Ecaterina Iaroș este tânăra care la începutul lunii decembrie anul trecut a avortat la Institutul Mamei și Copilului în condiții, așa cum povestește ea, inumane. Ecaterina a rămas însărcinată vara. Era foarte fericită. Urma să aibă o fetiță. La 18 săptămâni de sarcină a aflat că fetița sa suferă de mai multe anomalii grave de dezvoltare incompatibile cu viața. După mai multe examene medicale, doctorii i-au recomandat să facă avort medicamentos. A ajuns la Institutul Mamei și Copilului pe 9 decembrie. Era sâmbătă seara și venise pentru că avea dureri puternice, spune tânăra.
Ecaterina Iaroș: Ei au spus că mă internează, imediat am început să plâng și i-am întrebat ce va fi cu mine. Și au zis că o să-mi cheme nașterea. Și am zis: „Vă rog frumos numai nu azi, vreau să mai stau cu ea”. Și ei au zis: „Stai fără grijă, nici nu sunt medicii la serviciu, o să aștepți până luni”.
Duminică nu a mai avut dureri. Dar Ecaterina își amintește că în acea zi nu a venit nici un reprezentant al personalului medical să vorbească cu ea ori să o consulte.
Ecaterina Iaroș: Practic pe fiecare pe care îl vedeam într-un halat alb întrebam ce va fi și cum va fi. Și mi se reproșa doar că fără dureri nu scap și că durerile vor fi de 10 ori mai puternice decât la o naștere simplă.
Luni dimineață l-a văzut prima dată pe medicul ei, care se nimerise a fi și șeful secției de ginecologie. Doctorul i-a spus să mai facă o ecografie în incinta spitalului. Ecografia a confirmat încă o dată diagnosticul copilului. Tânăra spune că atunci când se întorcea de la ecografie, i-au fost ceruți bani pentru reparația spitalului.
Ecaterina Iaroș: La postul de gardă m-a oprit o domnișoară, o soră medicală, și mi-a zis că a uitat să-mi spună că trebuie să las bani pentru reparația spitalului. - Cât ai dat? – 50 de lei.
În aceeași zi, medicul a trimis-o la farmacie să cumpere pastilele care îi vor provoca nașterea, chiar dacă, așa cum am aflat ulterior, medicamentele trebuiau să fie asigurate de spital.
Ecaterina Iaroș: Mi-a rupt acea pastilă și a zis să o iau sub limbă, pare-mi-se, și să aștept 24 de ore. Și am întrebat: „Vor fi dureri?” A zis: „Nu. Stai fără grijă, acum te vei relaxa, iar apoi te vei chinui”. Și am cerut să-mi explice cum va fi și el a zis că va reveni pe parcurs și o să-mi spună. Am intrat pe internet și am căutat tot despre aceste pastile și am văzut că prima pastilă îi oprește oxigenul și alimentația fătului. Și am ieșit în coridor, am mers la domnul Veaceslav (n.r. medicul curant) și el nu era. La întoarcere am întrebat surorile medicale: „Această pastilă îmi omoară fiica?” Și plângeam. Și ele mi-au spus: „Tu nu te gândi la asta și bea-o.”
După o îndelungă luptă cu conștiința, Ecaterina a luat pastila. Pe medicul său l-a revăzut abia miercuri. Ziua și noaptea de marți au fost deosebit de chinuitoare. Ecaterina nu știa ce urma să se întâmple. La un moment dat, s-a gândit că poate să nască în orice moment.
Ecaterina Iaroș: Marți seara când s-a dat schimbul de surori medicale, a venit o doamnă mult mai blândă. Și am rugat-o foarte frumos să vină și să-mi explice ce și cum va fi. Și ea mi-a zis că trebuie să cumpăr pelincuțe, încă câteva chestii și două sacoșe galbene, una pentru făt și una pentru placentă.
