Cu actualul politician de opoziţie, Maia Sandu, publicul larg a făcut cunoştinţă în 2012 când devenea ministru al educaţiei şi după ce a reuşit să propulseze o serie de reforme în educaţie, inclusiv contestatele camere de luat vederi la bacalaureat sau optimizarea reţelei de şcoli. Ce spune astăzi Maia Sandu despre cum au continuat reformele în acest domeniu după ce a părăsit fotoliul de ministru? Au urmat aceste reforme direcţiile trasate de Codul Educaţiei din 2014?
Europa Liberă: Doamnă Maia Sandu, ați reușit pe timpul în care erați ministru al Educației să impuneți o agendă de reformă. Mai întâi o concluzie generală - de la ce am pornit la drum și la ce am ajuns?
Maia Sandu: „E clar pentru toată lumea că nu am ajuns prea departe, din păcate. Încă de pe atunci ne-a reușit să aducem educația pe agenda societăţii. Acum vedem discuţii despre educaţie doar atunci când apar scandaluri publice în legătură cu faptul că autorităţile, de exemplu, încearcă să pună presiune pe părinţi să-și ducă copiii în școli în care nu reușesc să asigure condiții pentru educație de calitate, așa cum am văzut în ultimele luni. Altfel, educația nu mai este prioritate pentru această guvernare. Respectiv, a dispărut de pe agenda publică.”
Europa Liberă: Cea mai contestată de oponenții dumneavoastră măsură a fost optimizarea rețelei de școli. Acum, într-adevăr, se încearcă pe alocuri să se dea înapoi cu această optimizare. Părerea dumneavoastră care este? Și-a atins scopul această măsură?
Maia Sandu: „Într-adevăr, a fost o măsură contestată la acel timp și de către părinți, și de către alți actori din sistemul educațional, dar mai ales de către actorii politici. Iată, vedem astăzi că mulți dintre părinți au înțeles de ce e necesară redimensionarea rețelei de școli, au înțeles ce înseamnă calitate mai bună, nu zic că e calitate foarte bună în școlile mai mari unde merg acești copii, dar e calitate relativ mai bună. Și cred că este un succes al nostru că această măsură a ajuns să fie apărată de părinți.
E o mare nenorocire, dacă vreți, să avem în continuare politicieni, mai ales la guvernare, care vin cu măsuri populiste și încearcă să deturneze o acțiune care a fost acceptată, deși foarte dificil, dar totuși care a fost acceptată de către populație.
Acesta este un exemplu de populism urât și lucrul acesta se face în special pentru a încerca să denigreze eforturile echipei pe care am condus-o eu la Ministerul Educației, pentru a ne prezenta pe noi într-o lumină proastă.”
Europa Liberă: Aveți o cifră de referință care a arătat că s-a eficientizat cheltuiala?
Maia Sandu: „Pot să fac referință la o estimare a Băncii Mondiale. Se referea la anul 2013 și atunci, pentru acel an, economiile de pe urma acestor eficientizări erau de peste 150 de milioane de dolari. Deci, este o sumă impunătoare. Evident că aceste sume trebuiau mai departe să fie folosite tot în sistemul educațional, de exemplu, pentru creșterea salariilor profesorilor. Pentru că noi întotdeauna am optat pentru acest lucru: îmbunătățim eficiența cheltuielilor în educație, dar banii rămân în continuare în educație și, dimpotrivă, așteptăm ca statul să suplimenteze resursele pentru educație.
Iată, dacă se întâmplă aceste lucruri, dacă banii rămân, dacă sunt folosiți pentru alte scopuri extrem de importante, cum ar fi creșterea salariilor, materiale didactice, îmbunătățirea infrastructurii școlare, atunci nu ar avea de unde să apară așa de multe întrebări în raport cu această măsură.”
Europa Liberă: Despre bacalaureat vreau să discutăm. Orice s-ar spune, dumneavoastră ați reușit performanța, dacă nu să excludeți, să reduceți frauda la bacalaureat, ați introdus camerele de luat vederi – o altă măsură foarte contestată la acel moment. Se poarte întoarce frauda, s-a întors deja, nu mai are nici o șansă? Agenția de evaluare a rămas ceea ce a fost - o fortăreață împotriva corupției? Sau nu? Cum apreciați starea de lucruri?
Maia Sandu: „Examenele de bacalaureat, probabil, sunt singura dimensiune unde lucrurile rămân în continuare pe aceeași poziție, deci sunt făcute corect. Și asta se datorează, în primul rând, echipei de acolo. Deci, contează foarte mult cine sunt oamenii care se ocupă de un proiect sau altul.
