Linkuri accesibilitate

După 70 de ani: Harry Truman sau decența ca virtute politică


Vladimir Tismăneanu - Truman sau decența ca virtute politică
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:36 0:00
Link direct

Principala caracteristică a stilului politic al lui Harry S. Truman (1884-1972) a fost bunul-simț, ori, folosind un alt termen, decența. A făcut lucrurile pe care le-a socotit necesare pentru apărarea civilizației democratice occidentale amenințate de fascism și comunism. I-a succedat lui Roosevelt în 1945, după ce predecesorul său îl ținuse relativ deoparte în privința deciziilor majore. S-a găsit confruntat cu mari dileme, inclusiv cu decizia de a utiliza arma nucleară împotriva inamicului nipon.

M-am gândit la aceste lucruri și atunci când, acum zece ani, mă aflam la o conferință organizată pentru un grup de profesori de istorie din liceele americane de către Biblioteca Prezidențială Truman din orașul Independence, statul Missouri. Fusesem invitat să vorbesc acolo despre felul cum a trăit Europa de Răsărit perioada Războiului Rece. Tema prelegerii mele de atunci a fost „Europa de Est de la Stalin la Havel”. Alți vorbitori au atins chestiuni legate de relațiile bipolare în perioada Războiului Rece, criza rachetelor din 1962, rivalitățile ideologice dintre ceea ce numim lumea liberă și Blocul sovietic.

Biblioteca se afla situată în localitatea de care Truman fusese atât de legat biografic. Aici a locuit împreună cu soția sa, mama acesteia și, după 1952, cu fiica sa, Margaret (1924-2008). În curtea interioară a muzeului-bibliotecă sunt înmormântați Harry Truman și soția sa. Am vizitat atunci și Casa Memorială Truman, exemplară prin modestia sa. Truman a fost singurul președinte american care nu a absolvit o universitate. În multe privințe autodidact, a fost un cititor vorace, mai ales în domeniul istoriei. În biroul său din casa memorială se află câteva mii de cărți. Cele mai multe conțin adnotările lui Truman. Casa ar merita vizitată de atâția potentați ai lumii îndrăgostiți de lux și aparențe.

Muzeul oferă repere esențiale pentru a înțelege semnificația evenimentelor-cheie asociate cu Războiul Rece. Amintesc aici că, în 1946, devenise limpede că Stalin urmărea sovietizarea rapidă și, spera el, ireversibilă a Europei de Est. Expansionismul sovietic, ca parte a doctrinei fondatoare a sistemului bolșevic, se contopise cu tradiționalul imperialism rus. Aceste teme fuseseră abordate în celebra „Telegramă lungă” trimisă de la Moscova de diplomatul și istoricul George Kennan, numărul doi al Ambasadei SUA, Departamentului de Stat, în februarie 1946. Textul avea să fie nucleul unui articol crucial publicat de Kennan sub pseudonimul „X”, în 1947, în revista Foreign Affairs, în care era formulată doctrina îndiguirii comunismului (containment), adoptată de Truman ca program strategic în relațiile cu Blocul sovietic. În 1947, Truman avea să rostească un discurs istoric în Congres, trasând liniile directoare ale doctrinei asociate cu numele său. Referindu-se la situația din Grecia, devastată de războiul civil provocat de comuniști, Truman a proclamat solidaritatea SUA cu democrațiile amenințate de minorități armate care urmăresc impunerea unor regimuri dictatoriale. Grație acestei strategii, Grecia, și nu doar ea, a reușit să se salveze de la o soartă similară cu aceea a „democrațiilor populare” din lumea sovietizată. Intervenția americană, neiertată până în zilele noastre de comuniștii eleni, a fost o șansă colosală pentru poporul grec.

Să nu uităm, de asemenea, relația de prietenie dintre Truman și Churchill. Invitat de președintele american să țină o prelegere în localitatea Fulton, tot în Missouri, fostul premier britanic a rostit, pe 5 martie 1946, în prezența lui Truman, remarcabilul discurs în care a denunțat „Cortina de Fier care s-a prăbușit peste continentul european, de la Szczecin la Marea Baltică și până la Triest, la Marea Adriatică”. Se dădea astfel o ripostă categorică planurilor staliniste de expansiune, în special în direcția Italiei. Ulterior, în 1948, Truman a fost direct implicat în ajutorul dat, pe diverse căi, forțelor democratice italiene în efortul de a rezista ofensivei comuniste.

Trebuie menționat apoi și faptul că Harry Truman a fost președintele american care a recunoscut statul Israel. La muzeul din Independence se află originalul telegramei prin care Harry Truman anunța hotărârea de a susține întemeierea statului Israel. Tot Harry Truman a decis să se țină piept agresiunii comuniste, declanșată de Mao și Stalin în Coreea. Nu mai puțin important, a fost președintele care a hotărât, în 1948, integrarea rasială în armata americană, deschizând calea spre marile schimbări ce aveau să se petreacă în anii ’60. A fost un om rezervat și modest, dar a avut o viziune largă și generoasă. A fost convins că Occidentul va câștiga Războiul Rece și nu s-a înșelat.

Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste . Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai.

Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste.

A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG