Oficialități și oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului au exprimat condoleanțe în legătură cu moartea cunoscutului actor și regizor Ion Ungureanu, fost ministru al culturii, primul, din Moldova independentă. Ion Ungureanu a decedat la vârsta de 81 de ani la București și va fi înmormântat marți la Cimitirul central din Chișinău. O evocare a moștenirii sale culturale, în discuția lui Vasile Botnaru cu directorul Teatrului Național din Chișinău, Petru Hadârcă.
Petru Hadârcă: „Eu am avut norocul şi mă consider un om fericit şi norocos că am avut mai mult decât un profesor. Am avut norocul în anul 1980, un grup de tineri din Moldova, din satele Moldovei, să plecăm la studii la facultate la Institutul de Teatru din Moscova, pe lângă Teatrul „Vahtangov” şi ca profesorii noştri să-l invite, să-l convingă pe Ion Ungureanu să fie unul dintre profesorii noştri. Am preţuit acele ore de nedescris. Era o bucurie să stai în clasă în fiecare marţi şi sâmbătă, când începeau orele cu Ion Ungureanu, de la ora 16.00 şi durau la nesfârşit. Când ne trezeam, era trecut de ora 1.00, că metroul nu mai circula şi mergeam acasă pe jos. Ascultam poveştile, analizele, ascultam comunicările pe care ni le făcea Ion Ungureanu.”
Europa Liberă: Domnule Hadârcă, dânsul a fost, totuşi, un om pornit împotriva sistemului sovietic, un antisovietic.
Petru Hadârcă: „Exact.”
Europa Liberă: Ce aţi învăţat de la el mai mult: meserie sau poziţie civică?
Petru Hadârcă: „Şi una, şi alta. Şi meserie, şi poziţie civică. Şi voi argumenta. Atunci, în ’80, când am plecat la studii, era exilat din Chişinău şi profesorii l-au convins pe el, totuşi, să vină să ne predea. Acei profesori de la Moscova care ne-au spus că noi nu suntem moldoveni, suntem români. Şi datorită lecţiilor pe care le-am avut, lecţii de demnitate, lecţii de istorie, lecţii de meserie, lecţii de artă a vorbirii, că nu voi uita niciodată cum ne făcea trimitere Ungureanu şi zicea: „Dacă vreţi să studiaţi, să auziţi pronunţia corectă a limbii române, ascultaţi-o încontinuu pe Maria Tănase şi pe Nicolae Sulac”. Şi lecţiile acelea de demnitate, de istorie pe care le-am avut de la Ungureanu, am şi zis-o, noroc de Ungureanu că am plecat în ’80 la Moscova moldoveni şi în ’85 ne-am întors români.”
Europa Liberă: Domnule Hadârcă, dar aici, la Chişinău, dânsul nu a reuşit să-i convingă pe toţi sau marea majoritate că limba este română. De ce se întâmplă aceasta?
Petru Hadârcă: „Mai avem rătăciţi, nu s-a investit în educaţie, în cultură. Oricum, eu cred că în marea majoritate s-a reuşit, chiar dacă avem repetenţi, dar să ne amintim anii ’90, cum vorbeau tinerii în ’90, absolvenţii şcolilor şi cum vorbesc astăzi, ce limbă frumoasă are tineretul de astăzi, coerenţa, accentul care nu se deosebeşte de cel din Ţară, de la Bucureşti, de pe la Craiova cu cel de la Chişinău în marea majoritate a cazurilor. Este şi acesta un merit pe care îl atribui şi celor care am stat atunci în piaţă şi, în primul rând, şi lui Ion Ungureanu, care a luptat pentru aceasta.
Era ca un Don Quijote, era un munte şi, într-adevăr, unul dintre ultimii mohicani pe care nu ştiu dacă îl vom mai avea, eu cred că vom avea. Dar de luptat şi de continuat cauza pe care a avut-o Ungureanu, ceea ce ne-a învăţat noi suntem nu că obligat, datori suntem să continuăm şi să schimbăm lucrurile înspre bine.”
