La ceremonia de decernare a premiilor Gopo ce a avut loc – la Naționalul bucureștean - acum două zile, unul dintre laureați, un compozitor francez, și-a început micul discurs de mulțumire în limba lui maternă. Nu apucase să termine prima frază și din sală s-a ridicat un murmur ce nu putea fi interpretat altfel decât ca o manifestare de protest. Laureatul s-a conformat și a vorbit, în continuare, în limba engleză.
Mă întreb ce ar fi zis, dacă ar fi asistat la scenă, Bernard Pivot, cel care, venind la București imediat după 1989, se entuziasma de francofilia și francofonia românilor, confirmate, de altfel, de emisiunea Double Je pe care o realiza în 2004 la Iași. Cum suntem în săptămâna francofoniei, m-am gândit că ar fi oportună semnalarea apariției, foarte recente, a unei cărți de Bernard Pivot, intitulată Memoria își face de cap (La mémoire n’en fait qu’a sa tête, editura Abin Michel).
E o carte de factură autobiografică, dar compusă din scurte secvențe, fără o ordine anume, autorul dând astfel senzația că se lasă în voia capriciilor memoriei. Nu lipsesc reconstituiri ale unor episoade din copilărie și adolescență dar predominante sunt, firește, rememorările ce privesc viața literară a ultimelor cinci decenii, pe care Pivot o cunoaște ca puțini alții. Ziarist la Figaro și Figaro littéraire, apoi realizator – de mare succes – de emisiuni culturale la televiziune, de la Apostrophès la Bouillon de culture și Double Je, Pivot i-a cunoscut pe mai toți scriitorii importanți ai epocii, i-a intervievat sau i-a comentat, fie în revista Lire, pe care a condus-o mult timp, fie în cronica literară pe care o deține, de douăzeci de ani, în Journal du Dimanche. Ca să nu mai vorbim de experiența de la Academia Goncourt, pe care acum o și prezidează.
Avem, așadar, portrete – creionate rapid dar pregnant – ale lui Karen Blixen, Romain Gary, Mauriac, Ezra Pound, Françoise Sagan, Jean d’Ormesson, Le Clézio, Tournier, Modiano, ca să citez doar câteva dintre numele cunoscute. Găsim apoi întâmplări amuzante, dar cu miez, anecdote simptomatice pentru moravurile vieții literare, digresiuni pline de vervă pe subiecte dragi autorului, cum ar fi vinul sau fotbalul. Octogenarul Pivot dovedește o vioiciune a spiritului și o disponibilitate intelectuală de invidiat.
Și, bineînțeles, sunt pagini în care se vede dragostea pentru limba franceză, pentru cuvintele ce trebuie potrivite în așa fel încât fraza să fie în egală măsură clară și plastică, precisă și expresivă. Bernard Pivot este printre ireductibilii care se încăpățânează să creadă în cauza francofoniei.
