Dacă ați auzi îndemnul „Să aducem biblioteca din SUA acasă!” încotro v-ar duce gândul?
Probabil spre continentul nord-american legat printr-o punte de cărți cu Europa, unde într-un colț apare Moldova, cea care le pune grijuliu în rafturi. Aceasta posibilă tălmăcire mi s-a proiectat în minte atunci când am cunoscut-o pe Liliana Bunici. Ea s-a mutat cu familia în Statele Unite în urmă cu jumătate de an, după ce a câștigat un Green Card.
S-au stabilit în orășelul Woodridge, Illinois. Grădinițele americane s-au dovedit a fi costisitoare, așa că tânăra mămică a decis să afle ce programe educaționale pentru copii poate găsi. Ce a văzut la biblioteca publică a impresionat-o atât de mult, încât a decis să organizeze ceva similar și în Republica Moldova. Iată de ce proiectul pe care l-a lansat se numește „Să aducem biblioteca din SUA acasă!”
„Copiii de la câteva luni de viață merg la bibliotecă. Bibliotecile sunt zilnic împăienjenite de copii cu bunei, cu părinți, care merg să se joace, să deschidă cărți… Sunt programe speciale pentru copii, vorbim de ora poveștilor, vorbim de programe unde copiii doar dansează, programe unde copiii fac diferite exerciții care-i fac să se dezvolte. Cărțile nu le poți deschide numai atunci când începi a citi. Cărțile pot fi deschise cu mult mai devreme.”
Ajutată de două prietene, Liliana Bunici a dat „sfoară în țară”, adică în comunitatea moldovenilor din Statele Unite, că adună cărți în limba engleză pentru inițiativa „Să aducem biblioteca din SUA acasă”. Donațiile au început imediat să curgă, primele colete cu sute de cărți deja sunt în drum spre Republica Moldova. Sprijinul a venit și de acolo, de unde nu se așteptau. O bibliotecă americană tot s-a implicat în proiect.
Inițiativa nu se va reduce doar la donații de cărți, spun organizatorii. Moldovencele vor să mai ofere jucării și să pună pe roate evenimente pentru copii și mămici, ca să le încurajeze să se implice mai activ în viața comunitară.
„În bibliotecă, așa știu eu de mică, trebuie să fie liniște, nu-i bine ca copiii să facă o gălăgie, oamenii vin acolo să citească, să se regăsească. Nu-mi puteam imagina că un copil care nici nu știe a vorbi, darămite să mai citească, ar putea să pășească acolo.”
Acum, Asociația Moldovencelor din Statele Unite colaborează cu bibliotecile din două raioane, un oraș și 11 sate. Una dintre ele este cea de la Cricova. Șefa acestei biblioteci, Tamara Larii spune că mare i-a fost uimirea, când o fostă cititoare a contactat-o din America și i-a spus că vrea să le doneze cărți în limba engleză. Tamara Larii spune că e bucuroasă să primească așa daruri, fiindcă sunt la mare căutare.
„Mă rog, toți vor să cunoască limba engleză, limba franceză, dar cărți avem puține în fondul bibliotecii. Chiar și când dăm să procurăm, avem puțini bani alocați, dar ele sunt foarte scumpe. Avem studenți de limbă engleză, care la facultățile de limbi străine, și ei tot timpul au de citit în limbi străine. Dar avem și copii de la grădiniță la noi, care fac lecții începătoare de limbi străine și vin părinții cu copiii și zic că vor să ia ceva pentru copii. E greu.”
Poate chiar mai valoroasă decât donația cărților ar fi inițiativa voluntarilor și studenților din Cricova, care au decis să organizeze ore de limbă engleză pentru tineri, în baza acestor manuale, a adăugat Tamara Larii.
De câteva decenii, bibliotecile nu mai sunt doar arhive în care se prăfuiesc cărțile. De la Africa până la Statele Unite, aceste spații se transformă în centre comunitare vibrante, unde localnicii vin să afle ceva nou, să discute problemele lor, sau, ca în cazul bibliotecii de la Cricova, să învețe limbi străine.
La nivel național, de transformarea bibliotecilor în astfel de centre se ocupă proiectul NOVATECA. S-au făcut cunoscuți mai ales după ce au dotat cu calculatoare și rețea Internet mai multe biblioteci din țară.
Acolo unde Casele de Cultură s-au închis sau se dărâmă, bibliotecile pot înlocui spațiile publice tradiționale, spune Evan Tracz, directorul programului NOVATECA Moldova:
„O bibliotecă „divorțată” de comunitate și de alte instituții, cum ar fi ONG-uri locale, afacerile, autoritățile, nu este o bibliotecă „vie”. O bibliotecă trebuie să fie conectată la viața comunității locale, dar și a întregii țări. O bibliotecă cu mai multă conexiune este una mai bogată și care servește nevoilor mai multor oameni.”
Dacă își propun să fie utile în continuare, bibliotecile trebuie să aibă funcții multiple, mai ales când tehnologiile moderne îți permit să porți rafturi de cărți electronice în buzunar. Numai că autoritățile și donatorii externi nu vor avea nicio șansă, dacă beneficiarii în totalitatea lor comunitară nu vor fi suficient de receptivi și interesați. Dar asta e deja o alta mâncare de pește și e o altă poveste la care am să revin neapărat.
