantă să susţină opoziția. Este posibilă oare existența unei „opoziții” în spațiul politic transnistrean, unde atât ramura executivă, cât şi cea legislativă sunt reprezentate de una și aceeași tabără politică?
Anatoli Dirun: Orice sistem presupune un mecanism de contrabalansare și echilibru. Dacă ne uităm chiar la istoria formării și dezvoltării Transnistriei, care, de fapt, era oarecum în opoziție cu procesele care aveau loc în Moldova sovietică în acea perioadă... Iar apoi, în următorii 25 de ani, au existat întotdeauna grupuri care se remarcau prin prezența lor politică, își expuneau viziunea privind evoluția situației.
În opinia mea, una dintre cele mai importante consecințe a celor cinci ani de aflare în funcție a ultimului președinte transnistrean este apariția, în limbajul politic local, a termenului de „opoziție”. În urmă cu cinci ani numai, acest cuvânt avea sens peiorativ, conotație negativă. Altfel spus, să reprezinți opoziția însemna să te pronunți conceptual împotriva independenței Transnistriei. Ultimii cinci ani au arătat însă cât de importantă ar fi prezența unui anumit grup de persoane, care reprezentă un partid politic, o mișcare socială, club al intelectualilor, etc., care să reprezinte o agendă alternativă. Acești oameni sunt cei care formează o viziune alternativă asupra evenimentelor.
Sper ca noua echipă va înțelege faptul că parlamentul transnistrean, în calitatea sa de organ legislativ, ar trebui să reprezinte interesele diferitelor segmente ale populației transnistrene, care este destul de neuniformă ca și componență, și așa ar și trebui să fie dacă e să abordăm lucrurile din punct de vedere statalist. Dacă se va decide să se acționeze însă conform principiului: „noi oricum vom fi capabili să menținem situația sub control”, acest principiu ar fi în mare parte unul nechibzuit.
Prin urmare, indiferent dacă opoziția va fi formalizată sau nu, trebuie recunoscut următorul fapt, și anume că apariția opoziției a devenit o realitate în ultimii cinci ani, în regiunea transnistreană. În opinia mai multor experți, până nu demult, partidul „Обновление” („Reînnoirea”) reprezenta el însușii părerea opoziției în ce privește, în primul rând, președintele transnistrean. Și încă un lucru. Indiferent dacă place sau nu acest lucru, astfel de grupuri vor exista întotdeauna la nivel neformal în societate: fie ca membri ai rețelelor sociale, fie doar ca interlocutori în timpul discuțiilor „la bucătărie”. Din punct de vedere al statului, aceste persoane ar trebui să fie incluse în dialogul socio-politic, fapt ce ar întări stabilitatea în regiunea transnistreană, stabilitatea fiind fundamentul de dezvoltare a unei societăți.
Europa Liberă: Cum credeți, care ar trebui să fie principalul scop al echipei noului președinte ales în regiunea transnistreană?
Anatoli Dirun: Eu aș menționa - cinci direcții principale. În primul rând, ar fi necesară prezentarea publică a priorităților strategice a regiunii și a programului său de dezvoltare. Alegerile s-au încheiat, toată lumea a înțeles ce a avut de înțeles, creditul de încredere a fost acordat, acum este necesar să se definească aceste priorități strategice. Dacă e să comparăm Transnistria cu Rusia, vom contata că abordarea strategică este foarte clar văzută în scrisoarea lui Vladimir Putin, „Mesajul Mileniului”, publicată în 1999-2000. După circa cincisprezece ani, vedem în această lucrare anumite concepte fundamentale. Noua echipă ajunsă la putere trebuie tocmai să prezinte societății transnistrene noi criterii de orientare, în primul rând în politica internă. Unul dintre obiectivele cheie de politică externă este reglementarea relațiilor cu Republica Moldova.
Pe locul doi ar fi asigurarea unor dezbateri publice. Este o sarcină destul de dificilă, pentru că atunci când avem de a face cu un monopol asupra puterii, în ceea ce privește controlul asupra tuturor resurselor, este tentant să păstrezi doar două butoane pe telecomandă. Dar o societate în care există Internet nu poate fi izolată de informație. Ultimii cinci ani au arătat că libertatea de exprimare și opiniile alternative pot fi exprimate doar în propriul detriment. Prin urmare, este necesar să se lucreze competent.
