Valentin Naumescu consacră o analiză declarațiilor recente ale premierului Ungariei, Viktor Orban. Textul apărut pe Contributors.ro contabilizează pozițiile lui Orban drept ”un mare serviciu în procesul de clarificare a sensurilor ideologice ale disputei pro-UE vs. anti-UE”. Premierul ungar consideră că ”liderul fascist al Ungariei (1920-1944), Miklós Horthy” a fost ”un <om de stat strălucit>, când noi ştiam, scrie Naumescu, că Horthy a fost aliatul foarte apropiat al lui Adolf Hitler, că a adus Ungaria alături de Puterile Axei, (...) că a fost un lider autoritar şi revizionist, şi mai ales că, după ocuparea Germaniei de către nazişti, în martie 1944, guvernul pe care l-a instalat <a fost responsabil de deportatea şi exterminarea evreilor din Ungaria şi Ardealul de Nord>”. Naumescu citează analiști politici reputați care atrag atenția că în viața publică din Europa se petrece ”o întoarcere agresivă a ideologiilor”. Totul se mișcă în direcția unei polarizări excesive. Se induce ideea că, grosso modo, în Europa n-ar fi de adoptat decât două modele politice: extremiștii, susținătorii de o culoare sau alta a ”iliberalismului”, și ceilalți, de tipul Merkel-Macron, eventual ”centriști radicali”, cum sună sintagma inventată de noul președinte francez Emmanuel Macron, și care, crede Naumescu, e o reacție la ideologizarea agresivă a celorlalți. Nu sunt semne bune. Recentele alegeri prezidențiale și legislative din Franța au fost o victorie împotriva extremismului populist, dar și spectacolul unui vot excesiv emoțional.
Parlamentul de la București a votat lista noului cabinet condus de Mihai Tudose, iar comentatorii de presă continuă să sape după explicațiile vitezei cu care propunerile coaliției PSD-ALDE au fost acceptate de președintele Klaus Iohannis, deși premierul, și chiar miniștrii, sunt cu totul în afara criteriilor de exigență pe care le formulase: integritate și competență. Ramona Ursu face o analiză detaliată în revista 22 și ia în calcul mai multe posibile scenarii: Iohannis a făcut un ”troc” cu liderul social-democrat Liviu Dragnea: îți accept acest premier suspect de doctorat plagiat și evaluat ca incompetent, în schimbul păstrării la justiție a lui Tudorel Toader, care măcar a tras de timp ca să nu fie deja distrus edificiul justiției independente. Poate că Iohannis a avut doar un calcul politic: las PSD ”în cădere liberă, în prăpastia în care s-a aruncat deja în cap” – e vorba de programul de guvernare imposibil de aplicat. Sau poate, mai spune Ramona Ursu, Klaus Iohannis e un alt fel de președinte-jucător, nu la vedere, ca predecesorul Traian Băsescu, ci din spatele cortinei. Oricare ar fi scenariul, își încheie Ramona Ursu raționamentul, actualul președinte și-a aruncat în criză propriul electorat, care a crezut în el, în vorbele lui puține, dar limpezi. După părerea ei, singurul scenariu plauzibil este cel mai prost: președintele a avut în vedere propriul interes: își rupe gîtul PSD, câștig al doilea mandat prezidențial în 2019.
Deocamdată, pentru România noul guvern este ”o imensă batjocură” – o scrie Ioana Ene-Dogioiu de la Ziare.com, iar țara trebuie să-și ia adio de la investiții și reforme – părerea lui Cristian Pantazi, de la Hotnews.ro.
