Majoritatea migranților din Republica Moldova sunt femei, dintre care o treime sunt gata să-și investească banii într-o afacere acasă, arată statisticile. Un proiect lansat de UN Women în a doua jumătate a anului trecut încearcă să susțină eforturile lor de a se implica mai activ în dezvoltarea comunității. În perioada 18-20 ianuarie, Mișcarea Femeilor Migrante are parte de instruire ca să colaboreze cu autoritățile publice mai eficient. Cum poate fi valorificată experința diasporei?
La vârsta de 55 de ani, Ana Doni se laudă că este cea mai tânără din mahala. Satul Gura Galbenei, din raionul Cimișlia, a rămas aproape pustiu cu case în paragină și fără cocoși care să dea de veste dimineața.
În 1996, după ce s-a închis grădinița în care lucra, Ana Doni a urmat exemplul consătenilor și a plecat la muncă în Israel.
„Acuma știți mă mir că am avut puterea și că am rezistat atâția ani de zile. Soțul cu copiii acasă s-a chinuit, mie acolo nu mi-a fost dulce. Mă bucur că copiii au făcut facultăți, au familii deja, avem nepoței.”
Atunci când autoritățile au uitat de ei, localnicii rămași în satul Gura Galbenei au pus umăr la umăr ca să-și dezvolte comunitatea, spune Ana Doni.
„Noi ce-am făcut noi cu puterile noastre, s-a făcut. Mulți eram peste hotare, singuri bani am pus ca să avem gaz natural, nu avem apă de la fântâna arteziană, noi iarăși cu banii noștri am tras pentru apeduct. Dar mă rog, asta-s chestii în puterea noastră. Ar trebui mai de sus ceva să vină. Să fie un îndemn ceva, o susținere... Dar așa, cred că oamenii de la țară numai cu două mâini nu ar putea rezolva toate problemele.”
Și Tatiana Covalciuc se așteaptă la mai mult ajutor din partea autorităților. După 16 ani petrecuți la Madrid, a decis să revină în orașul natal Soroca împreună cu familia sa. Spune că Republica Moldova i-a întâlnit „cu răceală”, dar asta nu a împiedicat-o să-și deschidă o afacere.
„La un moment dat am înțeles că nu trebuie să investim în case, în mașini, în garduri. Investiția cea mai bună ar fi o afacere. La momentul când ne întoarcem în RM, situația e că trebuie să ai un loc de muncă stabil. Am născut și doi copii, trebuia să ne gândim la stabilitate, ca să rezistăm în țara noastră. Acum soțul are un service auto, iar eu mi-am deschis o frizerie și încerc să merg înainte.”
Antreprenoarea spune că e descurajată când vede cum alți agenți economici preferă să caute scurtături și să dea mită ca să nu plătească dările de stat, în timp ce ea urmează regulile și achită toate impozitele. Vrea în primul rând să existe un mediu în care cei cu dorință să schimbe lucrurile spre bine, să o facă fără să li se pună bețe în roate.
Pe 18 decembrie, cu ocazia Zilei internaționale a migranților, au avut loc primele negocieri dintre membrii Mișcării Femeilor Migrante cu autoritățile publice. Prioritățile discutate țin de recunoașterea documentelor de studii, semnarea acordurilor de transferabilitate a pensiilor, crearea unor aziluri pentru bătrâni cu susținerea migranților de peste hotare și deschiderea unor centre mobile pentru sănătate.
Unul dintre consultanții de la UN Women care le oferă asistență în acest proces este Victor Lutenco. El spune că autoritățile devin tot mai deschise unor proiecte de acest gen.
„Ei sunt oameni care pe un fundal de energie, activism, dorință, au acumulat experiența țărilor dezvoltate, au acumulat cunoștințe despre cum lucrează serviciile pentru bătrâni, cum lucrează serviciile pentru tineri, sistemul educațional în altă parte. Ei știu, au văzut, au pipăit cam unde ar trebui să ajungă RM pe anumite domenii, și cred că asta e valoarea lor adevărată.”
Populația Republicii Moldova scade mai rapid decât în alte țări din regiune, afirmă specialiștii. ONU a prognozat că până în 2050 în țară vor rămâne sub două milioane de locuitori. Autoritățile ar trebui să învețe de la țările vecine cum să gestioneze fluxul migrațional, spun experții. Recomandarea lor e cât se poate de limpede - să facă investiții în sănătate, educație și în oportunități de muncă, în special pentru tineri.
