Este fenomenul suicidul printre adolescenți unul care ia proporții tot mai îngrijorătoare în Republica Moldova? Cum altfel s-ar putea explica preocuparea tot mai pronunțată în societate pentru a-i face față? Un interviu despre explicațiile, dimensiunile și cauzele acestui fenomen dureros, despre măsurile menite să salveze vieți, cu fondatoarea singurei Linii Verzi pentru Prevenirea Suicidului din Republica Moldova, Liuba Ceban..
Europa Liberă: Sunteți de câțiva ani de zile deja în prima linie, ca să spunem așa, de luptă cu fenomenul sinuciderii, sunteți fondatoarea unicei, deocamdată, Linii Verzi pentru Prevenirea Suicidului din Republica Moldova. Este oare, într-adevăr, – așa cum se percepe în societate acum – un fenomen care capătă amploare?
Liuba Ceban: „Este un fenomen care prezintă jocurile periculoase pe Internet, care face foarte multă panică în societate, multă lumea este plină de frici, părinții se îngrijorează din cauza acestui joc. Cum s-a exprimat cineva, adolescenții se joacă și toată țara nu doarme. De fapt, există foarte multe mituri în jurul acestor jocuri periculoase pe Internet; din cauza aceasta aș vrea să spun că, ceea ce trebuie să facem în primul rând, este să încercăm să fim calmi și să ne verificăm sursele de la care ne informăm despre aceste pericole a jocurilor de pe Internet. Copiii care se gândesc la suicid până la jocuri, acei de cele mai multe ori sunt în pericol, nu copiii care acum sunt curioși și încearcă să fie în pas cu moda.”
Europa Liberă: Cât de îndreptățită vi se pare această pornire de a vedea cu precădere primejdiile ce ar veni dinspre Internet și mai puțin ceea ce se întâmplă în sufletele adolescenților, suferințele sau însingurarea prin care trec?
Liuba Ceban: „Exact asta mă îngrijorează și pe mine. Noi încercăm să vedem tot timpul factorii externi, tot timpul ne e frică de ceva ce este în afară și uităm de faptul că o personalitate puternică este puternică pentru că în interiorul său are capacitatea de a discerne ce este bine, ce este rău, are capacitatea de a face față provocărilor și dificultăților vieții, să reziste la durere…; noi uităm că, de fapt, adolescenții sunt cei care sunt în perioada de învățare a acestor capacități de a face față greutăților vieții. Uităm de faptul că ei dau semne de vulnerabilitate în diferite contexte și ar trebui toți, și părinții, și profesioniștii, să recunoaștem aceste semne de vulnerabilitate și să-i ajutăm pe ei ca să poată facă față dificultăților.
În Internet ca și în viața reală sunt și pericole, sunt și lucruri bune. De aceea este foarte important ca părinții și educatorii să poată să învețe copiii să poată alege ce este bine pentru ei, care este impactul informațiilor pe care ei le consumă, ca să poată să fie în siguranță. Deci nu e vorba nicidecum de faptul că ar trebui să nu mai aibă acces la Internet. Suntem în sec. XXI, nu cred că este posibil acest lucru. Dar ceea ce este important este să învățăm copiii să facă spațiu realităților care sunt specifice zilei de astăzi.”
Europa Liberă: Este totuși un fenomen destul de dureros, de amploare am putea spune, toată lumea vorbește despre el. Cum reacționează autoritățile la această problemă, la amplificarea acestui fenomen. Recent Ministerul Educației a emis o circulară, adresată cadrelor didactice, privind diverse acțiuni de prevenire a suicidului și de intervenție în caz de tentativă de suicid și suicid la copii în instituția de învățământ. Suficient din partea autorităților statului? La timp? Pe potriva amplorii fenomenului?
Liuba Ceban: „Ceea ce se întâmplă la ora actuală este o situație excepțională. Este o modă a adolescenților la unele jocuri care aduc pericole, care au și idei de suicid la mijloc. De aceea, este foarte important ca noi să avem și pași care să facă față acestei situații excepționale. Circulara despre care ați vorbit cred că este primul document care a fost consultat și cu noi, și foarte multe idei pe care le-a dat noi s-au regăsit în această circulară și poate pentru prima dată specialiștii și autoritățile au posibilitatea să reflecte anume asupra acestei vulnerabilități pe care o prezintă un copil sau care poate să se gândească la suicid. Este un lucru salutabil și ne bucurăm pentru faptul că autoritățile în acest sens au făcut un pas foarte bun.