În Agenția de evaluare a calității, care este responsabilă de organizarea examenelor, a rămas aceeași echipă și această echipă, în pofida tuturor presiunilor venite din sector în continuare, dar acum venite și din partea politicului, a reușit să facă față acestor provocări și să asigure în continuare un bacalaureat corect. Au existat tot felul de încercări, dacă vă amintiți, au fost chiar și în presă, în vara trecută, tot felul de acuzații la adresa oamenilor de acolo. Ceea ce fac ei este foarte greu. Sunt o mână de oameni, o echipă foarte mică care reușesc, iată, să se opună tentațiilor de corupție, de copiere, care vin din foarte multe părți. Faptul că bacalaureatul este corect se datorează acestor oameni, câțiva oameni care în continuare își fac treaba foarte bine.
Sper că noua conducere a Ministerului nu va atenta la corectitudinea examenului și va încuraja acești oameni să continue să facă ceea ce au făcut până acum. Chiar dacă ei își doresc, cum spuneam, să denigreze toate reformele pe care le-am făcut noi, pentru că suntem într-o luptă politică, dar pentru, în același timp, este riscant pentru ei să deturneze o reformă cum este organizarea corectă a bacalaureatului. Asta ar putea să se întoarcă împotriva lor și cred că își dau seama de acest lucru.”
Europa Liberă: Cum apreciați, totuși, aceste câteva schimbări care s-au produs: BAC profesional, două sau mai multe sesiuni pe an?
Maia Sandu: „Întotdeauna a fost posibilitatea pentru sesiunea repetată. Dacă nu ai susținut bacalaureatului, poți să vii peste câteva săptămâni să mai încerci o dată. Chiar dacă nu știi lucrurile acum, e mai puțin probabil să le cunoști peste două săptămâni. În cazul celor care au fost prinși copiind, atunci ei pot să vină doar peste un an și această regulă a rămas, deci, nu e schimbare aici.
Cu bacalaureatul profesional, mă rog, e o discuție mai lungă. Nu este tocmai corect, dar nici nu cred că este o deviere foarte mare de la principiile de bază. Cred că pot fi îmbunătățite condițiile și pentru acest bacalaureat profesional, doar că ar trebui ca lucrurile să meargă mână în mână. Noi vorbeam despre mai multe profiluri la liceu. Iată, guvernarea sau Ministerul Educației ar trebui să avanseze pe acest domeniu, să creeze condiții pentru mai multe profiluri la liceu și atunci, evident, ar fi firesc să fie anumite diferențieri și la bacalaureat.”
Europa Liberă: Din ce îmi amintesc, vă propuneați un fel de evaluare în fiecare an și nu o dată la cinci ani a profesorilor – o evaluare obiectivă, bazată pe standarde, indicatori. Unde am ajuns cu asta?
Maia Sandu: „Puțină lume bună merge astăzi la Pedagogie și aici problema cea mare sunt salariile. O să vă spun o situație din ultimul meu an de mandat, atunci când s-a apropiat de mine o tânără foarte activă și care știu că învăța foarte bine și m-a întrebat, mi-a zis următoarele lucruri: „Doamnă ministră, îmi promiteți că peste câțiva ani salariile profesorilor vor fi majorate? Pentru că, dacă îmi promiteți acest lucru, atunci eu merg la Pedagogie. Dacă nu îmi promiteți acest lucru, atunci eu merg să fac altă facultate.”
Europa Liberă: I-ați promis?
Maia Sandu: „Nu i-am promis, pentru că nu dețineam suficientă putere atunci și nu am vrut să o mint și acest copil bun a mers la altă facultate.”
Europa Liberă: Și dacă nu ați reușit dumneavoastră atunci, de ce pretindeți că ar trebui să reușească conducerea actuală a Ministerului?
Puțina capacitate care s-a construit în anii aceștia este disipată. De la zero vin oameni noi care nu știu cum să facă lucrurile și asta este, iarăși, o involuție regretabilă...
Maia Sandu: „Noi am început niște lucruri. Ceea ce am reușit noi, noi am reușit să aducem educația pe agenda societății. Atunci când faci niște lucruri bune într-un domeniu e mai ușor să obții sprijinul populației, de exemplu, pentru creșterea salariilor. Dar, pe lângă asta, trebuie să vină și resursele.
Și aici ne întoarcem la problema mare a acestei țări, care este corupția și care este mediul de afaceri prost și toate celelalte lucruri care conduc la o economie slabă și la încasări slabe la buget. Aici trebuie căutată soluția și nu are cum Ministerul Educației, de unul singur, să identifice aceste resurse.
Ministerul se poate îngriji că banii alocați pentru educație sunt cheltuiți mai eficient, nu sunt irosiți. Mai departe e treaba guvernării, în general, a Parlamentului, a Guvernului să salveze banii care, altfel, sunt furați și să-i îndrepte pentru creșterea salariilor.