Miercuri în zori, Ecaterinei i s-au dat și celelalte pastile pentru a provoca nașterea.
Ecaterina Iaroș: La orele 5.50 dimineața m-a trezit sora medicală și mi-a zis să merg la baie, apoi să iau prima pastilă sub limbă. Apoi peste jumătate de oră încă o pastilă și așa la fiecare jumătate de oră să iau toate patru pastile.
Ecaterina povestește că a simțit efectul pastilelor imediat ce a luat-o pe prima.
Ecaterina Iaroș: Și în 5-10 minute maximum au început niște dureri mari. S-a apropiat sora medicală și i-am zis că am dureri foarte mari. Și a zis: „Așa repede, dar e normal. Cred că până la 8 te descurci.” S-au început convulsii groaznice, dar erau convulsii că fata care era în salon lângă mine s-a apropiat și mă ținea de umeri, lipită de pat, dar nu reușea să mă țină. Și a venit sora medicală și mi-a adus încă două plăpumi. M-a învelit. Și i-am zis că mie nu mi-e frig, mie îmi este foarte cald. Și a venit altă soră medicală, s-a uitat de vreo două-trei ori la unghii și a zis că așa trebuie să fie.
Tânăra își amintește că într-un final i-au fost făcute câteva injecții, care i-au calmat corpul. La ora 12 medicul său curant a consultat-o.
Ecaterina Iaroș: Și a zis că uterul nu s-a deschis nici un milimetru. Și i-am zis să trecem la o altă metodă pentru că nu mai aveam puteri, eu nu mâncasem deja a treia zi. În plus durerile erau de ore întregi și i-am zis: „Cât pot să mă mai chinuiesc?” Și a zis că în general opt ore. Între trei și patru, m-a chemat iarăși sora medicală și m-a trimis din nou la masa de control. A zis: „Fugi mai repede pentru că domnul Veaceslav trebuie să plece undeva și el nu va mai fi în spital”. Am mers cu mare greu până în celălalt capăt de coridor. Medicul m-a controlat și a zis că uterul este deschis foarte bine. Și atunci am rugat să mi se rupă apele pentru că nu mai puteam și a zis că nu, nu se poate.
Ecaterina spune că după consultația de la 3 amiază medicul a plecat. I-a spus să fie liniștită că este medicul de gardă. Durerile nu conteneau, iar spre seară tinerei i s-au mai dat niște pastile pentru a provoca avortul.
Ecaterina Iaroș: Așa în total, mi s-a dat până la ora 10 seara încă 4 pastile. În total eu am băut 8 pastile. Ei mi-au adus încă două și au zis să le iau ambele sub limbă și am zis că nu mai pot deja. Dacă le luam și pe astea deja erau 10 pastile. Și mă gândeam ce bombă am acum în corpul meu și mă temeam să nu mor.
Tot atunci începuse și contracțiile, spune Ecaterina. A chemat după ajutor și a insistat să vină medicul de gardă, care i-a zis doar că trebuie să mai aștepte.
Ecaterina Iaroș: Pe la ora 11 noaptea aveam contracții mai des și deja nu mai puteam stăpâni durerea și nu țipam, eu doar gemeam. Și a venit sora medicală și a zis: „Ce țipi că sperii alte fete!” Și a zis să mă culc pe o parte și să dorm. Și eu i-am spus: „Cum să dorm, doar am contracții, nu pot dormi, încercați voi să dormiți cu contracții”. Și ea: „Dar ce avem de făcut? Trebuie să așteptăm”.
Ecaterina povestește că a răbdat până joi, la 4 dimineața. În salon, era întuneric. A rugat o fată să aprindă lumina.
