Vladimir Putin a semnat un decret prin care sunt recunoscute, cu titlu convenţional provizoriu, actele de identitate, diplomele de studii și profesionale, certificatele de naștere și de deces emise de autoproclamatele republici separatiste Lugansk și Donețk din Ucraina. Decretul semnat sâmbătă 18 februarie a fost criticat în primul rând de Germania şi Franţa, mediatoarele negocierilor de pace, drept o decizie care subminează acordurile de la Minsk. Atât Kremlinul, cât şi Ministerul de Externe rus au apărat decizia preşedintelui Vladimir Putin de a aproba documentele emise de autorităţile separatiste din estul Ucrainei drept un gest umanitar care nu contravine legislaţiei internaţionale. Între timp, Duma de stat de la Moscova ar urma în curând să desfăşoare audieri cu privire la facilitarea acordării cetățeniei ruse pentru „compatrioții care locuiesc în afara Federaţiei Ruse”, inclusiv celor din autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană. Un interviu pe această temă cu analistul politic Vladimir Socor, senior fellow la Jamestown University din Statele Unite.
Vladimir Socor: „Decretul preşedintelui rus Putin constituie un prim pas în direcţia recunoaşterii oficiale de către Rusia a autorităţilor instalate, tot de către Rusia, în teritoriul ocupat, care aparţine Ucrainei. Recunoaşterea nu numai a paşapoartelor, dar a multor tipuri de documente emise de autorităţile nelegitime instalate de Rusia în teritoriul respectiv constituie un prim-pas către recunoaşterea acestor autorităţi de către Rusia. Anume aşa interpretează şi autorităţile din Doneţk şi Luhansk decretul lui Putin, ca pe un prim pas către recunoaşterea internaţională, cum se exprimă ei.
Desigur că Rusia va rămâne singurul stat din lume care va recunoaşte documentele emise de aceste autorităţi. Dar atrage atenţia îndeosebi faptul că Rusia prin acest ucaz, prin acest decret, recunoaşte diplomele de învăţământ emise de instituţii de învăţământ din teritoriul ocupat, precum şi documentele de înregistrare a mijloacelor de transport şi plăcuţele de mijloace de transport. Iată aici apare o asemănare evidentă cu situaţia din Transnistria, unde Moscova şi Tiraspolul doresc, în cadrul negocierilor din formatul „5+2”, să forţeze Chişinăul, să preseze Chişinăul să recunoască anume diplomele emise de instituţii de învăţământ din Transnistria şi anume înregistrarea şi plăcuţele mijloacelor de transport. Iată de ce este cu atât mai important ca Republica Moldova să nu facă cedări în această privinţă, în interesul Republicii Moldova, în primul rând, dar şi din solidaritate cu Ucraina.
Pentru că nu trebuie să permitem ca precedentul instaurat de către decretul domnului Putin în cazul Donbasului să fie repetat şi în Transnistria sau în alte locuri unde Rusia organizează conflicte de acest tip. Îmi amintesc, de asemenea, faptul că în anul 2008, cu câteva luni înainte de invazia rusească în Georgia, guvernul Rusiei a recunoscut documente emise de către autorităţile din Abhazia şi Osetia de Sud sub control rusesc şi a stabilit relaţii directe între guvernul rus şi autorităţile din Abhazia şi Osetia de Sud. Deci, relaţii directe, fără a mai trece prin intermediul guvernului Georgiei.
O situaţie asemănătoare avem în Transnistria, unde domnul Dmitri Rogozin este reprezentantul preşedintelui Putin «по Приднестровью», deci, pentru relaţii cu autorităţile Transnistriei, iar ministerele ruseşti şi alte instituţii guvernamentale din Rusia au relaţii directe cu Tiraspolul, ocolind Chişinăul. Rusia construieşte, puţin câte puţin, o situaţie care duce la recunoaşterea, întâi, de facto şi, în cele din urmă, oficial a acestor entităţi create, tot de către Rusia, pe teritoriile unor state independente.”
Europa Liberă: Având în vedere faptul că acest decret a fost emis în zilele în care la Munchen se discuta despre securitate, despre cum se poate menţine în continuare ordinea mondială, putem crede că e o replică dată de Kremlin semnalelor pe care le-au adus, de exemplu, americanii la această conferinţă?
Vladimir Socor: „Da, desigur, aşa este. Decretul domnului Putin a fost publicat pe pagina Kremlinului cu numai câteva ore înainte de întâlnirea miniştrilor de externe din „formatul normand” – Rusia, Germania, Franţa, Ucraina – cu ocazia conferinţei de la Munchen. În momentul în care cei patru miniştri
O demonstraţie din partea Rusiei a capacităţii ei de a-i lua pe occidentali, pe ucraineni şi alte guverne prin surprindere...
au început întâlnirea lor, ei încă nu ştiau că numai cu o oră înainte fusese afişat decretul lui Putin pe pagina Kremlinului. Au aflat despre aceasta abia după ce au ieşit din întâlnire.
Este o demonstraţie din partea Rusiei a capacităţii ei de a-i lua pe occidentali, pe ucraineni şi alte guverne prin surprindere. De asemenea, decretul domnului Putin este temporar.
Decretul scrie că hotărârea respectivă este valabilă până la rezolvarea politică a conflictului din estul Ucrainei, conform armistiţiului de la Minsk. În interpretarea Rusiei, armistiţiul de la Minsk obligă Ucraina să recunoască ea însăşi legitimitatea autorităţilor instalate de către Rusia în teritoriul ocupat. Aceasta are în vedere Rusia prin expresia „îndeplinirea armistiţiului de la Minsk”, legitimizarea şi recunoaşterea acestor autorităţi nelegitime de către guvernul ucrainean. Guvernul ucrainean nu va face acest lucru, desigur. Atâta timp cât guvernul ucrainean nu va face acest lucru, deci, nu recunoaşte autorităţile locale respective, Rusia le recunoaşte de facto, prin intermediul acestui decret.”
Europa Liberă: Paralela, pe care dumneavoastră o trăgeaţi, cu Abhazia şi Osetia, despre ce ar vorbi? Ce ar putea urma în chestiunea ucraineană?
Vladimir Socor: „Această analogie demonstrează faptul că Rusia are o abordare planificată, exersată, o abordare pas cu pas a problemei recunoaşterii teritoriilor controlate tot de către ea pe teritoriul altor state. Rusia nu va trece la recunoaşterea oficială a aşa-ziselor „republici” din Donbas dintr-odată. Rusia
Rusia are o abordare planificată, exersată, o abordare pas cu pas a problemei recunoaşterii teritoriilor controlate tot de către ea pe teritoriul altor state ...
nu va şoca Occidentul pentr-o recunoaştere oficială peste noapte a celor două „republici populare” din Donbas. Și va face acest lucru pas cu pas, aşa cum l-a făcut în Abhazia şi Osetia de Sud, încercând să nu şocheze Occidentul, pentru ca Occidentul să nu treacă la măsuri hotărâte, ci să creadă că e vorba despre un proces mai mult sau mai puţin paşnic, la care Occidentul nu trebuie neapărat să reacţioneze în mod dur.
Rusia este dezamăgită de atitudinea Statelor Unite ale Americii. Odată cu alegerea lui Donald Trump ca preşedinte, Rusia şi-a pus mari speranţe într-o schimbare a politicii Statelor Unite ale Americii, încercând să stabilească o alianţă antiteroristă între Rusia şi SUA, cu preţul ca SUA să sacrifice interesele unor state din Europa Centrală şi Răsăriteană. Acesta a fost calculul Rusiei, determinat, în bună parte, şi de declaraţii necugetate ale preşedintelui nou ales, Trump, care preia acest post fără niciun fel de experienţă în relaţiile internaţionale şi fără să cunoască dosarele problemelor respective.
Lucrurile nu evoluează în direcţia dorită de Rusia. Dimpotrivă, domnul Trump s-a înconjurat cu un număr de consilieri care au atitudine foarte fermă faţă de Rusia. Domnul Trump însuşi a spus că Rusia trebuie să restituie Ucrainei peninsula Crimeea. La München, cu ocazia conferinţei, aceeaşi conferinţă la care a avut loc întâlnirea în „formatul normand”, s-au întâlnit pe plan bilateral secretarul de stat american Rex Tillerson şi ministrul de externe rus Serghei Lavrov, iar Tillerson i-a spus lui Lavrov, în mod public, să respecte independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei. Rusia nu se aşteptase la această întorsătură.
