Un lucru a trecut neobservat de presa occidentală (iar ambasadele și serviciile secrete nu s-au prea grăbit să atragă atenția: Vladimir Putin a semnat, sâmbătă 18 februarie, un decret prin care care Rusia recunoaște validitatea pașapoartelor emise de separatiștii din Donețk și Luhansk, în Ucraina.
Este, desigur, o extrem de gravă încălcare a dreptului internațional, mai ales că în Donețkul sprijinit militar de Rusia încă n-au avut loc alegeri sau un referendum.
Recunoașterea pașapoartelor din Donețk de către Rusia, ca și cum ar fi vorba de un stat acolo, este în practică o nouă formă de anexare, așadar, după cea a Crimeei. Ne putem întreba dacă nu cumva și la Chișinău se va putea călători cu așa document. Cunoaștem bine din istorie că la fel a făcut și Hitler: mai întâi Austria, apoi Sudeții. Știm și care e al treilea pas. Balticii și polonezii nu se simt prea bine azi. Dar ce este un stat, până la urmă?
Intr-atat de ovin sînt manipulati oamenii peste tot, incat un steag si un imn au fost întotdeauna primele lucruri la care s-au gândit fondatorii de state noi. Dar ce versuri mobilizatoare să găsesti? Kosovo, cel mai nou stat din Europa, a decis sa rezolve problema conținutului versurilor imnului national adoptand un imn… fără versuri. „Europa” se numeste acea melodie tărăgănată si plicticoasa ca orice imn national.
Steagul noii tari reprezinta de asemenea culoarea steagului Uniunii Europene, ca si cum legislatorii kosovari ar fi decis sa practice un soi de magie simpatica pentru a-si face statul sa fie acceptat.
Si, intr-adevar, un stat se defineste prin atributele suveranitatii, iar in mod traditional acestea au inclus un drapel si un imn. Cel putin asta a facut și Cecenia atunci cand a incercat sa-si declare suveranitatea acum 25 de ani. Prima initiativa a dintâiului guvern cecen a fost aceea de a inventa un steag, iar imnul i-a fost comandat unui compozitor britanic.
Dar un steag si un imn nu duc nicaieri daca tara nu e recunoscuta de nimeni… sau de un grup suficient de alte țări importante. Astfel, Nicaragua a recunoscut independenta Osetiei de Sud…; asta nu face insa din Osetia un stat autentic. Invers, Kosovo nu e recunoscut de unele state europene, printre care Spania, România si Grecia, însă a fost recunoscut de Statele Unite, Franta, Anglia si Germania.
Nimeni nu a recunoscut însă Transnistria.
Foarte instructiv este cazul combinat al Chinei si Taiwanului: dupa al Doilea Razboi Mondial, mai precis dupa ruptura dintre China comunista si insula chineza Taiwan, majoritatea țărilor planetei au recunoscut diplomatic Taiwanul pro-occidental. Aceasta insula a reprezentat initial China eterna la Natiunile Unite. Dar, dupa moartea lui Mao, cand Statele Unite au recunoscut China comunista, majoritatea tarilor planetei si-au schimbat politica, recunoscand Pekinul. Dat fiind ca ambele parti – si Pekinul si Taiwanul – mentin fictiunea unei Chine unice, din care cealaltă parte e guvernata nelegitim, tarile planetei au trebuit sa se hotarasca pe cine recunosc din cele doua, ceea ce a dus la relativa izolare actuala a Taiwanului.
Intr-atat de complicata e definitia unui stat, incat nici nu e limpede cate tari sunt pe glob. Palestina (anterior: Autoritatea Palestiniana), de pilda, sau Vaticanul, pot doar cu mare greutate fi privite ca fiind state in adevaratul sens al cuvantului. Unii au propus sa fie luat in considerare criteriul existentei unui prefix telefonic propriu. Propunere care trebuie lepadata de indata, daca ne gandim ca Statele Unite si Canada au acelasi prefix telefonic: 001!… Asa incat, la intrebarea: ce face ca un stat sa fie recunoscut ca stat există de fapt un singur raspuns: privirea celorlalți.