Ecaterina Iaroș: Ea a aprins lumina și am văzut că sunt plină de sânge. Sora medicală a venit, s-a uitat și a zis că e totul normal, așteptăm apele. Mi-am luat vasul și am mers la baie. Ea a venit după mine. Și eu am întrebat-o: „Pot să merg la WC?”. Și ea a zis: „Da, stai fără grijă, tu încă nu naști.” Și numai m-am aplecat și fetița a început a ieși. Și am strigat că eu nasc. Vasul acela vine puțin în jos și ea când a ieșit acolo era foarte mult sânge. Și ea a căzut în sângele acela și a stropit baia și până a revenit sora medicală, eu deja am examinat-o, deja eram cu ea în mâini. Ea a venit cu un clește din fier și mi-a tăiat cordonul. Și mi-a dat cleștele în mână și o pelincuță ca să țin să nu curgă sânge și m-a trimis în celălalt capăt de coridor să mă urc pe masă. Și la ieșirea din baie am auzit cum mi-a reproșat că eu am murdărit baia de sânge. Apoi sora medicală a adus fetița lângă mine. În partea stângă era cântarul și a adus-o și a desfăcut pachetul acela și îi zice medicului: „Uite, nu-i nici fată, nici băiat”. A fost foarte urât. Și când am văzut și sacoșa aia galbenă cum stătea fetița în sacoșă parcă era un gunoi. Și cântarul era mare, iar când a cântărit ea avea 540 de grame și sora medicală i-a spus medicului „Scriem 480 că…” ceva de documente a spus, dar nu am înțeles clar despre ce era vorba. Și medicul a afirmat că da.
După aceasta, Ecaterinei i-a fost făcută anestezie. La 8 dimineața a fost trezită ca să meargă la ecografie și consultație. Abia atunci l-a văzut pe medicul ei.
Ecaterina Iaroș: Și l-am întrebat: „De ce dvs. mi-ați spus că nasc în 8 ore, dacă am născut în 23?” Și el a zis: „D’apoi eu ți-am zis, o zi ai să te odihnești și o zi ai să te chinui. Gata, a trecut. Lasă că nu ai mai murit. Și hai, vino, să faci ecografie și să te duci acasă”. Și eu am spus: „Cum să merg acasă că abia azi-dimineață am născut?” „E totul OK la tine, totul bine, poți să mergi acasă. Nu văd necesitatea ca tu să rămâi în spital”.
Cazul Ecaterinei a fost preluat de Asociația Promo-LEX. Până în prezent, pe acest caz a fost deschisă o cauză penală. Asociația Promo-LEX adună probe și pentru un dosar civil.
Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX: Cu certitudine este vorba de malpraxis, doar că în prezent legislația RM nu stabilește un astfel de termen, deci noi nu avem o lege specială care să explice ce e malpraxisul și cum trebuie sancționat. De asta se va acționa în baza prevederilor generale, legea cu privire la sănătate, drepturile pacientului.
Potrivit avocatului, există dovezi concludente și în cazul dosarului penal.
Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX: Există câteva probe pe care le avem și care confirmă unele abuzuri și încălcări, chiar de natură penală. Este vorba de exemplu despre faptul că a fost externată pe data de 14 decembrie, însă în acte figurează data de 15 decembrie. Este vorba despre greutatea fătului pe care l-a născut Ecaterina care în realitate era de 540 de grame, dar care a fost trecut în acte, din ce cunoaștem noi, cu greutatea de 480 de grame.
Am mers la Institutul Mamei și Copilului pentru a cere opinia la cele enunțate de Ecaterina și avocatul ei. Responsabilii instituției au o altă versiune în privința externării tinerei.
Iurie Carauș, șeful Centrului Perinatal, Institutul Mamei și Copilului: Ca regulă, la un termen mai avansat al sarcinii, în caz de întrerupere a sarcinii, iar aici vorbim de 21 de săptămâni, în ziua când s-a produs procedura se urmărește starea pacientei, dar maximum încă 24 de ore. Și domnul medic curant i-a explicat sau a consiliat-o că externarea trebuie să fie în ziua următoare, adică pe data de 15. Cum a plecat dumneaei, circumstanțele acestea nu le cunosc, dar ea a plecat din secție.