Vedem, de altfel, şi din tratamentul acordat de posturile de televiziune controlate de Kremlin faptul că a scăzut foarte mult entuziasmul iniţial al Kremlinului faţă de administraţia Trump. Tratamentul acordat administraţiei Trump de către canalele de televiziune ale Kremlinului a devenit foarte prudent, foarte
Putin pierde speranţa într-o înţelegere cu Statele Unite ale Americii pe socoteala Ucrainei sau a altor ţări...
distant, niciun pic nu a rămas din euforia aceloraşi canale de televiziune de acum câteva săptămâni. Cred că şi acest fapt l-a determinat pe Putin să emită decretul respectiv. Putin pierde speranţa într-o înţelegere cu Statele Unite ale Americii pe socoteala Ucrainei sau a altor ţări. Kremlinul pierde această speranţă. Anume de aceea a făcut Kremlinul acest pas unilateral în direcţia unei recunoaşteri de facto a autorităţilor instalate tot de Kremlin pe teritoriul ocupat tot de Kremlin în răsăritul Ucrainei.”
Europa Liberă: Uitându-ne acum mai atent pe Transnistria, un gând pe care l-am reţinut e că ar fi un pas nechibzuit să se recunoască diplomele de învăţământ, plăcuţele de înmatriculare a mijloacelor de transport, nişte lucruri care erau, la un moment dat, în acel protocol despre care ne amintim bine. În afară de aceasta, pare că liderul de la Tiraspol este invitat la nişte audieri care ar urma să se ţină în Duma rusească legat de nişte facilităţi la acordarea de cetăţenie pentru transnistreni. Privite aceste lucruri în ansamblu, care este şi care poate fi tactica în raport cu Transnistria a Federaţiei Ruse?
Vladimir Socor: „În general, acordarea cetăţeniei ruse pentru locuitorii din Transnistria este un proces care era deja în curs de mai mulţi ani şi avansa fără niciun fel de obstacol. Rusia a solicitat înfiinţarea unui consulat al Rusiei la Tiraspol, pentru a acorda mai multe cetăţenii, într-un ritm mai rapid. Republica Moldova a refuzat să consimtă la aşa ceva, dar, totuşi, Rusia are, dacă nu un consulat, are un punct consular la Tiraspol care acordă cetăţenie. Se estimează că aproape o treime dintre locuitorii Transnistriei au cetăţenia rusă, dar ei au şi altă cetăţenie. Mulţi locuitori din Transnistria au două sau chiar trei paşapoarte în buzunar.
Dacă Moscova accelerează procesul de acordare a cetăţeniei ruse pentru locuitorii Transnistriei, dacă acest proces devine generalizat în Transnistria, atunci vom avea, din nou, o comparaţie cu situaţia din Abhazia şi din Osetia de Sud înaintea invaziei ruseşti din 2008. În Abhazia şi Osetia de Sud procesul de acordare a cetăţeniei ruse a fost generalizat. Practic, toţi locuitorii acestor două teritorii au primit cetăţenia Rusiei, bineînţeles, fără acordul Georgiei şi, în multe cazuri, fără ca aceşti locuitori să fi solicitat ei cetăţenia Rusiei. Li se oferea, li s-a oferit, au luat-o. Dacă acest proces devine generalizat în Transnistria, atunci vom compara, din nou, situaţia din Transnistria cu situaţia din Abhazia şi Osetia de Sud care a condus, în cele din urmă, la recunoaşterea oficială de către Rusia a Abhaziei şi Osetiei de Sud. Deosebirea fundamentală este că Republica Moldova nu are hotar comun cu Rusia. Acest lucru este un noroc uriaş pentru Republica Moldova.
Moldova nu este ameninţată direct în mod militar de către Rusia, dar Rusia creează fapte împlinite pe teren. Şi vreau, încă o dată, să salut atitudinea fermă a vicepremierului Gheorghe Bălan şi a guvernului Republicii Moldova care, după unele şovăieli, a respins categoric şi recunoaşterea diplomelor universitare, şi recunoaşterea înregistrării mijloacelor de transport şi a plăcuţelor, deşi în formatul „5+2”, la un moment dat, toţi participanţii, făceau presiuni asupra domnului Bălan. Domnul Bălan a rezistat cu onoare.”
