Igor Dodon a propus un proiect de lege pentru modificarea Constituției, care prevede cinci cazuri noi în care șeful satului să poată dizolva Parlamentul. În primul caz, el solicită dreptul să dizolve legislativul după consultarea fracțiunilor parlamentare; în al doilea, dacă Parlamentul nu a pus în practică timp de 12 luni voința poporului exprimată prin referendum consultativ; în al treilea, dacă un referendum național privind demiterea președintelui s-a soldat cu un rezultat negativ; în al patrulea, dacă Parlamentul nu a adoptat Legea bugetului de stat în termen de două luni de la începutul exercițiului financiar; în al cincilea caz, Igor Dodon cere să poată dizolva legislativul prin referendum inițiat de șeful statului. Valentina Ursu i-a solicitat opinia profesorului în drept Boris Negru.
Europa Liberă: Domnule Negru, avem această situaţie creată în Republica Moldova, când instituţia prezidenţială consideră că ar trebui să aibă mai multe împuterniciri și chiar sunt şi lacune în lege. Poate e şi cazul ca să se adreseze şeful statului către Parlament să vadă ce e cu aceste lacune legislative. Dumneavoastră cum înţelegeţi acest fel de a se plânge domnul Dodon că nu are destule pârghii pentru dizolvarea unui Parlament pe care îl consideră el nepopular?
Boris Negru: „Eu înţeleg tendinţa domnului preşedinte şi atitudinea faţă de actualul Parlament. Şi încercarea lui, mai ales, ca la următoarele alegeri să se asigure un Parlament confortabil, în favoarea dumnealui. Dar, totuşi, dacă ar fi să vorbim la general despre raporturile cu Parlamentul, dar şi cu guvernul, şi cu autoritatea judecătorească, atribuţiile preşedintelui în acest sens sunt destul de puţine. Şi eu nu aş spune că sunt eficiente, dar aceasta e practica internaţională. Preşedintele, într-adevăr, apare în calitate de şef al statului, de pildă, dar aceasta nu înseamnă că el se poate situa deasupra celorlalte puteri fiindcă se asigură şi trebuie să se asigure, în primul rând, separarea puterilor în stat. Dar la asigurarea principiului separării puterilor în stat nu există o putere prezidenţială, există putere executivă. Dar puterea executivă, în cazul nostru, de pildă, ea se împarte între guvern şi preşedinte. Guvernului, totuşi, revenindu-i partea leului de atribuţii, fiindcă el răspunde în majoritatea cazurilor de foarte multe probleme care ţin de puterea executivă. Aşa că armele preşedintelui în raportul său cu Parlamentul sunt reduse. Şi ele se reduc la ceea ce prevede Constituţia noastră, de pildă, la mesajele pe care preşedintele poate să le ceară, la unele informaţii pe care preşedintele poate să le facă în faţa Parlamentului. Dar de a cere atribuţii noi în acest sens mie mi se pare că problema nu e chiar atât de serioasă.”
Europa Liberă: Acum, când s-a revenit ca preşedintele să fie votat prin votul cetăţeanului, direct, s-a schimbat doar modalitatea de alegere a şefului statului, dar nu s-a adus în concordanţă şi alte mecanisme care ar arăta foarte clar ce poate şi ce trebuie să facă preşedintele într-un stat cu regim, în Moldova e parlamentar, aşa se zice.
Boris Negru: „Chiar şi după schimbările care au fost operate în 2000, la 5 iulie...”
Europa Liberă: Exact.
Boris Negru: „...Practic, la noi starea de lucruri în privinţa atribuţiilor preşedintelui şi ale regimului nostru semiprezidenţial sau semiparlamentar, sau mixt nu s-au schimbat. Preşedintele se prevedea să fie ales de Parlament cu trei cincimi. Dar în privinţa atribuţiilor, iată atunci, în 2000, era cazul de a se reveni asupra problemei atribuţiilor preşedintelui.”
Europa Liberă: Exact.
Boris Negru: „Fiindcă în 2000, practic, la noi nu s-a revenit asupra problemei atribuţiilor preşedintelui. Şi cel mai interesant, un lucru, preşedintele a început să fie ales de Parlament începând cu 2000, dar atribuţiile i-au rămas acelea care erau prevăzute de Constituţia în varianta anului 1994, când preşedintele era ales de întregul electorat.”
Europa Liberă: Şi acum care sunt valabile, domnule Negru?
Boris Negru: „Unicul lucru eu pot să vă spun ce s-a făcut după 2000. În 2000 preşedintelui i s-a retras dreptul, era la articolul 141 dreptul acesta, de a avea dreptul de iniţiativă legislativă constituţională. Adică, dreptul de a revizui Constituţia, iniţiativă de a adopta legi constituţionale. Iniţiativa aceasta i-a fost retrasă în 2000. Dar să nu uităm noi un lucru, că în Franţa preşedintele, în genere, nu are dreptul de iniţiativă legislativă. Nu numai pentru legile constituţionale, dar şi pentru legile organice sau ordinare.”
