Născută în 20 august 1984 la Chișinău. Absolventă a facultății de jurnalism și științe ale comunicării de la Universitatea de stat din Moldova. Directoarea departamentului de știri al postului de televiziune TV8 și realizatoare a talk-show-ului „Cutia neagră cu Mariana Rață" la același post TV. Editor –coordonator la Centrul de Investigații Jurnalistice. A fost redactor-șef adjunct la „Ziarul Național”, reporter și redactor la ziarul „Jurnal de Chișinău”, moderatoare de talk-show-uri la Jurnal TV, reporter la portalul Moldovacurata.md. Deținătoarea mai multor premii naționale pentru jurnalism. Laureată a concursului European Press Prize 2017, categoria „Investigații jurnalistice”.
Luni
Mă trezește brusc, la 6.30, înaintea deșteptătorului, gândul insistent „Cui totuși au convenit aceste scurgeri de înregistrări telefonice cu Alexandru Tănase?”. Platon? Și ce ar câștiga el din ele, dacă într-adevăr se afla în relații atât de apropiate cu Tănase, cum reiese din înregistrări?
Îmi dau o palmă peste frunte - „Culcă-te, zăpăcit-o! Nici nu poți dormi ca oamenii”. Duminica din ajun mi-am petrecut-o încercând să deslușesc același rebus. Am revăzut activitatea lui Tănase din 2010-2011, pe atunci tot ministru al justiției. Multe lucruri curioase noi descoperite, trecute cu vederea atunci.
Mă trezește deșteptătorul care sună insistent - este ora 8.00! Iar întârziem peste tot. Pregătesc copilul pentru grădiniță și trag o fugă la sală. Lunea este singura zi din săptămâna de lucru în care știu cu siguranță că ajung la sport. Trag cu sârguință de fiare. Sportul de dimineață te energizează pentru o zi întreagă.
Ajung la birou aproape de 11. Schimb din fugă câteva vorbe cu echipa de la știri despre cele mai importante evenimente ale zilei și la ce ar trebui să fim deosebit de atenți și imediat intru în prima ședință. Mergem în studioul TV8 cu operatorul-șef Iurie Cuțu să stabilim locația și decorul pentru noile emisiuni care vor intra în curând în grila postului. „Iurie, hai să inventăm ceva frumos, dar nu uita că bani nu avem pentru investiții!”. Iurie oftează! El aude asta de cel puțin un an.
Lucrul la o televiziune independentă în Moldova este o provocare în fiecare zi. Aproape ca în povestea rusească cu terciul din topor.
Termin din fugă redactarea textului pentru un proiect pilot al TV8 și îl transmit graficianului ca să transforme literele în imagini. Televiziunea nu mai e ca acum zece ani. Ori mergi în mână cu tehnologiile, ori ești expediat pe butonul inert al telecomandei.
La 14.00 o nouă ședință cu producătorul de la știri Tatiana Țurcan și redactorul-șef al portalului Tv8.md, Olesea Cember, stabilim definitiv subiectele care vor intra în buletin. Este foarte important să fim echilibrați și să prezentăm opiniile tuturor părților în știrile de conflict.
Urmează mai multe întâlniri, discuții. Îmi fac timp să citesc știrile de pe portal și să urmăresc ce mai dă și altă presă, ca să nu ne scape nimic relevant. La 17.00, din nou în ședință, cu șefii de departamente de la tv, iar la 19.00, după ce buletinul de știri intră în emisie, în sfârșit reușesc să adun întreaga echipă de la știri pentru a pune la cale planul de activitate pentru întreaga săptămână. Sunt doar cinci reporteri, dintre care doi studenți în prag de examene de licență. „Mariana, măcar încă un reporter. Ne sufocăm!”, îmi cer colegii. Sunt deja două luni de când am dat anunțuri de angajare și nu am reușit să găsim niciun reporter cu experiență. Oare unde o fi dispărut jurnaliștii din Moldova? În aceste două luni am tras de mâini mai mulți colegi pentru a-i convinge să vină în echipa noastră. Vreo trei dintre jurnaliștii profesioniști contactați mi-au mărturisit că sunt la etapa în care își fac bagajele și pleacă din republică. Oare pleacă și din cei care lucrează pe la holdingurile puterii?
Marți
Dimineața a început cu un mesaj al lui Cristian Jardan, director Unimedia: „Ți-ai verificat poșta? Ai văzut recomandările?”. Verific, nimic! Cristi îmi expediază un apel al departamentului de comunicare al PPEM. Partidul își exprimă indignarea față de modul în care TV8, Jurnal TV și Unimedia relatează despre liderul lor, Iurie Leancă. Și ne face și recomandări despre cum ar trebui să scriem despre actual prim-vicepremier, în formule triumfaliste. Îmi vine și să râd, și să plâng în același timp. Incredibil! Mesajul vine de la partidul politicianului pentru care în 2010 aveam un deosebit respect, pentru că parcă aducea un aer european în Moldova.
Scriu la repezeală un răspuns la acest „apel” al partidului. Îl coordonăm cu colegii de la Jurnal TV și Unimedia și îl facem public. Și iar în ședință. Pregătim răspunsurile pentru Consiliul Concurenței. După ce am depus sesizarea privind cartelul de pe piața publicității mass-media, Consiliul ne-a bombardat cu întrebări și solicitări de informație. Acum înțeleg de ce la Consiliul Concurenței ajung atât de puține sesizări despre carteluri, concurență neloială, etc, chiar dacă despre aceste nereguli se vorbește pe larg în societate și în studiourile posturilor de televiziune.
