În contextul protestelor din România, comentatorul, jurnalistul şi scriitorul Igor Volniţchi explica într-un editorial „de ce a scăzut spiritul protestatar din Republica Moldova”. În opinia sa, moldovenii ar avea mai multe motive să iasă în stradă, dar nu o fac deoarece ştiu că protestele nu se soldează cu nimic, dar şi pentru că lipsesc lideri care ar scoate oamenii în stradă şi ar gestiona eficient energia maselor. Despre relaţia „defectă” între cetăţean şi stat vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Cele mai mari nemulțumiri legate de Moldova nu sunt foarte variate, semn că problemele există și aparțin categoriilor sociale dintre cele mai diverse. Nemulțumirile în top sunt corupția și sărăcia, urmate de mentalitate, minciună și prostie, așa cum am aflat de la trecătorii întâlniți ocazional pe străzile din Dondușeni. Ei își deplâng necazurile.
– „Greu ne descurcăm. Nu e de lucru. Şi dacă este de lucru, banii sunt cu întârziere. Şi ce am produs noi, ce am făcut nu avem unde realiza.”
Europa Liberă: De ce a ajuns Republica Moldova o ţară săracă?
– „Că fură toţi.”
Europa Liberă: Dar de ce fură?
– „Întrebaţi-i pe Filip, pe Plahotniuc, pe aceia.”
– „Parlamentul cine l-a ales?”
Europa Liberă: Dumneavoastră, cetăţenii cu drept de vot.
– „Ei da, cu drept de vot. Pe toţi nu-i vreau, pe cei din Parlament, că şed acolo şi dorm numai şi primesc bani mulţi. Eu cu 1.200 de lei voi putea trăi?”
Europa Liberă: Şi cum vă descurcaţi cu bani puţini?
– „Încetişor.”
Europa Liberă: La ce renunţaţi şi nu vă permiteţi?
– „Câte oleacă la toate.”
Europa Liberă: Cei din Parlament zic că sunt slugile poporului. Dumneavoastră, când sunt alegeri, îi votaţi, îi trimiteţi acolo să vă rezolve problemele.
– „Acum de ce au făcut la 65 de ani să ieşim noi la pensie?”
Europa Liberă: La 63.
– „La 63 de acum. Măcar mulţumim de aceasta.”
Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi acolo, în Parlament, ce aţi face pentru ca lumea să nu fie nemulţumită?
– „Noi suntem lucrători negri. Noi nu avem aşa cap, ca să reşim aşa probleme.”
Europa Liberă: V-aţi pus vreodată întrebarea cât costă un vot?
– „De aceasta nu ştim.”
Europa Liberă: Cât costă votul dumneavoastră?
– „Nu putem spune.”
Europa Liberă: Ce valoare are el, atunci când îl aruncaţi?
– „Prin cineva am auzit că e 200 de lei.”
Europa Liberă: Cât e de preţios votul cetăţeanului?
– „El e preţios. De pildă, eu am nepoţică, familie am, trebuie să-i întreţin. Cu votul acesta îi votăm şi avem încredere.”
Europa Liberă: La un pahar de vorbă despre care probleme discutaţi cel mai mult?
– „Cum să întreţinem familia şi că trebuie de plătit comunalele, încălzirea. Şi iarna nu ajung bani, pentru că gazul e scump, lumina electrică tot e scumpă. Totul e scump.”
Europa Liberă: La viitorul Moldovei vă gândiţi?
– „Ne gândim.”
Europa Liberă: Şi ce viitor are statul acesta?
– „Avem încredere acum în acel pe care l-am ales preşedintele Moldovei, domnul Dodon. Acum, cum am înţeles, 70% el a îndeplinit.”
Europa Liberă: Dar ce a îndeplinit din ce a promis?
– „Relaţiile cu Rusia. Şi noi suntem bucuroşi acum.”
– „Acum e Dodon. Mie îmi place aşa preşedinte.”
Europa Liberă: Ce vreţi să facă domnul Dodon ca şef de stat?
– „Cum s-a apucat acum e tare bine.”
Europa Liberă: Dar ce a făcut până acum?
– „Cu Rusia s-a împăcat. Că aceştia vor cu Uniunea Europeană tare. Ghimpu, dacă e român, vrea în România. Lasă-l să se ducă în România. Eu nu sunt român, sunt moldovean. Nu a fost unire şi nici nu va fi unire, mătincă. Jumătate sunt pro-ruşi, jumătate sunt pro-români.”
Europa Liberă: Ce viitor are Moldova? Şi cine face viitorul acestui stat?
– „Viitorul Moldovei poate să îl facă domnul Dodon. Numai să nu fie că de la început a făcut şi pe urmă a uitat.”
Europa Liberă: Domnul Dodon trebuie să se împace cu Parlamentul, cu guvernul, trebuie să conlucreze.
– „Parlamentul acela cam nu ne trebuie.”
– „Nu ştiu cum ei acolo între dânşii. Noi suntem departe.”
Europa Liberă: Sunteţi la Donduşeni, nu chiar atât de departe.
– „Tot sunt 180 de kilometri de la Chişinău.”
Europa Liberă: Problema aceasta încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul vă preocupă?
– „Cum să vă spun?”
Europa Liberă: Cum este.
– „Cu România noi vom rămâne mătincă cu pielea goală.”
Europa Liberă: Nu cu România. Cu Uniunea Europeană sau cu Federaţia Rusă?
– „Cu Federaţia Rusă, vă spun sincer, pentru că sunt mulţi care lucrează acolo şi noi acolo am lucrat mult.”
Europa Liberă: Aţi fost şi dumneavoastră în Moscova?
– „Am fost. Şi am câştigat, pentru familie am făcut, ne-am ridicat oleacă.”
Europa Liberă: Şi mai merge lumea de aici, de la Donduşeni, să muncească în Federaţia Rusă?
– „Mulţi sunt. Erau deportaţi, acum văd că poate se va îmbunătăţi. Noi în Ucraina ne duceam, pentru că acolo e mai ieftină mâncarea.”
Europa Liberă: Dar vă întrebam relaţia cu Uniunea Europeană a Republicii Moldova cum trebuie să fie?
– „Trebuie să o menţinem, pentru că ei pe noi nu ne refuză. Am auzit la televizor că Uniunea Europeană ne-a dat atâta ajutor, atâtea milioane de dolari, de euro, dar să fi văzut în Donduşeni, nu văd. Pentru că în Moldova tot se fură. Dacă un ţăran a furat un sac de păpuşoi, pe dânsul l-au băgat la puşcărie, dar unul, dacă a furat o bancă ori a furat milioane, pe dânsul nu, acolo este avocat.”
– „Acei de sus se gândesc numai pentru dânşii. Şi numai până îi votăm, să-i ridicăm şi gata, uită de toate. Şi lumea e în sărăcie, tinerii nu au unde lucra, nu cresc copiii sănătoşi. Noi nu gustăm nimic ce vrem, dar nu să mai mâncăm de ce are organismul nevoie.”
Europa Liberă: Dar când vin şi vă cer votul, dumneavoastră de ce îi credeţi? De ce nu le cereţi faptele pe care le-au făcut, ca să-i votaţi pentru ca să mai facă?
– „Pentru că ei au putere cu minciuna şi cu amăgeala. Ei ne-au robit. Ţara a rămas fără tineret.”
Europa Liberă: Care e preţul unui vot în Republica Moldova?
– „Fiindcă nu prea înţeleg în politica aceasta, nici preţul nu îl am. Dar numai ştiu că ei au acaparat puterea şi e totul al lor. De acum atâţi răi acolo, răi şi bandiţi, că ei mătincă chiar şi dacă este unul cinstit, apoi acele e muşcat aşa ca un câine care a nimerit într-o haită, pe câinele acela îl mănâncă. Aşa şi la noi e. La noi de acum nu e putere să lupte.”
Europa Liberă: Dar oameni devotaţi, cu interes de stat mai au şanse să ajungă acolo, în Parlament, în guvern?
– „Chiar dacă cineva poate are şi mai speră, e greu de ajuns. Maia Sandu, dacă a avut altă poziţie, cum a rămas? Umilită şi înjosită, şi călcată în picioare. Toate posturile TV ale lui Plahotniuc o batjocoreau.”
Europa Liberă: Situaţia din Donduşeni e comparabilă cu situaţia din întreaga Moldovă?
– „Cam peste tot e aşa. Că de la zece case nu e nimeni acasă, sunt uşile încuiate. Şi dacă la o casă este, acolo se gândesc la sărăcie, ori la o boală. La noi mulţi sunt ca trădătorii, cum erau pe vremea războiului şi foametei, că erau numai trădători: „Du-te la casa aceasta, că aici au pământ şi le vei lua toată pâinea”. Dar atunci au fost câţiva şi tot lumea a mai supravieţuit, dar acum vedeţi... Trădare eu vă voi spune de ce este. Pentru că acela care are neam, de cine se lipi şi socoate că este un perete şi pe dânsul nu îl va ajunge frigul, pe dânsul nu-l costă nimic să mai judece pentru acel care e la marginea prăpastiei. E foarte tristă viaţa. Uitaţi-vă, dacă poate 1% din lume o vezi zâmbind, plină de viaţă, restul cum ar fi, ai ajuns la o prăpastie şi te gândeşti: of, of, dacă nu aș cădea.”
– „La putere sunt tâlharii care nu îşi bat capul nici de tineret, nici de oameni. Nu ştiu la ce stare vor ajunge mai ales bătrânii. Fug din ţară toţi, au rămas străzi întregi de case pustii. În mahalaua aceasta sunt pustii toate casele, pleacă.”