Totodată eu cred că ceea ce lipsește la ora actuală este o unificare cumva a tuturor actorilor ca să aibă același ton. Ar trebui să fie din recomandările internaționale în cazuri excepționale și în cazuri în care se promovează suicidul la nivel internațional, trebuie să fie un comitet de prevenire a crizelor la nivel național care să dea tonul și care să asigure că intervențiile sunt eficiente și ele sunt corecte.
La ora actuală, fiecare localitate fiecare administrație publică, reprezentanții autorităților publice centrale fac față situației așa cum știu, cum li se pare că este mai bine. De foarte multe ori sunt în detrimentul principiilor prevenirii suicidului. Iar aceste principii sunt foarte puțin cunoscute la noi în țară.
Europa Liberă: Ați fondat o linie telefonică verde, unde sună zilnic zeci de tineri. Ce vor să audă de la operatorii liniei Dvs anti-suicid?
Liuba Ceban: „Noi avem un număr de contact la care lumea ne sună, mai ales în ultimul timp, după ce au luat amploare aceste jocuri periculoase. Nu avem o linie autentică, așa cum ar trebui să fie, cum este în diferite țări, linie gratuită la care oamenii să poată suna și să primească acea susținere emoțională de care au nevoie în perioade de criză. Încercăm acum la toate autoritățile, în ultimele două săptămâni am fost la foarte mulți reprezentanți, și ai administrației centrale, și la Parlament, și la președinte… Numai unde nu am fost ca să solicit lansarea acestei linii gratuite, la care oamenii să poată suna. Deocamdată toți sunt interesați, dra nimeni nu a făcut niciun pas concret în acest sens.”
Europa Liberă: Dar e o problemă tehnică atât de mare, luând în considerație și fenomenul, proporțiile?
Liuba Ceban: „Nu e o problemă atât de mare, cât e nevoie de voință. Este un număr pan-european care este dedicat anume liniilor care lucrează în prevenirea suicidului. Agenția națională care reglementează numerele telefonice sociale are cumva rezervat acest număr. Trebuie să fie cineva care să dorească să investească un pic, să achite facturile pentru acest număr și să achite instalarea lui, biroul… Nu este așa de complicat, suntem destul de modești la capitolul resurselor financiare. Nu ne trebuie foarte multe investiții, în comparație, de exemplu, cu Danemarca, care are anual oferă două milioane de euro pentru astfel de linii. Noi ne-am putea descurca cu mult mai puține resurse. Dar deocamdată nimeni nu este interesat într-atât cât să acționeze. Sperăm totuși să se întâmple o minune, că de patru ani tot luptăm…”
Europa Liberă: Revenind de la întrebarea colegei, ce doresc în primul rând, de ce au nevoie tinerii care telefonează și vorbesc cu Dvs?
Liuba Ceban: „Noi avem și un chat anonim pe pagina PentruViata.md și avem aplicație telefonică Help App care permite tinerilor să intre în contact cu noi, să ne lase un email sau să comunice în orele de seară cu voluntarii noștri. Specificul activității noastre este susținerea emoțională pe perioade de criză. Adolescenții au crizele lor specifice, pot să aibă probleme legate de relații, pot să aibă probleme legate de performanțele la școală, la facultate, să caute sensul vieții, caută să înțeleagă care este valoarea lor, care sunt principiile prin care să rezolve unele probleme. În situații critice când sunt în situații de abuz sau sub influența unor fenomene negative, cum ar fi acesta de acum cu jocurile periculoase.
Suntem trei voluntari actualmente și facem față la aceste solicitări. Deocamdată nu reușim să facem față la toate, pentru că sunt foarte multe în ultimul timp. Încercăm să calmăm oamenii. Întrebarea pe care o pune de cele mai multe ori persoanelor care trec prin situații de criză și ajung la noi: Este cu ce te putem ajuta? Care este lucrul care te doare, te deranjează cel mai mult la moment? Vorbim despre durerea, suferința lor. Încercăm să-i încurajam ca să poată merge mai departe mai puternici, mai siguri pe sine în a face față dificultăților. Este un serviciu în care oamenii care au nevoie primesc acea atenție emoțională ca să poată face dificultăților prin care trec.”
