Înainte de summit-ul Parteneriatului estic care are loc astăzi la Bruxelles și la care Republica Moldova este reprezentată de premierul Pavel Filip, la Bruxelles, în capitala Belgiei s-au aflat și lideri ai partidelor moldovene din opoziția de centru-dreapta. Au participat la o reuniune a Partidului Popular European, una din forțele politice principale din Uniunea Europeană. Alla Ceapai a discutat cu unul dintre ei, Viorel Cibotaru, președintele Partidului Liberal Democrat moldovean, despre rolul jucat de partidele opoziției în relația cu Uniunea Europeană.
Europa Liberă: Domnule Cibotaru, liderii opoziției de la Chișinău se află în ajunul summitului Parteneriatului Estic, al cincilea la număr, aici, la Bruxelles. Care este rolul Dvs., pentru că guvernarea de fiecare dată zice că opoziția vine la Bruxelles ca să torpileze mai curând relația Uniunii Europene cu Republica Moldova?
Viorel Cibotaru: „Eu nu vreau să comentez ceea ce spune guvernarea, pentru că oricum guvernarea trebuie să facă ceea ce trebuie, dar opoziția face ceea ce poate. Și de fapt scopul aflării noastre aici, la Bruxelles, este să participăm la summitul conducătorilor de state și al liderilor de opoziție din cadrul familiei Partidului Popular European pentru elaborarea unei poziții comune la summitul Parteneriatului Estic de mâine.”
Europa Liberă: Trebuie să menționăm că Partidul Popular European este cel mai influent în cadrul Parlamentului European și a optat pentru stoparea asistenței financiare pentru Republica Moldova.
Viorel Cibotaru: „E adevărat, fracțiunea Partidului Popular European în Parlamentul European a optat pentru condiționalizarea oricărui ajutor financiar acordat Republicii Moldova prin urmărirea unui cadru democratic, prin oprirea acelor devieri de la democrație și acelor încălcări ale drepturilor omului în toate sferele practic, pe care le-a comis actuala guvernare. Și aceasta a fost o poziție principială a Partidului Popular European, care de fapt nu a întâlnit sprijin și la alte fracțiuni, însă unica problemă care a fost de diferență dintre pozițiile din diferite fracțiuni în cadrul Parlamentului European era de fapt nu chemările opoziției sau comportamentul guvernării, ci factorul geopolitic și de fapt toți europarlamentarii au fost de comun acord că trebuie să fie susținuți, în primul rând, cetățenii Republicii Moldova, și nu guvernarea, în mod special. Deci, acestea au fost deosebirile în poziție. Or, exact aceeași poziție a exprimat-o și Partidul Liberal Democrat, pe care am onoarea să-l [re]prezint și o poziție comună într-un fel sau altul exprimată de noi că Republica Moldova sigur că trebuie să fie susținută, inclusiv prin condiționalizarea actualei guvernări și dacă n-ar fi această presiune, pe care o aplică partidele de opoziție asupra guvernării, eu cred că lucrurile în general ar deraia cu totul și Republica Moldova ar nimeri de fapt într-o zonă super-gri sau în mâinile unor grupuri nemijlocit legate de Federația Rusă și de Kremlin. Și în acest context, eu cred că pozițiile pe care le expunem aici, inclusiv critica și acțiunile de protest, și alte atitudini pe care le luăm acasă sunt în același consens cu pozițiile pe care le exprimăm și aici și le ajutăm europarlamentarilor și reprezentanților partidelor, fie de guvernământ, fie din opoziție din alte țări care contează pentru a crea o poziție comună în ceea ce face sau nu face guvernarea de la Chișinău, dacă să mă refer nemijlocit la întrebarea Dvs. Inclusiv astăzi vom discuta un proiect al poziției comune a tuturor partidelor care fac parte din Partidul Popular European și care va fi prezentat mâine în cadrul summitului Parteneriatului Estic.”
Europa Liberă: Opoziția de la Chișinău ce punct va insista să fie inclus în această poziție comună?
Viorel Cibotaru: „Eu cred că este prematur de a vorbi înainte de a discuta acest document, dar eu cred că problemele rămân aceleași și mai degrabă ne vom ancora nu doar pe problemele proastei guvernări din Republica Moldova, dar și pe acele elemente care ne caracterizează în cadrul acestui parteneriat. Deci, astăzi vedem că în Parteneriatul Estic există un parteneriat cu diferite viteze – unele țări își doresc o apropiere și au semnat chiar și acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, alte state văd altfel modul cum să-și construiască, dar toate țările din Parteneriatul Estic suferă de aceleași boli ale stării post-sovietice și toate practic țările sunt un subiect al unui război hibrid din partea Federației Ruse. Și pe de altă parte, toate aceste țări necesită sprijin în dezvoltarea democrației și în transformarea acestor țări într-o democrație matură, dezvoltată și aceste probleme ne unesc și, deci, implicit și așa cel puțin eu și partidul pe care îl reprezint vedem lucrurile care ar trebui să fie spuse în cadrul acestor summituri.”
Europa Liberă: Dar credeți că Parteneriatul Estic rămâne important pentru Uniunea Europeană anume din cauza conflictului din estul Ucrainei, anexarea Crimeii și provocărilor Rusiei pe scena internațională?