Europa Liberă: Dar unde au plecat donduşenenii?
– „Peste hotare. Unde se poate de câştigat un ban mai mare, acolo îşi fac cuib.
Europa Liberă: Este o diferenţă între felul cum se înţelege apropierea de UE a Moldovei şi apropierea de Rusia?
– „În Franţa am fost şi am văzut cum acolo se poate de făcut un ban mai bun. Şi soţia a fost. Acolo bătrânii sunt asiguraţi cu pensii. Eu eram străin, dar puteam să mă lecuiesc degeaba, plăteam numai 25% pentru transport.”
Europa Liberă: Cei care merg la lucru în Federaţia Rusă aduc argumente că e mai bine dacă Moldova s-ar apropia de Rusia.
– „Am o fină, ştiţi cu ce bani lucrează în Rusia? Cu 3.000 de ruble ruseşti. Aceştia sunt bani?”
Europa Liberă: Ce sfaturi aveţi pentru cei care conduc astăzi Republica Moldova? Ce aşteptaţi de la ei ca să facă şi lumea să nu-i mai critice atât de mult?
– „Să confişte de la cei care au furat, să vadă lumea, dar nu cu vorba. Vorbesc să facă autoritate. Chiar şi Dodon acum că el va face referendum. Şi dacă va face referendumul acesta, ce va da la oameni? El îşi face autoritatea lui. Dar nu vor judeca pe nimeni, nu vor confisca de la nimeni. Tot aşa vom rămâne mai departe, cu vorba, lumea, prostimea aceasta să îi creadă pe dânşii.”
Europa Liberă: Preşedinţia ar trebui să coopereze cu Legislativul, cu executivul. Cum vedeţi dumneavoastră aceste trei ramuri ale puterii să conlucreze în continuare?
– „Desigur că trebuie să se unească pentru interesul lumii. Dar ei îşi fac şi acum mai departe interesele lor.”
– „Fură ţara şi oamenii nu au cu ce trăi.”
Europa Liberă: Există persoane care vă insuflă încredere şi care ar putea să vină în fruntea Moldovei?
– „Eu aşa de tare am crezut în Ghimpu şi Lupu şi au trădat tot poporul, şi nu au făcut nimic pentru popor. Acum mă uit la ei şi îmi pare că, dacă ar cădea în faţa mea, i-aş rupe bucăţi.”
Europa Liberă: Şi dacă aţi avea o întrebare pentru preşedintele ales de popor, domnul Dodon, ce l-aţi întreba?
– „Să aibă oamenii oleacă de lucru, să aibă oamenii un sprijin, să aibă oamenii unde se duce să se jeluie. Noi în momentul de faţă nu avem unde ne jelui.”
Europa Liberă: De ce legea nu e lege în Moldova?
– „Poate şi este undeva o lege bună pentru oameni, dar a fost şi este călcată în picioare. Fiindcă nu trebuie nimănui legea bună, fiindcă nu are cine o mânui.”
Europa Liberă: Moldova e un stat de drept?
– „Nu.”
Europa Liberă: E un stat democratic?
– „Nu.”
Europa Liberă: Moldovenii preţuiesc democraţia, libertatea?
– „Libertatea, da. Dar nu e democrată, e furat totul.
Europa Liberă: Dar moldovenii preţuiesc democraţia?
– „Da, preţuiesc.”
Europa Liberă: Le place să trăiască în democraţie sau în dictatură? Pentru că, mai degrabă, pledează pentru un preşedinte sau un politician care să bată cu pumnul în masă.
– „Asta e.”
Europa Liberă: De ce?
– „Din cauză că trebuie să facă ordine. Într-o familie cum e? Dacă sunt zece copii în familie, cine e principalul, cine conduce familia? Şi mama, şi tata. Aşa? Şi dacă tata e sever cu copiii...”
Europa Liberă: Şi moldoveanul vrea să fie biciuit?
– „Nu. Copilul înţelege, fiindcă el de acum are educaţia de la grădiniţă.”
Europa Liberă: Cât de preţioasă este libertatea? Ce preţ are libertatea?
– „Libertatea are un preţ ca viaţa. Când trăieşte omul liber, e şi bucurie, şi necazurile le înlătură mai uşor, şi copiii mai frumoşi cresc. E libertate. Dar când nu e libertate, numai te uiţi prin crăpătură: „Mai este acela care nu fură?’.”
Europa Liberă: Bunăstarea vine de la Est sau de la Vest?
– „De la Europa, fiindcă acolo e altă educaţie, altă civilizaţie. Eu am fost acum în Italia la fiica mea.”
Europa Liberă: Dar aţi fost şi în Rusia, aţi spus mai devreme.
– „Eeii, acolo... Rusia вечная пьяная [veșnic turmentată] .”
Europa Liberă: În Donduşeni mai multă lume zice că e mai bine dacă Moldova se apropie de Rusia.
