N-a existat vreun un scriitor mai elogiat de către Lenin și Stalin pentru dedicarea sa față de cauza proletară decât Maxim Gorki. Când a murit, în 1936, au fost organizate funeralii naționale grandioase spre a-i glorifica moștenirile literare. În martie 1938, fostul șef al NKVD, Ghenrih Iagoda, era condamnat la moarte în procesul lui Buharin pentru a fi pus la cale câteva otrăviri, inclusiv cea a lui Gorki...
Czesław Miłosz a spus odată că Europa Centrală înseamnă toate țările și populațiile afectate de Pactul sovieto-nazist semnat la Kremlin pe 23 august 1939, în prezența vozhd-ului, de către ministrul de Externe al lui Stalin, Viaceslav Molotov, și șeful diplomației naziste, Joachim von Ribbentrop. Prin urmare, nu ar fi o exagerare să afirmăm că, în acea zi, Europa Centrală (cunoscută ca „Grand Budapest Hotel”) a murit. Cei care au ucis-o au fost Djugașvili și Schicklgruber.
Scriu aceste rânduri în memoria unora ca György Bence (1941—2006), István Bibó (1911—1979), Lucian Blaga (1895—1961), Hermann Broch (1886—1951), Margarete Buber-Neumann (1901—1989), Elias Canetti (1905—1994), Paul Celan (1920—1970), Matei Călinescu (1934—2009), Tibor Déry (1894—1977), Leonidas Donskis (1962—2016), Ferenc Fehér (1933—1994), François Fejtő (1909—2008), Eduard Goldstücker (1913—2000), Václav Havel (1936—2011), Zbigniew Herbert (1924—1998), Virgil Ierunca (1920—2006), Milena Jesenská (1896—1944), Tony Judt (1948—2010), Záviš Kalandra (1902—1950), Imre Kertész (1929—2016), Danilo Kiš (1935—1989), Arthur Koestler (1905—1983), Leszek Kołakowski (1927—2009), Jan Kott (1914—2001), Karl Kraus (1874—1936), Jacek Kuroń (1934—2004), Monica Lovinescu (1923—2008), Gherasim Luca (1913—1994), Heda Margolius Kovály (1919—2010), Czesław Miłosz (1911—2004), Robert Musil (1880—1942), Gellu Naum (1915—2001), Joseph Roth (1894—1939), Bruno Schulz (1892—1942), Mihail Sebastian (1907—1945), Jaroslav Seifert (1901—1986), Nicolae Steinhardt (1912—1989), Wisława Szymborska (1923—2012), Mariana Șora (1917—2011), Manès Sperber (1905—1984), Imre Tóth (1921—2010), Julian Tuwim (1894—1953), Aleksander Wat (1900—1967), Mieczysław Weinberg (1919—1996), Eva Zeisel (1906—2011) și, da, Stefan Zweig (1881—1942)...
Diabolica fraternizare în secolul trecut a însemnat acest Pact sovieto-nazist care i-a permis lui Hitler, în mod cinic, direct și lipsit de ambiguități să atace Polonia și, prin urmare, să declanșeze Al Doilea Război Mondial. Cei doi sociopați ideologici au avut multe lucruri în comun, incluzând ura viscerală față de instituțiile și valorile liberale de tip occidental. Ambele totalitarisme s-au bazat pe ceea ce Hannah Arendt a numit distrugerea persoanei legale și anihilarea persoanei morale.
Ultima apariție publică a lui Stalin și Troțki împreună a avut loc la funeraliile de stat ale lui Felix Dzerjinski, fondatorul Cekăi (poliția secretă bolșevică), în iulie 1926. Apoi, pe 26 iulie 1940, agentul NKVD Ramón Mercader ducea la îndeplinire ordinul lui Stalin, transmis prin mama acestuia, Caridad Mercader, și iubitul ei, colonelul NKVD Leonid Eitingon (unul din agenții de încredere ai lui Lavrenti Beria) de a-l asasina pe Troțki. A făcut-o fără ezitare, lovindu-l pe fostul comandant al Armatei Roșii cu o toporișcă în cap. Atât urletul cosmic al lui Troțki, cât și toporișca au intrat în istorie. În mai 1951, văduva lui Troțki, Natalia Sedova, părăsea A Patra Internațională și afirma că URSS a încetat să mai fie o țară socialistă. Ulterior, împreună cu scriitorul și veteranul anti-stalinist Victor Serge, Sedova a fost co-autoarea biografiei defunctului soț. Ea i-a supraviețuit și lui Stalin și a murit la aproape 80 de ani, în ianuarie 1962, în Corbeil-Essonnes, Franța.
Unul din cei care au refuzat dictatul (impunerile) Kremlinului a fost František Kriegel (10 aprilie 1908—3 decembrie 1979). Kriegel a fost un politician cehoslovac, medic și membru al aripii reformiste a Partidului Comunist în timpul Primăverii de la Praga (ianuarie-august 1968). În timpul Războiului Civil din Spania, Kriegel activase ca doctor la spitalul Brigăzilor Internaționale (tot acolo unde mama mea era soră medicală). Exclus din PC pentru refuzul de a accepta infamul document „Lecții”, denunțat ca „oportunist de dreapta”, ostracizat și calomniat, Kriegel s-a alăturat mișcării pentru drepturile omului Carta 77. Atitudinea sa în timpul „negocierilor” de la Kremlin după „răpirea” întregului prezidiu al PC Cehoslovac l-a înfuriat pe Brejnev care dorea ca „acest evreu” să fie aruncat afară din cameră. Fidel până la capăt idealurilor sale, Kriegel a întruchipat onoarea socialismului democratic, anti-totalitar...
