„În aceste zile se va vedea dacă Vlad Plahotniuc este un Viorel Hrebenciuc sau un Sorin Ovidiu Vântu. Adică un king-maker, care face jocurile cum vrea, sau un joker, care va sfârşi strivit tocmai de cel pe care l-a adus la putere”, comentează Răzvan Voncu în „Adevărul” urmările retragerii de la guvernare a Partidului Liberal. Spune că n-a reușit să se lămurească dacă va fi vorba de formarea unei noi coaliţii (în care, dacă intră socialiștii lui Dodon e jale), fie alegeri anticipate. În aparență, niciuna din ieșiri nu e confortabilă pentru liderul Partidului Democrat din Moldova. Dar poate că ”Plahotniuc şi-a făcut calculele atunci când, prin arestarea (netam-nesam) a lui Dorin Chirtoacă, a provocat ieşirea PL de la guvernare”. Ce ar trebui să facă România în acest context care anunță turbulențe în țara vecină? Răzvan Voncu recomandă concentrarea ”asupra a ceea ce contează cu adevărat, în viitor. Şi anume, bătălia pentru identitatea românească a Basarabiei”. Una din măsurile urgente ar putea fi înlocuirea actualului director al Institutului Cultural Român Mihai Eminescu de la Chișinău cu cineva competent. Valeriu Matei a transformat instituția ”într-un cămin cultural sătesc”.
„România liberă” publică un articol documentat prin discuția cu expertul în vinuri Cătălin Păduraru, din care rezultă că Republica Moldova stă mult mai bine pe piața europeană a vinurilor decât România. Totuși România a accesat fonduri europene pentru acest domeniu. Nu și pe cele destinate promovării, acolo procedura e mai greoaie. Moldova deține, de altfel, și ”un record mondial, se arată în articol: este ţara cu cea mai mare suprafaţă viticolă raportată la suprafaţa agricolă”.
Ce se conturează, în domeniul securității europene, după reuniunea la vârf a țărilor membre NATO? Cristian Unteanu desfoliază în „Adevărul” două dintre pozițiile mult comentate: cea a cancelarului german Angela Merkel, care crede că ”Europa trebuie, din acest moment, să se bizuie doar pe sine” și cea a președintelui american Donald Trump, care, ”spre deosebire de toţi predecesorii săi de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, nu a pomenit nimic despre principiul sacrosanct al apărării colective”. Unteanu ajunge la concluzia că nu sunt formulări sub care s-ar ascunde o ruptură, ci conștientizarea, din partea unora din statele europene, că e urgentă nevoie de o altă politică de securitate europeană. De la căderea cortinei de fier, Uniunea Europeană a avansat mult economic, dar în preț a intrat și neglijarea capitolului apărare și securitate. Europenii, scrie Unteanu, ”s-au legănat în iluzia că <umbrela americană> avea să funcţioneze necondiţionat şi perpetuu, în virtutea obligaţiei pe care americanii ar avea-o în calitatea lor de <fraţi mai mari>”. De acum înainte însă, ”credibilitatea ca partener internaţional a Europei trece prin capacitatea sa de a dovedi că poate oferi, la modul concret, capacităţile militare presupuse de acest parteneriat şi care să răspundă unor misiuni specifice, complementare Alianţei”. Motorul franco-german s-a pus și în mişcare, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia şi Spania anunţă măsuri rapide de coordonare. România, arată comentatorul de la „Adevărul”, nu trebuie să cadă în greșeala de a contrapune linia de cooperare cu Statele Unite cu cea specifică dimensiunii europene. Geostrategic vorbind, ceea ce va urma nu exclude România, ci dimpotrivă.