În al treilea rând, este vorba de îndeplinirea obligațiilor sociale. Experiența reținerii a câte 30% din pensiile și salariile bugetare arată că societatea nu acceptă acest lucru. Da, oamenii pot înțelege că există anumite dificultăți, dacă numai acest lucru le este explicat în mod clar. Toate aceste fenomene trebuie să fie însă exact proporționale. Omul își îndeplinește obligațiile față de stat - merge la locul de muncă, furnizează anumite servicii. Dar, drept răspuns, guvernul, la rândul său, se obligă și el să-și îndeplinească obligațiile, în conformitate cu contractul social, achitând salarii, pensii și indemnizații.
În al patrulea rând, este necesară reformatarea societății civile. Așa cum am fost împărțiți în „ai noștri” și „ai lor”, acest sistem creat în Transnistria nu rezistă niciunei critici. Cel care este mai aproape de administrația prezidențială și reprezintă „floarea” societății, acela beneficiază de anumite bonusuri - venituri suplimentare, ajutoare, privilegii. În realitate însă „societatea” înseamnă un pic altceva. Atât societatea civilă, cât și reprezentanții acesteia ar trebui să participe la procesul de luare a deciziilor publice și la procesul de control asupra executării deciziilor. Acest fapt ține cetățenii împreună, consolidează societatea. Oamenii își simt importanța și văd că pot influența deciziile instituțiilor puterii.
În al cincilea rând – este vorba de activitatea Parlamentului. Repet: este foarte tentant, odată deținând majoritatea parlamentară, să conservezi actuala situație. Dar activitatea Parlamentului necesită o anumită ajustare, actualizare. Anumite aspecte legate de dezvoltarea parlamentarismului - și aici atingem și problema autonomiei locale și a alegerii șefilor administrațiilor locale - ar trebui să fie abordate, ținându-se cont de posibilitatea asigurării unui control asupra situației.
În opinia mea, cu ajutorul acestor cinci direcții, vom putea consolida societatea, numai pe baza realizării practice a sarcinilor planificate și munca de zi cu zi. Lumea nu mai poate fi convinsă doar cu ajutorul unor lozinci formale, lansate o dată la cinci ani, în timpul campaniilor electorale, în restul timpului guvernanții ghidându-se de principiul: „vom decide cum considerăm de cuviință”. Oamenii nu mai pot fi convinși în asemenea mod. Această situație este o utopie, inacceptabilă astăzi.
Europa Liberă: Opinia lui Anatoli Dirun, directorul Școlii de studii politice din Tiraspol.
***
Europa Liberă: Să ascultăm și un punct de vedere occidental despre șansele reglementării transnistrene după alegerea lui Igor Dodon ca președinte al Republicii Moldova și a unui nou lider la Tiraspol în persoana lui Vadim Krasnoselski. Colega mea Valentina Ursu a stat de vorbă cu analistul Vladimir Socor, de la Fundația Jamestown din Statele Unite ale Americii, care a participat recent la Chișinău la o conferință internațională pe tema regiunii.
Europa Liberă: Dar este un format de negocieri „5+2”. În cadrul lui se încearcă să se găsească o soluţie.
Vladimir Socor: „Deocamdată în formatul „5+2” nu se propune o rezolvare. Se propun paşi în direcţia unei rezolvări.”
Europa Liberă: Paşi mici pentru a ajunge la pasul mare, adică la elaborarea unui statut pentru această regiune.
Vladimir Socor: „Da, corect. Statutul special este un instrument de politică externă al Rusiei, aplicat numai în Ucraina şi în Republica Moldova, cu scopul de a înfiinţa pe teritoriul acestor ţări nişte enclave controlate în mod direct de Rusia, dar care ar face parte pe hârtie din sistemul instituţional al Ucrainei şi al Republicii Moldova. Transnistria şi, respectiv, Donbasul ocupat de ruşi în Ucraina ar fi reintegrate în Ucraina şi, respectiv, în Moldova într-o măsură suficientă pentru a participa la elaborarea deciziilor politice şi a le influenţa în interesul Rusiei. Deci, integrarea într-o măsură suficientă în acest scop, dar într-o măsură insuficientă pentru a acorda Ucrainei sau Moldovei posibilitatea de a controla teritoriile respective.”
