Dat publicității cu o zi în urmă, Raportul anual al Conferinței de securitate de la München pe anul 2017 enunță din primele rînduri o apreciere mai mult decît îngrijorătoare: „Lumea este confruntată în prezent cu un moment iliberal. De-alungul Occidentului și dincolo de el, forțele iliberale cîștigă teren. Din interior, societățile occidentale sînt tulburate de emergența mișcărilor populiste care se opun elementelor critice ale status-quo-ului liberal-democratic. Din afară, societățile occidentale sînt puse sub semnul întrebării de regimuri iliberale care încearcă să stîrnească îndoială față de democrația liberală și să slăbească ordinea internațională. Iar statele occidentale însele par atît lipsite de voință, cît și incapabile să gestioneze crizele de securitate cele mai mari, Siria constituind exemplul cel mai vizibil.”
Pentru ambasadorul Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de securitate de la München, „ambianța de securitate internațională este mai volatilă ca niciodată, în toate privințele, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Unii dintre stîlpii cei mai fundamentali ai Occidentului și ai ordinii liberale internaționale slăbesc. Adversarii societăților deschide sînt în ofensivă. Democrațiile liberale s-au dovedit vulnerabile la campaniile de dezinformare în politicile internaționale ale epocii post-adevărului. Cetățenii democrațiilor cred din ce în ce mai puțin că sistemele lor sînt capabile să le furnizeze soluții de ieșire pozitive și favorizează în mod crescînd soluțiile naționale și închiderea frontierelor în raport cu globalizarea și deschiderea.”
Exemplul, poate cel mai ușor de înțeles, al direcției pe care tinde să o ia istoria îl constituie, atît la București, cît și la Budapesta, acuzațiile aduse, pe de o parte protestatarilor anti-guvernamentali români că ar fi organizați și manipulați de filantropul american George Soros și, pe de alta, că Universitatea Central Europeană (CEU) de la Budapesta și în general fundațiile finanțate de Soros ar fi „avanposturi militare ale Departamentului de Stat al Statelor Unite”.
Atacurile - așa cum rezumă situația un articol apărut în publicația online Hungarian Spectrum - se concentrează pentru moment împotriva noului președinte al Universității Central Europene, Michael Ignatieff, care ar fi „un liberal canadian” al cărui „teren de operații se întîmplă să fie Ungaria”. Acuzațiile sînt formulate de noua proprietară, din decembrie 2016, a unui fost respectat săptămînal financiar de veche tradiție, Figyelő (Observator), Mária Schmidt, istoric de curte a lui Viktor Orban.
Ea a publicat recent, în săptămînalul de la care ziariști liberali au demisionat în ianuarie trecut, un atac împotriva lui Ignatieff, după o cuvîntare a acestuia de lansare a proiectului denumit „Regîndirea Societății Deschise”. Pentru Maria Schmidt, între păcatele lui Ignatieff ar fi acela că este „un liberal pasionat”, prea blînd cu problemele comunismului fiindcă „vorbește întotdeauna despre comunism în conexiune cu nazismul și îl compară întotdeauna pe Hitler cu Stalin”.
În discursul său, Ignatieff îl menționase pe Václav Havel Or, după opinia istoricei de curte a lui Orban „Havel este semnificativ pentru Ignatieff și ceilalți liberali doar fiindcă a publicat mai multe articole în cea mai importantă publicație a lor, „The New York Review of Books”. Opinia, de-a dreptul ridicolă, indică însă nivelul intelectual de discuție al clienților lui Viktor Orban.
Dar, principalul dușman rămîne Soros, care „în Ungaria, ca și în celelalte țări... este expresia a tot ce merită disprețul nostru. Astăzi numele lui Soros semnifică liberal..., tot ce este dezgustător, lipsit de patriotism, arogant și inacceptabil” - scrie Mária Schmidt, care, asemenea lui Orban a beneficiat de generozitatea fundației Soros și o bursă de studii.
Lungul articol discutat în publicația Hungarian Spectrum se termină cu o frază cheie: „Universitatea Central Europeană este avanpostul lui George Soros în Europa”. Dacă în vara lui 2016, la o întîlnire între Soros și Orban cel din urmă dăduse asigurări că „el nu se va atinge de CEU”, astăzi discuția a ajuns la semnul de întrebare al unui articol din săptămînalul „Figyelő”: „Mai poate școala Soros să rămînă?” Viitorul o va arăta.