– „Ei au de lucru, de atâta.”
Europa Liberă: Mulţi sunt plecaţi şi în Europa la muncă.
– „Da, e plecată fruntea, dar în Rusia – cei care nu au bani. E mai uşor de trecut hotarele la ruşi decât moldovenii trec hotarele la Europa. Care s-au dus în Europa au paşaport românesc.”
Europa Liberă: Dar pentru mulţi, şi aici, la Donduşeni, un model de politician este Vladimir Putin.
– „Cine v-a spus dumneavoastră că el e model?”
Europa Liberă: Foarte multă lume.
– „Da, e model?! Dar de ce Rusia așa îi jupeşte pe moldoveni? De ce Rusia trimite o grămadă de băieţi care au muncit la construcţie şi le-au dat un genunchi şi i-au trimis acasă? „Du-te!”. Şi o copeică nu a luat omul pentru muncă. De ce?”
Europa Liberă: De ce atunci mulţi vor ca Moldova să se apropie de Rusia?
– „Fiindcă moldovenii noştri ştiu limba rusă şi se pot duce încolo să vorbească, să converseze în rusă, dar în Europa nu. Trebuie să ştii italiana, trebuie să ştii franceza, trebuie să ştii engleza. Acolo se duc oamenii cei mai deştepţi.”
Europa Liberă: Ce îi doriţi Moldovei?
– „Prosperitate şi bunăvoinţă la toată lumea. Ca să avem şanse sigure, trebuie să avem şi lideri buni, devotaţi poporului, devotaţi ţării.”
Europa Liberă: Cine merită să fie liderul Moldovei?
– „Că să spui precis o persoană nu se poate. Persoane sunt multe şi caractere diferite.”
Europa Liberă: Dumneavoastră cu ce asociaţi Moldova? Cu ce asemănaţi ţara?
– „Cu copilul cu părinţi vitregi.”
Europa Liberă: Moldova se zbate acum între Est şi Vest?
– „Ba chiar se zbate bine. Preşedintele e pro-rus şi trage la partea răsăriteană, la Rusia. Dar ceilalţi, care noi vrem să fim în Uniunea Europeană? El, chiar îndată după învestire, s-a exprimat aşa: „Uniunea Europeană nu are niciun avantaj pentru Moldova”. Milioane şi milioane vin de la Bruxelles pentru Moldova pentru dezvoltare, dar preşedintele spune că nu sunt avantaje. Apoi cum să-l credem? Sau să credem pe alţii?”
Europa Liberă: Dar domnul Dodon a zis că el e preşedintele tuturor cetăţenilor.
– „Da, da. Dar pe cine îi socoate el pe toţi?”
Europa Liberă: E şi preşedintele dumneavoastră?
– „Ferească Dumnezeu! El spune într-un fel, dar face altfel.”
***
Politica poate fi reuşită sau catastrofală. În societatea moldavă sunt tot mai numeroase vocile care cred că țara se prăbușește și că guvernanții fac prea puțin ca lucrurile să se schimbe în bine. Multă lume regretă că foarte frecvent discuțiile se reduc la geopolitică: R. Moldova trebuie să continue calea integrării europene; R. Moldova ar trebui să se regăsească în Uniunea Euroasiatică, dominată de Rusia sau R. Moldova trebuie să se unească cu România? Încotro se îndreaptă țara? La aceasta și alte întrebări oferă răspuns Vadim Brînzan, care are 20 de ani de activitate în SUA. El a fost pretendent la calitatea de candidat independent pentru funcţia de preşedinte al Moldovei.
Europa Liberă: Cum descrieți actuala situație din țară?
Vadim Brînzan: „Minţile lucide pleacă, remitenţele scad în continuare, finanţarea va fi câte un „os cu o bucăţică de carne”, aruncat, ca să nu iasă pensionarii în stradă. E una să dai în studenţi cu bâta şi să-i ameninţi că scoţi mitraliera, cum a făcut „Zina Karabina”, numită așa în popor, şi alta e când ies pensionarii de 60-70 de ani, flămânzi şi vor pensie. Nu poţi să loveşti în ei şi le vor arunca la aceştia câte oleacă de bani. Însă dezvoltare nu va fi, PIB-ul, dacă va creşte, va creşte foarte anemic şi numai pe hârtie. Banca Mondială, FMI poate vor mai arunca câte un proiect sau două, însă vor verifica de zece ori ce fac.
Transparenţă în sistemul nostru financiar-bancar, cum nu a fost, nici nu va fi. Toţi reprezentanţii Băncii Naţionale, de la guvernator, viceguvernator, evită să vorbească despre cea mai importantă întrebare curentă: cine sunt acţionarii băncilor? Cine, până la urmă, dirijează cu sistemul bancar?”
Europa Liberă: Transparenţa acţionariatului.