Europa Liberă: O reglementare în favoarea Moldovei, o reglementare a conflictului transnistrean ar fi posibilă?
Vladimir Socor: „Ar fi posibilă cu multe condiţii care astăzi nu sunt deloc îndeplinite, condiţii pe care nimeni nu ar trebui să le conteste.”
Europa Liberă: Care sunt aceste condiţii?
Vladimir Socor: „În primul rând, retragerea trupelor şi aparatului de securitate rusesc.”
Europa Liberă: Rusia zice că nu le retrage până nu se găseşte soluţionarea politică.
Vladimir Socor: „Corect. Şi, din păcate, unele cancelarii occidentale, în frunte cu cea a Germaniei, într-o măsură oarecare şi Departamentul de Stat american, acceptă această soluţie. Chiar din discuţiile mele cu diplomaţi occidentali, reprezentând Statele Unite, Germania şi OSCE, mie îmi este foarte clar că ei nu au răspunsuri la întrebarea despre retragerea trupelor ruseşti. Ei doresc o rezolvare, fie chiar şi între ghilimele, fie şi numai pe hârtie, dar un document oarecare, în vederea unei rezolvări politice, în timp ce continuă prezenţa trupelor ruseşti, pentru că ei nu au răspuns la întrebarea despre trupele ruseşti. Răspunsurile lor la întrebările mele pot fi rezumate în modul următor: „Întâi încheiem un document politic despre rezolvare. Şi apoi cu trupele vom vedea...”. Este un răspuns inacceptabil din punctul de vedere al intereselor de stat ale Republicii Moldova. Deci, rezolvarea problemei militare, inclusiv retragerea trupelor ruseşti şi, dacă e nevoie, desfăşurarea unei misiuni internaţionale de poliţie nemilitară, dar de poliţie – aceasta ar fi o premisă de căpetenie care nu există. A doua, care ar fi şi mai grea, este însănătoşirea statului Republica Moldova şi, în primul rând, domnia legii. În situaţia actuală în care în Republica Moldova nu există domnia legii, ce ar însemna încheierea un acord, să spunem, de tip constituţional sau un statut politic încheiat între Chişinău şi Tiraspol? Ar însemna un document abstract, pe hârtie, dar în îndărătul acestui document pe hârtie, care ar servi ca paravan, îndărătul lui ar avea loc înţelegeri neformale, neoficiale între grupări de putere şi de interese de pe malul stâng şi de pe malul drept. În situaţia în care nu există domnia legii, orice acord pe hârtie nu poate fi aplicat prin definiţie, ci va fi înlocuit prin aranjamente neformale, netransparente între grupări de pe cele două maluri.”
Europa Liberă: Planul Kozak reactualizat ar putea să revină în discuţia celor care sunt chemaţi să reglementeze criza transnistreană?
Vladimir Socor: „Nu. Eu niciodată nu m-am temut în mod real de planul Kozak, nici măcar în anul 2003. Am fost aproape sigur că era prea radical pentru a putea fi acceptat. Eu m-am temut de cu totul altceva, m-am temut de proiectul americano-rus al federalizării, acela propus de Misiunea OSCE la Chişinău, condusă de diplomaţi americani, cu acordul Departamentului de Stat, pe baza unui document comun, semnat cu Ministerul de Externe al Rusiei. Eu de acest proiect m-am temut, pentru că în el erau implicate Statele Unite ale Americii. Pe vremea aceea cuvântul Statelor Unite ale Americii conta mai mult decât contează astăzi. Şi, într-adevăr, s-au pornit negocieri în această direcţie, mediate de către domnul William Hill, pe un proiect care mie mi se părea, pur şi simplu, o monstruozitate, şi anume, Chişinăul şi Tiraspolul împreună să negocieze o nouă Constituţie a Republicii Moldova. Aceasta mie mi s-a părut o monstruozitate şi am combătut-o, inclusiv de la microfonul dumneavoastră. De o reeditare a unui asemenea proiect mă tem, care nu s-ar mai numi federalizare. Statutul special este noua denumire a aşa-zisei federalizări.”
