Economistii nedogmatici nu inceteaza sa repete ca nu poate exista o economie funcțională fara somaj. Numai societatile totalitare pot promite, in programele lor utopice si irealizabile, ca vor ajunge sa ofere populatiei un somaj zero… Nimeni insa nu a putut pina acum sa calculeze care este procentul somajului acceptabil... cit la suta din populatia activa a unei tari pot fi la somaj in vreme ce se spune totusi ca economia functioneaza perfect si este sanatoasa.
Același lucru se poate spune și despre alocațiile de șomaj. In general, în Europa, alocațiile sunt calculate în funcție de trei criterii:
- ultimul salariu brut;
- situația personală (dacă e vorba de o persoană care trăiește cu cineva care lucrează, sau singură, sau cu familia);
- durata șomajului; altfel zis, e vorba peste tot de un algoritm complex, raportat la nivelul de trai al fiecărei țări, iar acordarea alocației de șomaj merge degresiv, scăzând în general, an după an.
Șomerul este apoi, mai peste tot, obligat să își caute de lucru și să dovedească că face asta.
Mai peste tot, există însă și un plafon al alocației de șomaj.
Pentru a lua cazul Belgiei, să spunem că alocația de șomaj e calculată pe baza salariului minim care este de 1.500 euro brut.
O persoană singură va primi un șomaj de 1.000 de euro, însă o persoană care locuiește cu cineva care lucrează poate coborî până la 500 euro pe lună.
Suma de 1.000 pentru o persoană singură poate părea uriașă unui moldovean, ea trebuie însă raportată la foarte ridicatul nivel de trai din Belgia. Dacă un belgian are un șomaj de 1.000 de euro, e limpede că 600-700 îi dă la chirie iar restul abia îi vor ajunge să trăiască.
Apoi, țările europene nu sint egale in fata somajului. In virtutea ideologiei neoliberale care constituie fundamentul functionarii Uniunii Europene, somajul e de resortul fiecarei tari membre, care e libera sa aplice ce metode considera ea de cuviinta. Asa incat, in afara de a asigura dreptul la un somaj minim, tarile Uniunii legifereza cum doresc in legatura cu durata si modalitatea acordarii ajutorului de somaj, cu drepturile somerilor s.a.m.d. Asa se face ca disparitatile somajului de la o tara la alta sint uriase.
Metodele de reinserare a somerilor sunt de asemenea foarte diferite. Astfel, in Anglia somerii trebuie, de pildă, sa declare daca beau. Guvernul britanic le-a cerut serviciilor sociale sa puna in formularul de inscriere la somaj intrebarea daca cel care vine dupa ajutor bea in mod regulat. Daca da, atunci trebuie sa urmeze o cura care sa-l faca din nou un membru apt al societatii.
Ceva similar a fost propus in Belgia, însă acestea sunt cazuri exceptionale. In general, in loc sa plateasca cure de dezalcoolizare, statul plătește stagii si cursuri de formare profesionala pentru cei care vor sa caute o slujba intr-un alt domeniu decit cel in care au functionat pina in momentul somajului.
---------------------------
Rata șomajului în Republica Moldova este în general scăzută, cel puţin în statisticile oficiale, spun experţii. În 2016 a constituit 4,2 la sută. Cei mai afectaţi de şomaj sunt tinerii cu vârste de până la 30 de ani. Unul din 10 tineri este șomer, arată datele Biroului Naţional de Statistică. Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) avea la evidenţă către finele lunii mai aproape 25 de mii de şomeri. 1755 dintre ei sunt beneficiari ai ajutorului de şomaj care constituie în medie 1300 de lei, echivalentul a 70 de dolari. Ajutorul de şomaj se acordă pentru cel mult un an în baza mai multor criterii. Unul din principalele este ca beneficiarul să fi lucrat şi achitat impozite cel puţin 9 luni în ultimii doi ani, spune directoarea ANOFM, Raisa Dogaru:
„Persoanele care au absolvit o instituție de învăţământ nu poate să aibă un stagiu. Ele intră prima dată pe piaţa muncii şi nu pot beneficia de acest ajutor.”
Cuantumul ajutorului se calculează diferenţiat. În funcţie de cauzele încetării activităţii de muncă el poate constitui între 30 şi 50 la sută din salariul mediu pe care l-a avut persoana, spune Raisa Dogaru:
„Dar să plafonează. Pentru că dacă persoana a avut un salariu foarte mare, noi nu o să avem de unde să oferim acest ajutor. În acest caz ajutorul nu trebuie să depășească cuantumul salariului mediu pe economie.”
Persoanele neasigurate primesc o alocaţie de şomer de circa 800 de lei.
Beneficiarii acestor alocaţii din partea statului sunt obligaţi şi ajutaţi să-şi găsească cât mai grabnic un nou loc de muncă şi să dovedească acest lucru.
Asistența financiară din partea statului fiind una modestă î-i încurajează pe şomeri să-şi caute un loc de muncă, pe de o parte, dar pe de altă parte șomerii sunt descurajați să se înregistreze oficial pentru a beneficia de acest ajutor. În general, în majoritatea statelor ajutorul de șomaj e acordat nu atât pentru supravieţuire, cât pentru stimularea reangajării, spune economistul Iurie Morcotîlo de la Centrul Analitic Independent Expert Grup.
„În Moldova asistenţa materială acordată şomerilor nu este cea mai stringentă problemă. Presiunea asupra pieţii muncii e scoasă prin alţi factori. Primul factor important este migraţia forţei de muncă. Al doilea factor este ocuparea informală. Al treilea factor, mai puţin important, este că multe persoane nu-şi cunosc drepturile. Nu cunosc despre oportunitatea de a se adresa la ANOFM, de a se înregistra ca şomeri şi de a primi indemnizaţii pe o perioadă de tranziţie.”
Iurie Morcotîlo mai observă că în statele care nu sunt afectate de migraţia masivă a forţei de muncă oamenii sunt motivaţi să se înregistreze oficial ca şomeri, să beneficieze de asistenţa statului şi să-şi caute un job în ţară. În Moldova însă situaţia e alta. Dacă după câteva încercări persoana nu reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă în ţară atunci alege mai curând calea pribegiei şi migrează.