Deci, revin. Această guvernare care controlează absolut toate instituțiile este în măsura să găsească acești bani dacă chiar îi pasă de educație. Noi am elaborat indicatori de evaluare ai profesorilor, indicatori de evaluare a cadrelor manageriale, doar că aceste pârghii nu sunt folosite. Cu mare greu am reușit să obținem atunci acceptul Guvernului pentru a aproba crearea Inspectoratului Școlar, pentru că o mare parte din procesele de evaluare trebuie să se întâmple cu contribuția Inspectoratului Școlar, ca acum să aflăm că Inspectoratul Școlar va fi comasat cu nu știu care alte instituții și înțeleg că managementul de acolo deja a plecat.
Deci, puțina capacitate care s-a construit în anii aceștia este disipată. De la zero vin oameni noi care nu știu cum să facă lucrurile și asta este, iarăși, o involuție regretabilă, pentru că revenim de unde am pornit.”
Europa Liberă: Încă un lucru ați încercat să faceți, să organizați concursuri corecte pentru alegerea managerilor școlari. Ați restricționat până la doar două mandatele în care se poate afla un director de școală. Unde suntem acum cu asta?
Maia Sandu: „Până la urmă, conducerea precedentă a Ministerului a reușit să schimbe modalitatea de selectare a directorilor…”
Europa Liberă: Vă referiți la doamna ministră Fusu?
Maia Sandu: „Exact. Ceea ce ne-am dorit noi atunci s-a schimbat, a fost delegată această responsabilitate la nivelul administrației publice locale. Sunt pentru descentralizare, dar, în același timp, sunt pentru corectitudine. Așa cum nu putem să delegăm astăzi administrații publice locale să organizeze bacalaureatul, așa nu putem să delegăm să facă examene pentru directori.
De ce? Pentru că totul este foarte politizat și chiar atunci când administrația publică locală și-ar dori să facă lucrurile corect, ei sunt supuși unor presiuni enorme din partea partidului de la guvernare și, respectiv, selectarea directorilor se face după criterii politice.”
Europa Liberă: Încă un lucru despre care aș vrea să discutăm: descărcarea programelor, numiți-o cum vreți, decongestionarea, nu știu cum să-i zic. Am impresia că, în timpul mandatului dumneavoastră, ați pornit niște procese, dar urma să aibă loc o evaluare ca să știți ce și cum reduceți. Ceea ce ați propus însă, ați propus schimbarea sistemului de notare în învățământul primar. Acum, conducerea Ministerului continuă prin a anula și temele pentru acasă în ciclul primar și mai sunt câteva propuneri legate de asta. Cum apreciați aceste măsuri? De unde am pornit și unde am ajuns cu asta?
Maia Sandu: „Revizuirea curriculară ține de creșterea relevanței educației pentru viață și pentru activitatea profesională și asta a fost unul dintre pilonii strategiei noastre. Ceea ce am reușit noi să facem este să elaborăm un proiect pe document-cadru pentru revizuirea curriculară, pentru că nu poți să faci revizuirea curriculară așa, fără să ai niște referințe. Am stabilit ce fel de competențe trebuie să obțină un copil la școală și de aici pornim să facem revizuirea curriculară.
Iată de atunci au trecut mai mulți ani de zile. Acest proiect de document-cadru este în continuare proiect pe document-cadru. El trebuia să fie aprobat, îmbunătățit, dacă aveau cu ce să-l îmbunătățească, și după aia să se facă revizuirea curriculară la fiecare treaptă – e mult de lucru de la clasa întâi la clasa 12. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic, s-a pierdut timpul.
Acum auzim discuții, dar nu am văzut nicio acțiune concretă. În rest, cât ține de temele de acasă, nu au fost nici până acum teme impuse, în special, pentru clasa primară și asta e marea diferență dintre școlile din Occident și școlile din Republica Moldova.
În școlile din Occident povara crește treptat, în școala primară copiii, practic, nu au teme pentru acasă și povara aceasta crește până ajungi la facultate, este cea mai mare. La noi se pare că e invers: în școala primară e o povară enormă, după aia, copiii când ajung în prin clasa 7,8 încep să se plictisească pentru că e prea mult și după aia mulți dintre ei renunță, până ajung la facultate nici nu mai învață.
Și eu îmi amintesc, atunci când eram ministru, chiar am dat un ordin prin care am încercat să conving profesorii, învățătorii din clasele primare să reducă această povară. Dacă reușește acestui ministru, foarte bine. Dar, în rest, ceea ce ține de conținut, de schimbarea conținuturilor, se bate pasul pe loc, din păcate.”
Europa Liberă: Vreau o concluzie acum: care ar fi cele mai mari evoluții și cele mai mari involuții în cele ce ține de reforma educației, din punctul dumneavoastră de vedere?