Vadim Brînzan: „Ei îţi vor vorbi despre inflaţie, că a scăzut, că au micşorat rata dobânzii. Lucruri care sunt importante, dar minore ţinând cont de faptul că sistemul nostru bancar e mai mic decât sistemul bancar al unui orăşel de mâna a doua din Statele Unite ale Americii. Întrebarea fundamentală e: cine, mama dracului, stă şi conduce cu băncile; cine stă în spatele lor?! Cine sunt acei indivizi cărora noi le încredinţăm banii noştri?! Acei indivizi care îşi pun conducerea lor, care pe urmă, prin tranzacţii, cu persoane
Avem un stat corupt, un stat în care se mimează democraţia...
afiliate, fură băncile, aşa cum s-a întâmplat până acum. La întrebarea aceasta şi guvernatorul Băncii Naţionale, şi locţiitorii evită să dea răspuns de aceea că se tem sau poate aşa a fost înţelegerea cu ei. Însă, la sigur, se tem, că nimeni nu vrea să se bage acolo. Iată ce avem noi în ţară.
Avem un stat corupt, un stat în care se mimează democraţia, care e foarte birocratic. La CEC, de exemplu, la fiecare virgulă se uită, că ţi s-ar părea că în Moldova e mama democraţiei, trebuie să conspecteze americanii. Dar pe de altă parte, se mimează procesul democratic, am văzut ce fel de alegeri avem, am văzut ce Curte Constituţională avem, că, practic, a legiferat toate mârşăviile care s-au făcut pe parcursul acestor alegeri. Lucruri care, de fapt, dau mână deschisă şi opoziţiei la următoarele alegeri. Deci, perspectivă de dezvoltare nu văd în următorii câţiva ani, perspective de epurare a sistemului din interior tot nu văd. Oamenii au obosit, eu nu-mi imaginez că cineva să iasă în stradă, de exemplu, ca în România, 100.000 de oameni și să ceară schimbări. Şi atunci ne rămâne să ne gândim că poate cumva din afară va veni vreun ajutor.
Este o situaţie de incertitudine foarte mare creată. Şi eu cred că domnul Plahotniuc are multe nopţi nedormite, că el singur nu ştie ce se întâmplă. Partidul lui aşa-zis democrat e muribund şi abia de îl vor mai ridica peste pragul de 6%, dacă vor putea. Pe stânga stă Dodon, ţeapăn, cu bani de la Moscova şi cu structuri peste tot şi cu cei loiali lui, pe care îi interesează mai mult lupta cu drapelele, decât pensiile. Şi el a rămas singur, el nu ştie ce să facă. La ruşi nu poate să o apuce, că acolo pe mulţi i-au închis şi le-au luat averile şi îi rămâne să stea acasă. Când ultima dată a plecat peste hotare?”
Europa Liberă: Cine?
Vadim Brînzan: „Plahotniuc. Deci, ce văd eu în următorii doi ani? Nimic bun. Economia în continuare va fi ca un pacient în stare muribundă, oamenii cei mai activi, din punct de vedere economic, politic, social vor pleca cu ritmuri încă mai rapide. Şi atunci vom aştepta următoarele alegeri şi vom vedea ce vor zice oamenii. Din nou.”
Europa Liberă: Dar care ar fi interesul guvernanţilor să aducă situaţia Republicii Moldova în hal fără de hal, dacă ei îşi pierd prin aceasta şi mai mult încrederea?
Vadim Brînzan: „Încearcă şi ei să menţină cumva situaţia la suprafaţă, obţinând credite de peste hotare. Cetăţenii Republicii Moldova au obosit, au disperat, nu se mai informează, sunt consumatori de informaţie, dar nu sunt cei care caută proactiv informaţia, în ceea ce li se arată la televizor cred sau nu cred. Şi dacă ne uităm la televiziunile lui Plahotniuc, parcă suntem „В гостях у сказки” [În ospeție la poveste] de dimineaţă până seara, ţi s-ar părea că trăim în comunism aici. Oamenii se uită la toată nevoia aceasta şi sunt disperaţi. Cei care vor să lupte s-au decepționat şi pleacă peste hotare că au familii. Avem un petic de ţară care mai există datorită remitenţelor şi datorită creditelor mici aruncate de către organismele internaţionale.”
Europa Liberă: Iau şi eu pulsul societăţii, atunci când merg în Moldova profundă. Am fost la Donduşeni şi oamenii cu care am discutat acolo gândesc cu totul altfel decât aici se revoltă Vadim Brînzan şi, poate, încă câteva persoane. Mai degrabă ei au zis că sunt mulţumiţi de venirea domnului Dodon în jilţul preşedintelui. Ei au înţeles că promisiunile făcute în campania electorală şeful statului şi le onorează, a îmbunătăţit relaţia cu Rusia, în opinia lor, pentru că el a fost şi a discutat cu Putin. Iată aceasta e percepţia cetăţeanului simplu.
Vadim Brînzan: „Eu vreau să spun că 25 de ani la rând cetăţenii Republicii Moldova în mod consecvent, îndârjit îi votează la putere pe cei care, prin acţiunile lor, le scurtează viaţa. Fiecare guvernare care venea era tot mai rea şi mai rea, până când au venit eurodemocraţii, băieţei tinerei, în costume frumoase, cu ceasuri scumpe, care s-au învăţat să mimeze procesele democratice și, în vremea aceasta, furau. Oamenii noştri în mod sado-mazochist votează pentru cei care le scurtează viaţa. Acesta e un proces psihologic care ar trebui să fie studiat.”
Europa Liberă: Dar aceştia sunt cetăţenii Republicii Moldova, care decid la scrutin.
Vadim Brînzan: „Corect. De aceea, am spus, trebuie să treacă 40 de ani, până se schimbă generaţiile, perioada aceasta biblică de 40 de ani.”
Europa Liberă: Dar până la schimbul generaţiilor, trebuie să se împace fiecare cu situaţia care este?
Vadim Brînzan: „Cu ceea ce avem. Şi trebuie să încercăm să rezistăm, că nu poţi schimba omul, pur şi simplu.”
Europa Liberă: Partenerii externi ai Republicii Moldova înţeleg şi mai bine situaţia de aici. Implicarea lor la ce s-ar reduce?
Vadim Brînzan: „Nu, eu absolut nu sunt de acord cu dumneavoastră. Partenerii externi, din păcate, nu înţeleg ce se întâmplă, ei nu înţeleg spiritul poporului nostru, ei nu înţeleg doleanţele poporului nostru. Ei se întreabă: „Cum aşa, noi vă dăm ajutor, v-am construit drumuri, chiar e scris acolo că e construit pe banii americanilor, dar se votează pentru Dodon?”. Şi ei nu înţeleg cum vine moldoveanul şi votează pentru un Dodon, care e cu ruşii, care nu au investit nimic şi, în afară de război în Transnistria, nimic nu au făcut aici. Nu le e clar. În al doilea rând, pentru dânşii noi suntem o zonă bufer între Uniunea Europeană şi lumea slavonă. Şi de ce ar trebui să aduci tu hotarul chiar la lumea slavonă? Lasă mai bine să fie un bufer. Şi atâta timp cât noi nu vom muri de foame şi nu ne vom omorî în războaie, totul va fi normal pentru ei. Măcar dracuʾ să ne conducă, că lor le e totuna, atâta timp cât este stabilitate în viziunea lor şi linişte, şi pace.
Însă ei, fiind partenerii noştri de dezvoltare din Statele Unite ale Americii, din Europa, nu înţeleg că, practic, se împuşcă în picior, că oamenii noştri, când văd hoțiile, zic: „Voi aţi dat miliarde de dolari la tot felul de eurodemocraţi, la toţi „flăcăii” aceştia, iar banii au fost furaţi ca în pădure...”. Noi acasă trebuie să ne rezolvăm problemele singuri, de sine stătător, fără de euro-nu ştiu ce, fără de americani, fără de ruşi. Noi avem oameni, minţi, avem absolvenţi Harward, deja ne-au crescut şi nouă mustăţile, putem şi noi să ne conducem.”
Europa Liberă: Atunci când îl întrebi pe moldoveanul de la firul ierbii, el spune că niciodată moldovenii nu s-au putut autoguverna.
Vadim Brînzan: „Nu s-au putut fiindcă noi nu am avut statalitatea noastră propriu-zisă pe bucata aceasta de pământ. Nu am avut intelectualitate. Mai bine zis, am avut-o, dar a plecat sau în România, sau a fost exilată în Siberia, sau nimicită, pe parcursul anilor, de către regimul comunist. Însă se creează o clasă nouă. Au trecut 25 de ani, lumea a învăţat peste hotare, a văzut cum se trăieşte acolo. Avem un milion de cetăţeni care trăiesc şi muncesc în fiecare zi peste hotare, ştiu ce înseamnă să munceşti cinstit şi mult, să plăteşti impozite, să ceri să fie respectate drepturile omului. Lăsați-ne cumva noi singuri să ne autoguvernăm.”
Europa Liberă: Cât de importante sunt următoarele alegeri parlamentare care, totuşi, vor avea loc în 2018? Pentru că se discută foarte mult dacă va fi schimbat sau nu sistemul electoral. Şi e nevoie să fie schimbat acest sistem?
Vadim Brînzan: „Alegerile din 2018 sunt alegeri foarte importante. Însă, din păcate, eu nu cred că va avea loc o schimbare bruscă de situaţie. Electoratul de stânga este absolut consolidat, Dodon nu are niciun fel de alternativă. Pe Shor îl vor mai promova cu magazinele lui sociale, ca să-i dea din deget lui Dodon, chipurile: „Stai, băieţele, să nu ai 51%, că mai este Shor al nostru care, în caz de ceva, mai scrie o scrisoare de 20 de pagini cum şi ce s-a furat şi te mai închidem şi pe tine”.