Europa Liberă: Da, dar în Franţa, după consultarea fracţiunilor parlamentare, preşedintele poate să ia decizia de dizolvare a Parlamentului.
Boris Negru: „Exact. Noi am copiat, practic, prevederea constituţională a Franţei. În Franţa preşedintele nu poate dizolva Parlamentul când vrea el, dar numai în cazul imposibilităţii formării guvernului. De altfel, prevederea aceasta şi la noi este, la articolul 85 e prevăzut că preşedintele poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării guvernului pe parcursul a 45 de zile. A propos, la noi mai este o prevedere pe care nu o întâlnim nici la francezi, nici la alţii, că la noi preşedintele poate dizolva Parlamentul şi în cazul blocării procedurii legislative pe parcursul a trei luni. Adică, în cazul în care Parlamentul e într-o stare de inactivitate, atunci preşedintele poate lua măsuri ca Parlamentul să fie dizolvat.”
Europa Liberă: Domnule Negru, dar explicaţi, vă rog, indiferent cum este ales preşedintele, prin vot popular sau cu votul deputaţilor, şeful statului rămâne cu aceleaşi împuterniciri?
Boris Negru: „La noi la articolul 73 a rămas dreptul de iniţiativă legislativă, când e vorba de a adopta legi organice şi legi ordinare. La francezi preşedintele nu are aşa drept, în general, fiindcă se consideră că el poate influenţa asupra alegerilor prin faptul că el promulgă legile. Dar la noi preşedintele promulgă legile şi are iniţiativă legislativă, pe care francezul nu o are. Aşa că la noi chiar preşedintele are atribuţii mai mari în privinţa aceasta. Sau, de pildă, preşedintele are atribuţii mari la noi în ce priveşte numirea judecătorilor. De pildă, la francezi preşedintele e membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi el participă la şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii, dar fără drept de vot.”
Europa Liberă: Părerile în societatea moldavă sunt împărţite, unii pledează ca să fie modificată Constituţia, alţii spun că mai degrabă ar trebui votată o altă lege supremă a ţării. Ce credeţi că e mai rezonabil de făcut în situaţia creată?
Boris Negru: „Îmi aduc aminte că în 2009, practic, s-a lucrat asupra Constituţiei. Ce e drept, nu s-a vorbit atunci de o nouă Constituţie, dar s-a vorbit de Constituţia Republicii Moldova în variantă nouă. Acolo, în primul rând, o serie din acele neajunsuri pe care Constituţia noastră le avea propuneau ca să fie elucidate. Fiindcă la noi sunt unele prevederi constituţionale care, în principiu, trezesc nedumeriri. Citeşti un articol şi vezi că la început de articol se spune una şi la sfârşit de articol cu totul altceva. Să vă uitaţi la articolul 102 din Constituţie, de pildă, actele guvernului, ce se spune la noi în privinţa aceasta şi veţi înţelege că multe lucruri la noi încă nu sunt puse la punct. Dar pentru o asemenea activitate ar trebui, în primul rând, un climat respectiv în ţară să fie.”
Europa Liberă: Stabilitate.
Boris Negru: „Stabilitate, foarte corect. Fiindcă în condiţiile unei instabilităţi şi în condiţiile unei crize, dar criza aceasta noi o avem de la începutul proclamării suveranităţii şi independenţei, ar trebui ca să îmbunătăţim conţinutul Constituţiei. Fără doar şi poate că ar trebui.”
Europa Liberă: Da. Dar ţinând cont că până la alegerile parlamentare ordinare a rămas un an şi jumătate, e greu de crezut că Legislativul va da curs, chiar şi dacă se adună cele 34 de semnături ale deputaţilor care să permită iniţierea modificării Constituţiei.
Boris Negru: „Şi plus la toate cele spuse de dumneavoastră, aş mai menţiona încă un lucru. Alegerile prezidenţiale au avut loc nu demult. Au avut loc după unele reguli de joc care au fost încălcate la stânga şi la dreapta. Dar admitem, după unele. Preşedintele ştia la ce atribuţii tinde. E şi firesc că problema, de pildă, de a schimba statutul atribuţiilor prezidentului Republicii Moldova ar trebui problema aceasta să fie pusă în ce priveşte atribuţiile celui care va fi ales mai pe urmă.”
Europa Liberă: Deci, următorul şef de stat?
Boris Negru: „La următorul şef de stat, foarte corect. Fiindcă nu poate preşedintele iniţial să dea vina pe lipsa unor atribuţii. E uşor aşa să spui, de pildă: „Da, eu am vrut să fac multe, dar nu am avut atribuţii”. Nu. Ştiind regulile de joc, fii bun şi, până la expirarea mandatului, joacă după regulile respective. E altceva că, având practica respectivă, poţi veni cu propuneri, înainte de expirarea mandatului, de pildă, ca pentru viitorul preşedinte să fie luate în consideraţie şi de a merge la îmbunătăţirea sau revizuirea unor atribuţii ale preşedintelui. Preşedintele poate să aibă grijă nu de atribuţiile care acum i-ar trebui lui, dar de cele care ar trebui celui care va fi ales preşedinte viitor.”
