Linkuri accesibilitate

„Acasă, la geamul dinspre soare, a înflorit o mușcată de culoarea cerului…”


Arcadie Gherasim
Arcadie Gherasim

Jurnalul săptămînal al lui Arcadie Gherasim.

Arcadie Gherasim s-a născut la 24 august 1957 in satul Crișcăuți, raionul Donduseni.A absolvit USM, Facultatea Filologie. A activat la Teleradio Moldova, Euro TV Chisinau, Vocea Basarabiei radio si TV, ziarul Timpul. In prezent lector la USM. Om Emerit al Republicii Moldova.

Luni

Dis-de-dimineață discutam despre salariul pe care urma să-l primim încă vinerea trecută. Mă rog, se mai întâmplă rețineri, îl vom primi azi. Dar nu a avut să fie. Pe parcursul zilei am aflat că și la alte instituții din învățământ colegii nu și-au ridicat salariile. Doar la ASEM au luat jumătate din el. Pedagogilor din sate li se spune că încă nu au venit la buget banii românești. Probabil este vorba despre cele 50 de milioane de euro. Cele mai sumbre gânduri au fost înnegrite de diferite presupuneri legate de un fel de manifest lansat pe rețelele de socializare pe care chipurile urma să-l semnăm și care se numea „Ministerul educației distruge învățământul din RM”. Concluzia: sau în bugetul statului nu sunt bani pentru că toți așteaptă amnistia fiscală, sau se pune la cale o mișelie ordinară.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:51 0:00
Link direct

Marți

Am scris pe FB: „Azi am văzut un înger. Plângea în hohote și nu se mai putea opri din plans”. De regulă, prefer să scriu cu imagini însă prietenii mei reacționează doar la cuvinte și de fiecare dată aceștia presupun că la mijloc e un substrat politic, reacționând respectiv. Cineva a scris că îngerul plângea deoarece a nimerit în Republica Moldova. Eu, de fapt, am avut în vedere cu totul altceva: îngerul vărsa lacrimi de durere pentru că undeva, pe Pământul păcătos, perechea sa lumească putrezea într-un boț de carne mistuit de o boală necruțătoare, iar Dumnezeu i-a spus că încă nu a venit ceasul. Marți am întâlnit o cunoștință, un tânăr tată cu ochii ca de pe icoană și privirea izvorâtă din suferință și durere: fetița lui, de numai patru anișori, luptă într-un spital din capitală pentru a-și restabili trombocitele la un nivel cât de cât mai aproape de normă. Nici marți nu am primit salariul. Dar m-am gândit că nu sunt un om nefericit.

Miercuri

Am mers la biserică și, ca de obicei, l-am salutat în felul meu pe Dumnezeu: „Bună dimineața, Doamne. Tu ce mai faci?”. Ați putea încerca și dvs. Așa, direct și fără a-i cere ceva: „Bună dimineața, Doamne. Tu ce mai faci?”. Sunt sigur că dialogul o să vă vină de la sine. Frazele vor fi fluente și curate, gândurile limpezi. Și o să ieșiți din biserică zâmbind. …Am sunat-o pe mama acolo, acasă la Crișcăuți și mi-a spus că s-a săturat de iarnă. M-am surprins la gândul că vine o vârstă când ne temem din ce în ce mai mult de iarnă. Nu întâmplător se aude o răsuflare din toți rărunchii: „Of, oare voi ieși din iarna asta?!”. I-am spus mamei să facă focul în sobă de două ori pe zi. Deși, sunt sigur că o să-i pară rău de lemne.

Joi

Am primit salariul de la Universitate – 2572 de lei. A venit și factura pentru căldură de la Termocom - 2882 de lei. Studenții mi-au prezentat editorialele pe temă liberă. De parcă s-au înțeles: majoritatea nu-și văd rostul în Republica Moldova.

Acasă, la geamul dinspre soare, a înflorit o mușcată de culoarea cerului… Am zâmbit: „Floare albastră, floare albastră, totuși este trist pe lume!” Îmi amintesc de vremurile grele prin care a trecut neamul ista al nostru: foamete, colectivizări, deportări, marasmul ideologic komunist, sărăcia democratică a anilor nouzeci și care neam, de fiecare dată se consola cu o singură primejdie: „Lasă că ne descurcăm noi. Principalul e să nu fie război!” Pornesc televizorul și constat că în Moldova…a venit și războiul. Unul mult mai perfid decât cele cu arme și cu armate. El se numește deznădejdea decadentă a haosului dirijat.

Vineri

Astăzi a fost vineri. Și cam atât.

Poate doar că azi multă lume va fi cumva mai fericită decât ieri: tinerii însurăței, cuscrii, nașii, muzicanții și nuntașii. Amar la toată lumea, oameni buni! Amar. In principiu, insa, seara de vineri ne aduna pe toti acasa, animati de cele doua zile de odihna care urmeaza. Vorbim despre cum a fost saptamana, daca i-a trecut nepoticai Andreea guturaiul si daca nu tuseste. Apoi, ne aduna micul ecran si incepe schimbul de opinii. Eu le spun ca imi place Trump pentru ca vrea sa aduca America acasa si sa o securizeze.

Ai mei se intereseaza mai mult de ceea se se intampla in Piata Victoriei din Bucuresti si se entuziasmeaza de protestele antiguvernamentale din România.. Trecem peste EuroNews si mai aflam ce fac partenerii nostril strategici ca, spre final, sa trecem pe canalul filmelor frumoase, cum spune sotia mea, adica filmele clasice, acolo unde toata lumea este imbracata frumos, oamenii se iubesc sincer si sunt gata sa moara in numele dragostei. Unii – si in numele dragostei de tara. Un fel de deficit in Republica Moldova.

XS
SM
MD
LG