Exista un singur lucru care nu poate fi dobândit prin influența politică: onorabilitatea, arată Petre Bădică în România liberă. El constată că actuala clasă politică e plină de amatori, oameni care nu au apucat să capete consistență ca politicieni în posturi de primar, parlamentar sau ministru. O simplă privire aruncată peste CV-urile unora dintre ei scoate la iveală foamea de titluri, indiferent de relevanța sau calibrul lor. Adună „diplome, plătesc bani grei ca să participe la congrese și seminarii irelevante care au loc în Mexic, America Latină, Asia, devin cetățeni de onoare ai unor orașe pe care probabil nu le-au văzut niciodată, acceptă să devină doctor honoris causa deși nu au niciun fel de carieră academică și nici nu bagă de seamă că universitatea care le-a făcut cinstea este o fabrică de diplome”. Unul din exemplele lui Bădică este CV-ul ministrului de justiție Florin Iordache, care are opt licențe obținute în numai șase ani și un doctorat susținut la Chișinău, la o universitate considerată „fabrică de diplome”. Liderul social-democraților și președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, își pune în CV faptul că este cetățean de onoare al unui orășel din Statele Unite. Iar Fenomenul nu se restrânge numai la politicienii puterii, adaugă jurnalistul.
Emilian Isăilă scrie la ziare.com cum se descurcă primarul general al capitalei, Gabriela Firea, în bătălia cu zăpada. A avut naivitatea să creadă că dacă dă un asalt reușit asupra ”generalului iarnă” își consolidează cota. Ghinion, după prima zăpadă, când Firea a putut forța nota, inclusiv prin demiteri ciudate, au mai venit două valuri de ninsoare cărora administrația capitalei nu le-a mai putut face față. Presa ironizează demiterea de către primarul general a directorului rețelei de transport public din București (întâmplător, un liberal), deși dezăpezirea e treaba primăriilor de sector. Și managerul unui spital a fost destituit pentru că pacienții au stat o jumătate de zi în frig. Numai că centrala termică aparținea altui spital, cu alt manager...
Se comentează intens măsurile fiscale dispuse de noul guvern. Una dintre ele nici nu a figurat vreundeva în programul de guvernare. A fost decisă peste noapte și va avea drept consecință taxarea mai severă a celor cu venituri mari. De acești bani, a spus premierul Sorin Grindeanu, este nevoie ca să se acopere promisiunile de măriri de pensii și de burse pentru studenți. Într-un articol apărut pe platforma republica.ro, Victoria Stoiciu susține că măsura e corectă, repară inegalități supărătoare: în România, cei cu venituri mari contribuie în prezent la bugetul de asigurări sociale până la o sumă plafonată, restul nemaifiind impozitat. Articolul face uz și de referințe bibliografice, iar în final atrage atenția că măsura nici nu e suficientă: ar trebui mărit și impozitul pe veniturile obținute independent de un contract de muncă, de pildă pe dreptul de proprietate intelectuală.
George Mioc scrie la ziare.com că este deja în pericol cota unică de impozitare. Impozitul unic de 16% pe care-l plătesc toți românii cu venituri reprezintă „singura măsură curajoasă și cu adevărat liberală luată de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu”, același care acum, din poziția de președinte al Senatului, pledează pentru revenirea la impozitarea progresivă: adică impozit mic (sau deloc) pe salariile mici, impozit mare, progresiv pe celelalte. George Mioc arată că singurul motiv de renunțare la cota unică este nevoia de bani a unui guvern social-democrat care a promis mai mult decât poate da.