Trag o fugă în redacția de știri, verificăm lista de subiecte planificate ca să nu ne scape nimic și stabilim cu producătorul modul în care ar trebui să abordăm cele mai importante subiecte. „Plahotniuc merită o lecție. Cum să închizi gura presei cu muzică? Ce ar fi să îi închidem și noi gura cu o melodie în buletinul de știri?”, le propun colegilor. Cu toții sunt de acord. Derapajele politicienilor în raport cu presa trebuie taxate dur.
Îmi petrec întreaga după-amiază dând telefoane și scriind mesaje pentru a „vâna” jurnaliști. Mare criză de jurnaliști buni. Sunt deja două luni de zile de când încercăm să angajăm câțiva reporteri și un producător în redacția de știri, fără succese. Cinci dintre jurnaliștii buni pe care i-am contactat mi-au spus că sunt pe cale să emigreze și nu pot accepta propunerea. Au început să plece și cei mai combativi oameni ai presei din Moldova.
La 20.00, ultima ședință pentru azi cu câțiva reprezentanți ai societății civile. Pregătim un nou proiect TV. Cu siguranță va fi unul de succes, dar să păstrăm suspansul. Este ora 22.00 când închid ușa redacției. Devin soție și mamă prin corespondență.
Miercuri
Avem programată o întâlnire cu reprezentanții unei ambasade, în contextul unui proiect de grant pe care l-am depus. Diplomații, veniți de la București, se interesează de situația din republică. Sunt surprinși să audă în ce hal s-a degradat presa de la noi: control politic, propagandă, manipulare…în unele situații zâmbesc și observă: „ca la București”.
După-amiaza mi-o dedic din nou căutării de reporteri și producător. Primesc mesaj de la un reporter de la știri - „Mariana, vreau să vorbim. Cred că voi pleca de la TV8. Nu vreau să te dezamăgesc, dar trebuie să îmi scriu teza de licență și nu reușesc”. Discutăm. Parcă am găsit o soluție de compromis. Urmează câteva întâlniri cu jurnaliști pe care i-aș vrea în echipa noastră. Sper că vor accepta invitația. Cu o oră înainte de buletinul de știri ajung în redacție. Mă asigur că nu ne-au scăpat cele mai importante evenimente, despre reportaje originale nu mai zic nimic. Este complicat să faci un buletin de știri cu patru reporteri, iar eu am planuri mari pentru știrile de la TV8. Trebuie găsiți urgent oameni.
Privesc știrile în timp ce îmi verific poșta. În sfârșit a ajuns răspunsul la o solicitare adresată încă acum o lună CNAS, în contextul unei investigații.
Constat că nu am mai publicat o investigație din ianuarie și gândul mă întristează. Îmi promit că la noapte voi lucra la investigația începută. Chiar dacă autoritățile de regulă ne ignoră anchetele, este foarte important să scriem despre ilegalitățile care sunt comise în acest stat. Am convingerea că dreptatea va fi făcută, mai devreme sau mai târziu.
Pe la 21.00, soțul meu vine să mă ia de la birou. În cei 33 de ani de viață încă nu am reușit să găsesc cele câteva luni necesare pentru a face școala de șoferie. Fiica ne așteaptă la bunici (ce noroc că îi avem în oraș). O surprindem în verva unui protest ad-hoc în bucătăria bunicii. Își flutură mânuțele în aer, așa cum a văzut la protestele la care am tot luat-o de pe când era bebeluș, și scandează „vrem dreptate!” și „Libertate!”. ”Iată și spiritul civic al tinerei generații. Efortul tău nu e chiar fără sens”, mă ia peste picior soțul.
Joi
Încep ziua cu discuții despre integritate și combaterea corupției în domeniul Justiției, la o masa rotundă organizată de Freedom House în colaborare cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Îl ascult pe secretarul de stat al Ministerului Justiției, Anatolie Munteanu, cum vorbește despre necesitatea de a trece de la vorbe la fapte de la strategii la acțiuni și mă minunez. Oare cine îi împiedică pe ei să o facă? Oare strategiile și vorbele nu tot de la oficiali vin? La 12.00 sunt a birou. Avem ședință cu echipa de investigații a emisiunii „Cutia Neagră”. În sfârșit, emisiunea va avea și anchete, așa cum îmi planificasem la început.
Întreaga după-amiază discut cu colegii de la știri despre cum ar trebui să facem știrile mai interesante și diferite. Este complicat pentru că sunt puțini și realizarea buletinului este și așa o mare provocare pentru ei. Un reporter a depus cerere de concediere – nu reușește să își scrie teza de master din cauza programului încărcat de muncă.
Avem seara o ședință a Consiliului de Administrare al Media Alternativa, asociatia fondatoare a postului TV8. Luna aceasta se face un an de când am început să lucrăm la ideea de lansare a noului post TV. Un an complicat, dar plin de speranțe și, sper eu, realizări.
Vineri
Îmi încep dimineața cu telefoane și sms-uri. Caut invitați pentru emisiune. Acesta este cel mai greu lucru pentru un moderator TV. Pentru a aduce trei invitați în platou, uneori este nevoie să contactezi câteva zeci de persoane. Astăzi am sunat 34 de experți, avocați, judecători,analiști. „Vrem să discutăm despre seismele din Justiție din această săptămână. Demisia lui Tănase, alegerea-fulger a lui Poalelungi la Curtea Constituțională”. Cei contactați se revoltă, își exprimă indignarea, dar …refuză, fie că vorba de întâlniri deja stabilite, fie pentru că nu e momentul, fie pentru că au motive de moralitate….La 18.00 am confirmat ultimul invitat. În sfârșit, pot să termin de scris Jurnalul săptămânii. Îmi scrie doamna Valentina Ursu: „Mariana, e timpul!”. „Gata, fug la Europa Libera!”