Gheorghe Cojocaru: „Președintele Igor Dodon vrea să impună un nou stil în activitatea instituției prezidențiale și, mai mult decât atât, să-i atribuie un nou rol în cadrul sistemului politic. O legătură îndeaproape cu presa, comunicarea directă și sistematică cu mass-media și prin aceasta cu întreaga societate, formarea în jurul Președinției a unor diverse structuri specializate în probleme economice, sociale, educaționale, vor avea menirea să asigure lansarea unor inițiative în serie, prin care președintele Dodon să se facă tot mai prezent în viața publică, să câștige imagine și suport popular, pentru a-și întări și extinde puterea, mult prea restrânsă în comparație cu pretențiile sale.”
Europa Liberă: De la o poștă se vede că Igor Dodon vrea să îl surclaseze pe predecesorul său, fiind un președinte vizibil, vocal și puternic. Ce premise sunt pentru a reuși în programul acesta maxim?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, avantajul de a fi fost ales prin vot direct popular, ca o sursă de legitimare a cerințelor sale de a-și extinde prerogativele prezidențiale. Este de observat că în campania electorală candidatul socialist de atunci, practic, nu a pus această problemă. Prerogativele sale însă nu pot fi lărgite de la sine, ci din contul celorlalte ramuri ale puterii și, înainte de toate, din contul celei legislative. Un alt avantaj al lui Igor Dodon, în comparație cu predecesorul său, Nicolae Timofti, este că are la dispoziție un asemenea vehicul cum este Partidul Socialiștilor, cu o importantă reprezentare parlamentară și în teritoriu, care-i asigură susținerea politică necesară. Și, nu în ultimul rând, tinerețea și ambiția de a domina autoritar scena politica, unde are în față fie niște adversari compromiși, fie niște figuri politice care încă nu se ridică la înălțimea unor lideri combativi.”
Europa Liberă: În prima conferință de presă, pe care a gândit-o à la Putin, Igor Dodon a anunțat că va insista asupra unui referendum ca să își fortifice lista de atribuții cu dreptul de a dizolva Parlamentul. Ce consecințe ar putea să aibă această eventuală concentrare a puterii în mâinile sale?
Gheorghe Cojocaru: „Este evident că Igor Dodon urmărește să impună o agendă proprie, după care să se ghideze toți actorii din scenă, ceea ce a generat deja reacții puternice de respingere, reacții care datează de la discursul său de învestire în funcție și de la primii săi pași în postura de șef al statului. Devine tot mai limpede că tactica președintelui Dodon nu este de departe una a coabitării cu celelalte instituții ale puterii, ci una a tensionării relațiilor cu acestea și a confruntării. Din această perspectivă, chiar dacă ar fi una câștigătoare, tactica de a obține totul sau nimic, demolând ceea ce s-a construit bun sau rău până în prezent și în plan intern, și în plan extern, va bulversa la nesfârșit scena politică, după cum și raporturile cu țările vecine, înainte de toate.”
Europa Liberă: Reacția de ignorare care vine din partea puterii sau a executivului în mod special credeți că este un răspuns adecvat?
Gheorghe Cojocaru: „Este inadecvat pentru că ar putea fi interpretat ca o slăbiciune, dovedind, mai curând, o neînțelegere a evoluțiilor care se profilează după instalarea lui Igor Dodon în funcția de președinte.”