Instituția neagă că greutatea fătului ar fi fost schimbată.
Iurie Carauș, șeful Centrului Perinatal, Institutul Mamei și Copilului: Eu nu știu ce a văzut doamna, dar noi de 3-4 ori verificăm pentru că poate să fie greșit, cântarele sunt electronice, iar cele mecanice sunt și vechi, dar se mai verifică o dată la secția morfo-patologie. Și asta este legal, 480 de grame este greutatea definitivă și corespunde exact la 21 de săptămâni după toate datele morfologice și sunt stipulate în documentație.
Iar în ceea ce privește strângerea de bani pentru reparații…
Iurie Carauș, șeful Centrului Perinatal, Institutul Mamei și Copilului: În toate notele informative, nimeni nu a informat comisia de anchetă sau administrația că a cerut bani sau plăți neformale, lucru care în general în instituția noastră și în alte instituții nu este legal și nu poate să aibă loc.
O comisie de anchetă a investigat acest caz și multe din cele enunțate de Ecaterina s-au confirmat în cadrul unei conferințe de presă. Trei angajați ai instituției medicale au fost demiși. Însă raportul acestei comisii nu a fost făcut public.
Boris Gîlca, secretar general de stat, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: Și cu mâna pe inimă vă spun, raportul a fost făcut public însăși prin acea conferință de presă și ați văzut că au participat membrii comisiei respective și s-au expus absolut pe toate subiectele. În raport nu sunt alte date, decât date cu caracter personal.
După cazul Ecaterinei, alte 98 de femei au povestit despre atitudinea neprofesionistă, insensibilă și jignitoare a personalului medical din maternitățile din toată țara. A fost semnată și o declarație comună. Ministerul Sănătății a reacționat la cererea femeilor și a elaborat un șir de acțiuni care ar trebui să schimbe comportamentul celor în halate albe.
Boris Gîlca, secretar general de stat, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: Principalul indicator de performanță trebuie să vină de la pacient. Sigur că nu peste noapte. Trebuie să avem o perioadă de implementare, să spunem câteva luni, dar este un plan care cade pe responsabilitatea fiecărui manager, director de instituție medicală de a-l implementa.
Iurie Carauș, șeful Centrului Perinatal, Institutul Mamei și Copilului: Șefii departamentelor, șefii secțiilor, vor fi instruiți conform unui plan stabilit de administrație cu referire la etică și deontologie, urmând să școlarizeze restul colectivului până la infirmieră.
Alina Andronache, co-autoarea Declarației comune a celor 98 de femei: Mi-au scris recent mai multe femei că în perioada sarcinii stau deja a doua sau a treia oară în această instituție, internate în secția patologie și nu doar, și ele au spus că s-a schimbat atitudinea și din „puișor” și „îngeraș” nu ies.
Alina Andronache spune că toate instituțiile la care a fost depusă petiția au reacționat, în afară de șeful Guvernului, care până la ora în care se realiza acest reportaj, nici măcar nu și-a spus părerea la acest subiect.
Alina Andronache, co-autoarea Declarației comune a celor 98 de femei: Politicienii sau să spunem, cei de la guvernare, sunt în serviciul nostru și ar trebui să fie interesați de ceea ce vorbește poporul lor. Ar trebui să fie interesați de durerea sau prin ceea ce trece lumea.
Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX: Noi ne propunem ca sistemul să devină mai bun din toate punctele de vedere așa încât orice femeie care intră sau iese pe poarta spitalului să fie în siguranță, să se simtă protejată.
Boris Gîlca, secretar general de stat, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: Cazul Ecaterinei este o palmă grea dată sistemului medical, este regretabil, pe de altă parte nu trebuie să generalizăm. Avem impurități în sistem, ne pare rău de acești colegi, Ministerul nu va tolera.