Viorel Cibotaru: „Fără doar și poate, și lucrul acesta este repetat la diferite foruri care au pregătit acest summit, atât a forurilor cu prezența societății civile, cât și forurilor oficiale, cât și forurilor informale cum este, de exemplu, formatul Partidului Popular European. Deci, toată lumea este îngrijorată de acele probleme mai vechi și, mai ales, de cele mai noi care au apărut; toată lumea este în căutarea unor soluții și cred că Uniunea Europeană, confruntându-se cu noi riscuri, nu și-ar dori și nu văd ca să-și dorească să scape din atenție zonele în care s-a investit suficient de mult. De aceea, eu nu cred că Uniunea Europeană poate să-și permită luxul de a lăsa la o parte desfășurarea lucrurilor în alte state, în alte zone adiacente Uniunii Europene și alta este că se caută noi formule, alta este că sunt propuneri concrete cum țările din Parteneriatul Estic ar putea beneficia mai mult de ceea ce poate oferi Uniunea Europeană, alta este că Uniunea Europeană devine mult mai intransigentă față de modul în care guvernările din diferite țări gestionează fondurile pe care le oferă Uniunea Europeană, anume în scopurile dezvoltării democrației. Și lucrurile acestea sunt salutabile și cred că se vor reflecta inclusiv în politicile practice.”
Europa Liberă: Totuși, în proiectul Declarației finale a summitului se menționează abstract într-un fel sau la general despre conflictele înghețate, locale din țările care fac parte din parteneriat și s-a evitat însăși denumirea acestor conflicte, în special a celui dintre Armenia și Azerbaidjan. De ce această ezitare?
Viorel Cibotaru: „Nu cred că este o ezitare. Eu cred că este un pragmatism în condițiile, încă o dată repet, unei crize globale generale manifestate prin fenomenul Brexitului, prin creșterea în mai multe țări europene a populismului și a naționalismului, venirea în mai multe state a unor forțe care mai puțin se jenează de regulile democratice și de fapt se reproduce o atmosferă de totalitarism și autoritarism în mai multe exemple, plus acele schimbări globale produse de schimbarea administrației în Statele Unite și acele jocuri geopolitice, acea atmosferă de război rece, care a apărut după anexarea Crimeii și evenimentele din Donbas, fac ca astăzi să nu fie niște soluții imediate pentru soluționarea mai multor conflicte înghețate sau nesoluționate. De aceea, Uniunea Europeană își propune, inclusiv partenerilor săi din Europa de Est, niște proiecte care pot fi fezabile, pot produce niște efecte pentru cetățeni și mai puțin se avântă în crearea unor noi așteptări care pot până la urmă să nu fie atinse cu succes. Mai puține declarații care ar crea niște așteptări care pot să nu fie atinse, mai mult pragmatism, dar și niște lucruri concrete care au apărut de acum din experiența parteneriatului dinainte.”
Europa Liberă: Credeți că, totuși, Republica Moldova are așteptări exagerate de la acest summit? Ne amintim că în ajun Moldova, Ucraina și Georgia au cerut să fie incluse în Declarația finală a summitului. Acea ofertă de aderare la Uniunea Europeană în proiectul Declarației nu se regăsește. Autoritățile moldovene spun că e din cauza problemelor interne cu care se confruntă Uniunea Europeană. E doar acest motiv, domnule Cibotaru?
Viorel Cibotaru: „Sigur că nu, categoric nu sunt de acord cu această opinie. Eu cred că nimeni astăzi nu este gata să-i ofere unei guvernări ca cea de la Chișinău niciun fel de credite pentru avansarea serioasă a relațiilor atâta timp cât guvernarea își încalcă propriile angajamente de a urma un comportament echilibrat în ceea ce privește democrația din Republica Moldova, care este o condiție de bază de relații avansate cu Uniunea Europeană. Adoptarea noului sistem electoral și multiple alte atacuri asupra opoziției și parlamentare și extraparlamentare, ca multiple cazuri de corupție care s-au manifestat prin așa-numitul furt al miliardului și imposibilitatea de a întoarce acești bani furați și de a face o justiție corectă în Republica Moldova – toate aceste lucruri nu pot fi privite ca o posibilitate ca Republica Moldova să avanseze în planul aderării la Uniunea Europeană. Și deci toată euforia pe care o manifestă guvernarea este una falsă și este una contraproductivă.”
Europa Liberă: Uniunea Europeană pare să fie preocupată acum să conserve un climat de securitate în vecinătatea sa estică. Rusia a spus de fiecare dată că Parteneriatul Estic este un proiect îndreptat împotriva sa. Cum credeți că s-ar putea schimba lucrurile în regiune după acest summit?
Viorel Cibotaru: „Eu cred că una din sarcinile de bază ale acestui summit este să ofere societăților din cadrul parteneriatului mai multă speranță că lucrurile pot fi schimbate, că Uniunea Europeană nu-și închide hotarele imaginare în ceea ce privește schimbul de oameni și în ceea ce privește extinderea unei piețe comune de care avem nevoie, în primul rând, aceste societăți în creștere, cum sunt țările noastre și acesta ar fi un rezultat foarte concret. Plus la aceea sprijinul de tot felul – și logistic, și umanitar, și financiar, și conceptual –, pe care îl oferă dezinteresat Uniunea Europeană, să se mențină sau chiar să se amplifice. Acestea ar fi niște rezultate palpabile care practic ar arăta că Federația Rusă, având niște pretenții neîntemeiate privind controlul direct sau indirect asupra teritoriilor care au făcut parte din Uniunea Sovietică, are o alternativă extrem de puternică și extrem de atractivă, pe care această gândire post-imperială din Federația Rusă nu are cu ce o acoperi. Și lucrurile se simplifică atunci și ar trebui să influențeze, inclusiv poziția strategică a Federației Ruse, care ar trebui să treacă de la promovarea și menținerea unui statut de război rece la unul de cooperare, cum a fost după destrămarea Uniunii Sovietice.”