Europa Liberă: Eforturile lui Igor Dodon de a se implica în soluţionarea crizei transnistrene sunt cu şanse? Pentru că el a vorbit foarte mult despre o eventuală federalizare, iar de la Tiraspol au venit şi reacţii care spuneau că nu mai sunt de acord nici cu o aşa-zisă federalizare, pentru că regiunea, mai degrabă, îşi vede viitorul în componenţa Federaţiei Ruse. Sau ei cer mult, ca să obţină puţin?
Vladimir Socor: „Cred că ei cer mult, ca să obţină puţin. Noi ştim că poziţia profundă, înrădăcinată a Tiraspolului este că nu vor, cu niciun chip, reintegrarea în Republica Moldova. Rusia doreşte o asemenea „reintegrare”, pentru a aduce influenţa Transnistriei în deciziile politice de pe malul drept din Republica Moldova. Acesta este sensul statutului special. Domnul Dodon este un pic înapoia vremurilor, nu a ţinut pas cu vremea. El tot spune federalizare, pentru că aşa a apucat. Domnul Dodon nu e politolog şi nici analist, aşa a apucat el, federalizare.”
Europa Liberă: El spune că în culisele negocierilor ar fi discutat cu anumiţi actori care i-ar fi acceptat ideea federalizării.
Vladimir Socor: „Ministerul de Externe al Rusiei foloseşte cuvântul „statut special”. Şi eu ştiu de ce fac aceasta. Pentru că ei sunt mai profesionişti decât domnul Dodon şi ei ştiu că în Republica Moldova termenul „federalizare” a devenit un termen de ocară, de fapt, atâtea resentimente stârnește. Și aşa şi este. Deci, domnul Dodon se va acomoda, îşi va da seama, va folosi şi dânsul termenul de „statut special”. Şi atunci ce va face domnul Plahotniuc, care deţine puterea reală? Domnul Plahotniuc va profita foarte frumos de situaţia aceasta. El va spune şi Occidentului, şi României că anume dânsul garantează faptul că nu se va face un statut special, că nu se va face federalizare. Sau, dacă se va face, va avea el grijă să o facă în favoarea statului, ceea ce înseamnă în favoarea sa personală, pentru că el este statul. Ca şi regele Franţei, Ludovic al XIV-lea, Plahotniuc poate spune: „Statul sunt eu”. Deci, dânsul va folosi această situaţie ca să spună şi occidentalilor, şi României că el îl va ţine pe Dodon la o parte, îi va restricţiona posibilităţile de manevră. Dar, în acelaşi timp, domnul Plahotniuc, căruia i se datorează alegerea domnului Dodon ca preşedintele, îl va folosi pe Dodon ca să-i deschidă un coridor spre Rusia. Este una dintre ultimele redute care îi lipsesc domnului Plahotniuc şi pe care doreşte să o cucerească cu ajutorul lui Igor Dodon – un coridor spre Moscova.”
Europa Liberă: Revenim la Transnistria şi soluţionarea problemei transnistrene. Din moment ce Kievul şi-a schimbat atitudinea faţă de separatism, de ce nu se găseşte, totuşi, o soluţie mai repede pentru a fi pusă pe masa celor doi parteneri, care ar fi Chişinăul şi Tiraspolul?
Vladimir Socor: „Dacă Chişinăul ar intra în negocieri directe cu Tiraspolul, i-ar legitimiza existenţa.”
Europa Liberă: Oricum e legitimizată, pentru că Tiraspolul participă la negocieri.
Vladimir Socor: „Da. Deocamdată se discută despre chestiuni nepolitice şi neconstituţionale, se discută despre chestiuni de ordin practic, cooperare economică, acces liber al cetăţenilor, lucruri de genul acesta. A început să se discute şi despre elemente de suveranitate, cum ar fi, de exemplu, apostilele pe Universitatea de Stat din Tiraspol sau plăcuţele de automobil cu drapelul Transnistriei. Acestea deja sunt elemente de suveranitate, care încep să acumuleze...”
Europa Liberă: ...suveranitate pentru Transnistria.”
Vladimir Socor: „Exact. Elemente de semisuveranitate recunoscută pentru Transnistria, care deja încep să constituie elementele unui statut special. Înainte de începerea negocierilor pe un statut special, el apare, pic cu pic, prin aceste elemente favorizate în comun de diplomaţia rusă, occidentală şi americană.”
Europa Liberă: Ucraina poate avea un rol mai activ, să joace un rol mult mai important decât l-a jucat până acum?
Vladimir Socor: „Joacă acest rol în negocieri. Înainte de schimbarea de regim de la Kiev, înainte de Maidan, Ucraina niciodată nu a avut o politică hotărâtă într-un fel sau în alt fel faţă de Transnistria, deoarece Ucraina lui Ianukovici şi a lui Kucima, mai înainte, se temeau să intre în contradicţie cu Moscova pe încă un dosar. Aveau deja multe dosare în contradicţie cu Moscova, nu doreau să mai adauge încă un dosar de conflict cu Moscova. Bineînţeles, această atitudine s-a schimbat din 2014 încoace, dar ea nu poate să se schimbe în măsură suficientă pentru a organiza o schimbare de regim la Tiraspol. Nimeni, niciun guvern occidental, nemaivorbind de Rusia, nu ar sprijini un proiect de schimbare de regim la Tiraspol, deoarece toate marile cancelarii doresc linişte şi stabilitate, ele spun în interesul Ucrainei, doresc linişte şi stabilitate la toate frontierele Ucrainei, inclusiv frontiera Ucrainei cu Republica Moldova în Transnistria. Ei nu doresc să răscolească apele.”
Europa Liberă: Pentru Balcani conflictul transnistrean prezintă pericol?
Vladimir Socor: „Ceea ce prezintă pericol pentru Balcani este eventualitatea că în viitor Rusia ar putea să înfiinţeze o bază aeriană în Transnistria. Pentru aceasta ar fi necesare nişte schimbări dramatice în situaţia internaţională şi în Europa de Răsărit. Asemenea schimbări, dacă ele intervin, e o ipoteză, atunci Rusia ar putea să înfiinţeze o bază aeriană în Transnistria, pentru a influenţa situaţia din Balcani. Şi eu am fost întotdeauna convins şi rămân la convingerea că acesta este calculul Rusiei pe termen lung. De aceea, ţine Rusia cu dinţii de Transnistria din 1992 încoace, în ipoteza pe care tocmai am menţionat-o.”
Europa Liberă: Ideea pe care o avansează foarte mulţi actori politici din Occident, că acest conflict transnistrean ar fi cel mai uşor de rezolvat, e una realistă?
Vladimir Socor: „Nu. E complet nerealistă. Nu s-a făcut niciun pas către rezolvare, indiferent cum definim rezolvarea. Nu s-a făcut niciun pas, în ciuda acestui stereotip internaţional, potrivit căruia Transnistria e mai uşor de rezolvat, deoarece nu e un conflict etnic şi nu e un conflict religios. Şi, totuşi, nu s-a rezolvat. De ce nu s-a rezolvat? De ce nu e niciun progres către rezolvare? Deoarece Rusia ţine situaţia în mână. Chiar dacă locuitorii nu sunt în conflict unii cu alţii, şi, într-adevăr, locuitorii nu sunt în conflict unii cu alţii…”
Europa Liberă: Dar s-au înstrăinat foarte mult cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului.
Vladimir Socor: „Nu. Eu nu sunt de acord cu aceasta.”
Europa Liberă: Acolo au crescut alte generaţii, care consideră Republica Moldova un potenţial duşman pentru regiunea transnistreană.
Vladimir Socor: „Aceasta este propagandă. La nivelul locuitorilor nu văd niciun fel de contradicţie, de fricţiuni.”
Europa Liberă: Şi de ce locuitorii îşi aleg aceiaşi lideri separatişti?
Vladimir Socor: „Este o populaţie ostatică, o populaţie dezinformată, o populaţie cu mentalitatea sovietică de supunere necondiţionată faţă de autorităţi. O populaţie pasivă, o populaţie sărăcită, o populaţie fără orizont, fără speranţă, prinsă în această colivie care este Transnistria. Noi cunoaştem asemenea mentalităţi şi pe malul drept al Nistrului, nu numai pe malul stâng. Sunt mentalităţile apatiei şi lipsei de activism civic moştenite din perioada sovietică.”
Europa Liberă: Opinia analistului occidental Vladimir Socor, consemnată de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.