Maia Sandu: „Eu cred că în mare s-a bătut pasul pe loc. E urât ceea ce se face în raport cu măsurile de redimensionare a rețelei școlare…”
Europa Liberă: Chiar dacă unii spun că deja s-a optimizat tot ce se mai putea?
Dacă nu se vor lua măsuri urgente de creștere a salariilor profesorilor, vom ajunge în situația în care se vor închide școli nu pentru că nu sunt elevi, ci pentru că nu sunt profesori...
Maia Sandu: „Nu, dar însăși faptul prin care reîncearcă să se aducă în agendă este urât din partea acestei guvernări, pentru că problema nu este acolo, problemele majore în educație este, după cum spuneam, sunt cele care țin de calitatea profesorilor și de prezența profesorilor, de faptul că noi o să ajungem să nu avem profesori. Iar guvernarea se împiedică de lucruri de care nu merită să se împiedice.
Deci, cel mai mare regres este că nu s-a întreprins nimic pentru a motiva și a reține profesorii buni în sistem și pentru a convinge tinerii buni să meargă la pedagogie.
Atunci când am vorbit despre calitatea educației noi am zis că în primul rând trebuie să se întoarcă guvernarea cu fața spre profesori. Noi chiar am elaborat un proiect de program pentru profesori care să cuprindă atât partea care ține de motivarea financiară și nu doar a profesorilor, cât și pregătirea acestora. Deci, este nevoie de aceste reforme în continuare. Din păcate aici s-a bătut pasul pe loc. La un moment dat Ministrul a spus că a elaborat un proiect nou de salarizare a profesorilor, au fost câteva discuții publice dar nu s-a ajuns la nicio înțelegere, după care acest proiect pur și simplu a dispărut de pe agenda guvernării.
Și eu reiterez aici – dacă nu se vor lua măsuri urgente de creștere a salariilor profesorilor, vom ajunge în situația în care se vor închide școli nu pentru că nu sunt elevi, ci pentru că nu sunt profesori.”
Europa Liberă: Dumneavoastră de ce nu ați început cu asta?
Maia Sandu: „Noi am început cu foarte multe lucruri. Nouă ne-a luat doi ani ca să pregătim cadrul legal și de politici pentru toate aceste reforme. Atât a durat, pentru că asta a fost disponibilitatea politicienilor de a sprijini educația. Noi am început să pregătim toate aceste proiecte și am lăsat pentru marea majoritate de elemente de reformă proiecte de documente care trebuiau doar finalizate, discutate public și aprobate. Evident, pentru aceste documente și politici trebuie să se găsească resurse financiare. Astăzi avem o guvernare care deține controlul asupra tuturor domeniilor, inclusiv asupra Ministerului Finanțelor. Mă mir că nu reușesc să aloce resurse suficiente pentru un domeniu care este atât de important.
Deci, noi am pregătit lucrurile. Dar după ce am plecat noi nu s-a avansat pe nicio dimensiune din aceste domenii – nici pe partea de reformă a pregătirii profesorii, și aici mă refer la pregătirea inițială – e necesară o reformă serioasă a învățământului pedagogic, nici pe aspectul care ține de pregătirea continuă a profesorilor. Și aici avem un Institut de științe al educației, unde managementul este extrem de defectuos. Politica de cadre definește calitatea lucrurilor. Și așa cum în acest domeniu al pregătirii continue a profesorilor nu există oameni în managementul instituției ca să facă lucrurile corect, așa se întâmplă și în celelalte domenii.
De exemplu, să luăm învățământul superior. Acolo au fost două elemente importante ale reformei care trebuiau să conducă la îmbunătățirea calității învățământului superior. Primul ține de crearea Agenției naționale pentru asigurarea calității în învățământul profesional. Această agenție există, dar nu mai mult decât atât. Această agenție trebuia să devină un instrument real de verificare a calității și de impunere a unor rigori. Știu că au elaborat niște standarde, știu că fac anumite evaluări, dar aceste evaluări nu conduc la rezultatele pe care le-am așteptat noi. Am angajat câteva agenții străine de evaluare a calității, în situația în care agenția națională era în proces de creare și aceste evaluări s-au finalizat inclusiv cu decizia de închidere a unor programe proaste. De atunci, nu am văzut nicio decizie critică din partea acestei Agenții naționale și bănuiesc că asta se întâmplă pentru că nu există suficient curaj în agenție. Trebuie să admit că eu și colegii mei am comis o greșeală când am invitat experți din afară care să petreacă concursul de selectare a membrilor acestei agenții. Ceea ce nu au putut să evalueze oamenii din afara țării, oamenii care au venit din aceste agenții străine este potențialul curaj al oamenilor de a lua decizii care pot să nu placă rectorilor sau altor persoane influente.”
