Luni
Primul gând cu care m-am trezit de dimineață e să nu uit că am de făcut un jurnal. Gândurile cu care ne trezim dimineaţa cred că au puterea de a influenţa până şi performanţele pe care le obţinem în ziua respectivă, atât pe plan personal, cât şi profesional. Dar se pare că mai am nevoie de încă o zi de odihnă. Ieri am sărbătorit ziua fetiței mele, a fost o zi frumoasă cu emoții multe, dar și cu multă gălăgie și forfotă de copii mulțumiți și fericiți. Mai am de organizat încă o mini sărbătoare la grădiniță, căci toți copilașii sunt încântați, așteaptă baloane și veselie.
Afară e toamnă în toată puterea cuvântului. La pauza de masă am decis să fac o mică plimbare, căci e o zi călduroasă și foarte frumoasă. Îmi place toamna când e liniștită și blândă. Când razele soarelui se alintă în culorile ruginii ale frunzelor. E un anotimp ca o simfonie de culori și arome. Astăzi este exact o zi de toamnă de iubit. Cerul încă senin, soarele darnic, vântul doar cât să auzi frunzele ușor foșnind. Ici colo flori care au uitat să se ofilească, copaci parcă pictați, fluturi într-un ultim dans. E toamnă. E doar o zi frumoasă de toamnă.
Urmărind știrile de seară am rămas profund afectată de drama prin care trece o familie cu un copilaș de doar 2 saptamâni. Trăim într-o țară unde nu știi cui să te adresezi și nu ştii cine ar putea să te ajute în asemenea cazuri. Am adormit cu gândul că încă o mamă suferă, încă o mama are nopți albe, că e mereu tristă și disperată. Câtă nedreptate, câți copilași și mame nevinovate suferă… Noapte bună, Moldova!
Marți
Dimineata este partea zilei în care visele intră în stand by, în care începem să devenim activi. Ne trezim, ne întindem, zâmbim, ne gândim la ziua ce abia a început și ne propunem să încheiem seara tot cu un... zâmbet. Orice dimineață perfectă începe cu o... cafea bună, cel puțin la mine. Ce bine e când abia ai deschis ochii și deja simți cum te îmbie mirosul de cafea să te ridici din pat și să savurezi o ceașcă mare aromată!
Dar toată plăcerea dimineții a fost spulberată de așteptarea îndelungată a maxi-taxiului, nu-mi place deloc acest transport public, îi invidiez pe oamenii care merg la serviciu și se întorc seara acasă cu troleibuzul. Un șofer destul de bădăran care peste ceva timp oprește la o benzinărie, coboară fără să spună ceva, între timp oamenii din maxi-taxi încep să se agite, unii se uită la ceas, căci e și normal, întârzie la serviciu, se grăbesc. Tipul apare peste ceva timp și fără nici o remușcare, fără să-și ceară scuze că l-am așteptat atâta timp, cu un pachet de țigări în mână. Culmea e că toți tac și nimeni nu-și arată nemulțumirea. Aici e vorba despre atitudine, respect și atenție față de semenii tăi!
La serviciu, am avut câteva comenzi, căci e perioada când librăriile își asigură stocurile cu carte pentru sărbătorile care vin.
Am avut o zi plină și obositoare, a mai trecut o zi din viața noastră, fiecare din noi a parcurs această zi cum a crezut de cuviință, însă acum a venit ora viselor să se adune într-un colț ce pare a ne oferi bucurie sufletului, e timpul să ne odihnim mintea, să încercăm să ne punem ordine în gânduri, ca mâine dimineață să ne trezim deja cu lecțiile învățate și să ne lăsăm sufletul să plutească către tărâmul viselor!
Miercuri
Mă trezesc la 6.30 şi încerc să mă dezmeticesc foarte repede. Nu pot să-mi încep ziua fără o cafea tare, fără zahăr. Ador cafeaua. O savurez acasă, la birou, în oraş cu o deosebită plăcere. Cafeluța te așteaptă să strângi, alături de ea, cât mai multe amintiri frumoase.
Azi m-am trezit cu gândul să nu uit ca am ședința cu părinții la grădiniță. Era odată poate, pe vremuri, când se făcea carte de-adevăratelea, când statului chiar îi păsa de grădinițe, şcoli, profesori şi educatori, dar, azi, nu. Statul le plăteşte salarii mizere educatorilor şi chipurile le asigură o clădire unde să-şi desfăşoare activitatea, care de cele mai multe ori e vai de steaua ei. Atât, nimic mai mult. Părinţii plătesc tot: reparație, rechizite, chiar şi pe Moş Crăciun. Nu poţi spune că Moldova oferă copiilor, care sînt viitorul, educaţie gratuită. E cea mai mare minciună. Şi asta se vede chiar de la grădiniţă, din prima zi, de la prima şedinţă cu părinţii. Ședințele cu părinții reprezintă deseori un adevărat stres atât pentru educatori, cât și pentru părinți.
Joi
Dimineața de noiembrie e mohorâtă, rece și umedă. Norii cenușii acoperă cerul, iar lumina cu greu își face loc prin pâcla deasă. Copacii sunt desfrunziți, decorul e dezolant, trist, ca într-o poezie bacoviană. Ajung la serviciu la timp, nu-mi place să întârzii și intuiesc că deja mă așteaptă cineva. Un vânzător ambulant, fidel nouă, vine în fiecare dimineață și așteaptă până apar. Cu toate că știe că încep munca la ora 9, el oricum vine pe la 8. N-am dat greș, mă aștepta și azi. E un fel de ritual de dimineață, deja. O zi cam obositoare și agitată, abia aștept să se termine.
Vineri
Toată săptâmina mi-a stat gîndul la sarbatorile care vin. Probabil din cauza aerului rece care îti pătrunde dimineţile pînă-n măduva oaselor, dar şi a vitrinelor unor magazine care s-au grăbit să afişeze obiecte de decor pentru Moş Nicolae sau Crăciun. De aceea, nu am fost surprinsă cînd a trecut pragul editurii directoarea unei grădiniţe private de pe aceeasi strada, care m-a întrebat dacă ar putea cumpăra cărţi pentru toate cele 4 grupe pe care le are instituţia pentru serbarea din ajunul Crăciunului. Am ajutat-o să aleagă cărţile cu o deosebită bucurie, pentru că eram convinsă că cele cîteva zeci de copii vor fi încîntaţi să primească aşa cadouri, mai ales că ultimele colecţii de poveşti arată pur şi simplu fantastic! Mă întreb deseori: cum ar fi fost copilăria mea în Băxani daca aş fi avut cărţile pentru copii care se editeaza azi - atit de atrăgătoare şi dupa conţinut, si dupa ilustratii, încît nu le mai poţi lăsa din maini.