Pe dreapta au rămas, practic, două forţe. A rămas Maia Sandu cu PAS şi Andrei Năstase cu Platforma DA. Şi aceste două forţe eu cred că ar trebui să se consolideze şi să vină cu o listă electorală comună, cu un bloc unit pe dreapta. Unicul lucru pe care l-aş dori eu liderilor de dreapta este să se înconjoare cu o echipă, să asculte membrii echipei, să aducă consultanţi buni, care sunt şi îi avem pe loc și să aibă încredere în ei. Adică, să facă totul ca la carte. Şi dacă vor face lucrurile ca la carte, vor reuşi să ia 25%, poate, chiar mai mult în următorul Parlament, care reprezintă o forţă, care deja va nimeri pe radarul partenerilor noştri de dezvoltare, în sensul bun al cuvântului: „Vă ajutăm nu numai cu 50 de milioane de dolari la fiecare trei luni, dar cu sfaturi concrete, cu suportul nostru moral şi juridic”.
Referitor la sistemul mixt, primul Parlament a fost ales numai pe baza sistemului uninominal. Şi maică-mea a fost aleasă în primul Parlament şi îmi amintesc foarte-foarte bine tot procesul acesta. Şi un lucru bun, partea pozitivă din acest proces este legătura inversă tot timpul dintre alegător şi cel care a fost votat. Şi doi, persoanelor aduse din afară le este mai greu să concureze împotriva unei persoane binecunoscute, care are notorietate în circumscripţia electorală respectivă. Dar aceasta a fost cu...”
Europa Liberă: Da. Realităţile din ’91 nu mai coincid cu realităţile din 2017.
Vadim Brînzan: „Da. Şi exemplul Găgăuziei clar indică cum un grup de deputaţi „independenţi” peste noapte s-au trezit şi au hotărât: „La viziunile Partidului Democrat noi toată viaţa am visat şi le vom accepta” şi au trecut de partea cealaltă. Poate să se întâmple? Desigur că poate să se întâmple. Şi atunci vom avea un Parlament cu o majoritate, însă, în schimb, majoritatea aceasta va fi constituţională, că ceea ce avem noi acum nu este reprezentativ. Vom avea o majoritate constituţională.
Avem un preşedinte care a fost ales de popor şi vom şti la cine să arătăm cu degetul: „Pe acesta noi l-am ales, Parlamentul tot noi l-am ales”. Nu putem spune că l-am ales şi a doua zi se află că
La noi lipseşte viziunea de dezvoltare pe următorii 10-15 ani...
s-a furat un miliard şi: „Băieţi, plecaţi”, şi nicidecum nu vor să plece. Şi atunci îi răbdăm încă patru ani şi sperăm că peste patru ani vor mai rămâne oameni aici care vor vota. La noi lipseşte viziunea de dezvoltare pe următorii 10-15 ani. Toţi politicienii se gândesc în orizontul lor investiţional: de la alegeri până la alegeri, practic, doi ani, că avem prezidenţiale şi apoi parlamentare şi fiecare îşi face jocul său, fiecare deja a intrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare. De aceea, este greu de spus în care parte o apucăm.
Pe de o parte, avem Preşedinţia, care din prima zi a început să-şi onoreze promisiunile faţă de cetăţeni. Şi am văzut toate aceste decrete de anulare a cetăţeniei unor persoane importante, de luptă contra limbii, contra drapelului Uniunii Europene. Adică, lucruri extraordinar de importante pentru preşedinte, probabil, însă nu cred că sunt atât de importante pentru cetăţeni. Sunt alte probleme mult mai importante, cum ar fi salariile mici, pensiile mici, preţurile înalte şi alte probleme.”
Europa Liberă: Cum s-ar putea ridica bunăstarea cetăţenilor în Republica Moldova, ţinând cont de realităţile care există, inclusiv de această geopolitică, dar şi de puţinele resurse pe care le are statul – pământul şi braţele de muncă?
Vadim Brînzan: „În continuare Republica Moldova exportă minţile cele mai lucide şi acest proces s-a intensificat după alegerile prezidenţiale.”
Europa Liberă: Vă referiţi la exodul oamenilor care continuă să plece în străinătate să-şi câştige bucata de pâine?
Vadim Brînzan: „Exact. Şi dacă până acum speranţa era că diaspora în continuare va finanţa acest stat, ultimii câţiva ani ne arată că remitenţele scad și scad.”
Europa Liberă: Cetăţenii Republicii Moldova îşi doresc o societate consolidată, o societate unită?
Vadim Brînzan: „Cetăţenii Republicii Moldova au obosit de promisiuni. Da, ei sunt capabili să se consolideze, ei sunt capabili să se unească în jurul unei forţe care ar zice: „Oameni buni, noi toţi suntem acelaşi popor şi cei care vorbesc limba rusă, şi găgăuză, şi română, şi moldovenească, numiţi-o cum vreţi. Noi suntem acelaşi popor, noi trăim aici şi noi trebuie să ne împăcăm, să trăim împreună. Și pentru aceasta trebuie să ne adunăm în jurul unui lider sau unor lideri care ar vrea bine pentru noi, pentru toţi, dar nu pentru un grup îngust de oameni”. Şi ei caută acest lider, şi încă nu îl pot găsi. Eu sper că va apărea cândva.
Şi ultima remarcă, despre spiritul poporului nostru. Noi suntem un popor ortodox de 1.000 de ani, când vă duceţi la biserică la noi, cine se cunună? Robul Domnului cu roaba Domnului. Şi când vă duceţi la biserică în Occident se cunună fiul Domnului cu fiica Domnului. Deci, noi avem nevoie de un stat puternic, de o persoană care să consolideze puterea în stat. Nu mă refer la dictatură în niciun caz. Mă refer la o persoană, la un preşedinte ales de tot poporul care să fie întruchiparea doleanţei tuturor cetăţenilor. Însă această persoană, preşedintele ales de tot poporul, trebuie să aibă împuterniciri reale.
Noi avem un fel de republică parlamentară în care deputaţii se cumpără, se vând angro, care nu poartă niciun fel de responsabilitate faţă de alegători, că au trecut pe liste electorale şi nimeni nu ştie cine sunt pe listele acelea, în afară de două-trei „locomotive” care trag după sine lista. Noi trebuie să avem un stat
Avem un fel de republică parlamentară în care deputaţii se cumpără, se vând angro, care nu poartă niciun fel de responsabilitate faţă de alegători...
prezidenţial, unde preşedintele, ca în Statele Unite ale Americii poate fi şi acelaşi prim-ministru. Funcţia de prim-ministru nu există în Statele Unite ale Americii, preşedintelui ţării i s-a dat mandat pe patru ani, şi-a creat guvernul şi din prima zi el emite decrete, conduce cu ţara. Noi nu avem lucrul acesta.
Avem o singură persoană care, de fapt, conduce cu toate lucrurile în ţara aceasta, o persoană care nici nu are atribuţii de stat şi nici nu a fost aleasă de nimeni niciodată. Iată cu ce ne-am pomenit. Și mă adresez, în special, partenerilor noştri de dezvoltare europeni: noi deja suntem republică prezidenţială, „preşedintele” nostru, domnul Plahotniuc, nu a fost ales niciodată de nimeni şi el conduce absolut cu tot la noi în ţară. Noi avem nevoie ca Republica Moldova să devină stat prezidenţial şi numai atunci vom putea începe să curăţim sistemul acesta. Până atunci vom avea situaţia aceasta muribundă, amorfă, oamenii vor pleca. Situaţia va mai dura vreo cinci-zece ani, până se vor schimba generaţiile. Şi atunci, sper, vor veni forţe noi, puternice care vor face ceea ce trebuie de făcut.”
Europa Liberă: Dar, între timp, cine va decide mai mult soarta Moldovei: Estul sau Vestul?
Vadim Brînzan: „Noi suntem rupţi, ne divizează în continuare între Est și Vest, pe vectori, pe nu ştiu ce. Aceasta va dura. Şi nu e clar cât, întrucât situaţia internaţională este foarte incertă. Eu nu cred că cineva are răspuns la întrebarea aceasta. Noi nu ştim care va fi politica Statelor Unite ale Americii faţă de această zonă. Noi nu ştim ce se va întâmpla cu Europa. Nu ştim ce se va întâmpla cu Rusia şi ei au probleme structurale extraordinar de serioase. Şi, iarăşi, noi suntem puşi ca pe vârful unul val şi ne
Sistemul nostru, Constituţia noastră sunt bolnave, trebuie scrisă o Constituţie nouă...
flutură în toate părţile, cum bate vântul, din cauză că nu ne-am consolidat, că nu ne-am unit. Noi nu putem spune concret oamenilor ce vrem să facem, deoarece aşa sistemul a fost creat de la bun început.
Sistemul nostru, Constituţia noastră sunt bolnave, trebuie scrisă o Constituţie nouă. Şi presa liberă să avem. Numai atunci noi vom putea face schimbări la noi în ţară. Până atunci nimic nu se va schimba, din păcate. Eu, poate, sunt prea pesimist, însă analiza pe care am făcut-o pe parcursul ultimului an, venind din Statele Unite ale Americii, fiind în centrul evenimentelor, mi-a permis să văd şi din afară lucrurile, şi din interior, să văd cum ele funcţionează. Din păcate, avem ceea ce avem. Şi eu nu cred că în următorii doi-patru ani ceva se va schimba spre bine.”
