Se vorbește tot mai puțin în Europa și în România despre regimurile totalitare care au devastat continentul în secolul trecut. În 2010, Comisia Europeană a respins cererea mai multor state est-europene de interzicere a negării și banalizării crimelor comuniste și apologia regimurilor roșii.
Reprezentanții fostelor state comuniste voiau de fapt introducrea unei legi a dublului genocid.
Comisia Europeană a spus atunci că ororile săvârșite în perioada regimurilor totalitare din estul continentului sunt evidente, dar că ele nu au fost îndreptate împotriva unei minorități etnice, și de aceea propunerea rezoluției dublului genocid a fost respinsă.
Ambasadorul Germaniei la București Cord Meier-Klodt a declarat însă că „trebuie să existe o dimensiune europeană a asumării" responsabilității față de un trecut totalitar.
„În Germania – a explicat diplomatul - s-au asumat crimele fascismului, în alte țări crimele comunismului, dar acest lucru s-a făcut separat. Este nevoie de niște criterii comune în discuția despre regimurile totalitare violente”.
Nu este pentru prima dată când o oficialitate occidentală susține o astfel de direcție, cu toate că statele vestice au privit mereu cu precauție ideea unificării memoriei secolului 20.
În 2008, Declarația de la Praga, care i-a avut între inițiatori pe Joachim Gauck, fostul președinte al Germaniei și pe Vaclav Havel, fostul președinte al Cehiei, se propunea la Punctul 1 „ajungerea la o înţelegere pan-europeană conform căreia atât regimurile totalitare naziste cât şi cele comuniste să fie judecate fiecare în conformitate cu potenţialul propriu de a dezvolta politici distructive de aplicare sistematică a formelor extreme de teroare, suprimând toate libertăţile civice şi umane, pornind războaie agresive şi, ca parte componentă a propriilor ideologii, exterminând şi deportând naţiuni întregi şi grupuri de populaţie, şi, drept urmare, acestea să fie considerate principalele dezastre care au lovit secolul XX”.
Declarația de la Praga nu vorbea direct despre condamnarea negaționismului comunist, dar sugera acest lucru la Punctul 2 unde solicita „recunoaşterea faptului că multe crime comise în numele comunismului ar trebui considerate crime împotriva umanităţii, servind ca avertisment pentru generaţiile viitoare, în acelaşi mod în care au fost recunoscute crimele nazismului de Tribunalul de la Nürnberg”.
Dimensiunea europeană a asumării trecutului totalitar, la care se referă acum ambasadorul Germaniei în România, ar putea porni de la această Declarație de la Praga semnată de personalități importante ale istoriei europene recente.
Diplomatul a vorbit la dezbaterea „Cum ne raportăm la trecut? Cultura memoriei în Europa secolului 21”, făcând legătura între totalitarismul de dată relativ recentă din Europa și provocările la care e supus continentul.
La discuții, profesorul Andrei Pleșu a pledat pentru unificarea memoriei europene într-un discurs cu o concluzie previzibilă: în vreme ce nazismul e compromis total, comunismul nu a fost compromis în mod absolut.
