Bulgaria și guvernul premierului Borisov s-au aflat pe întreg parcursul lunii mai într-o controversă de ordin cultural și istoric pe marginea căreia a curs relativ multă cerneală. În centrul ei s-a aflat - și continuă să se afle – o expoziție itinerantă, intitulată „Țara evreilor salvați”, sponsorizată de Ministerul Culturii de la Sofia și organizată oficial, independent de alte instituții internaționale, ca parte a programului cultural al președinției bulgare a Uniunii Europene.
Încă înaintea deschiderii ei, la 8 mai, expoziția a fost sever criticată drept o tentativă de falsificare a istoriei Bulgariei. O mare parte a controversei a fost generată și întreținută apoi de declarațiile făcute la ceremonia de deschidere de vice-premierul Valeri Simeonov, lider al Patrioților Uniți, o grupare de partide ultra-naționaliste și de extremă dreaptă, partener minoritar al actualului guvern de la Sofia. După spusele lui Simeonov, salvarea efectivă a celor aproape 50 de mii de evrei din Bulgaria, s-ar datora autorităților bulgare în ansamblul lor, condamnarea de pînă acum a atitudinii țarului Boris al III-lea, a Parlamentului și a guvernului anti-semit din epocă, fiind doar expresia „unei ideologii moarte”.
Or, într-o scrisoare adresată ministrului culturii, care urma să deschidă expoziția, numeroși universitari, intelectuali și lideri ai comunității evreiești bulgare, au condamnat ceea ce au numit distorsionarea devărului istoric. Salvarea unui număr impresionant de evrei din Bulgaria - se spune în scrisoare - s-a făcut „nu mulțumită țarului Boris al III-lea, ci în ciuda dorinței lui de a-i deporta pe evreii față de care a avut un dispreț deosebit, descris în detaliu în transcrierile lucrărilor Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe bulgare”.
Poziția oficială a Organizației Evreilor din Bulgaria, „Shalom” se situează pe aceeași linie, potrivit unui comunicat al ei, salvarea evreilor de la lagărele morții survenind „ca rezultat al acțiunilor unei mari părți a populației bulgare, a Bisericii Ortodoxe și a publicului nefascist bulgar.”
În comunicat se mai afirmă: „Deportarea evreilor din estul Traciei, din Vardar, Macedonia și din orașul Pirot, într-o vreme în care aceste teritorii s-au aflat sub administrația bulgară în anii celui de-al Doilea Război Mondial, este un fapt istoric care nu poate fi negat. [...]
Vinovate de deportarea evreilor din acele teritorii sînt autoritățile germane, împreună cu guvernul bulgar pro-nazist [al premierului Boris Filov; V.E.]. De aceea este important ca guvernul bulgar - într-un moment și loc la alegerea sa - să-și asume responsabilitatea morală pentru acțiunile guvernului pro-nazist împotriva evreilor în anii 1941-1943”.
Expoziția organizată de Ministerul culturii de la Sofia înșiră o serie de surse arhivistice folosite, provenind din arhive germane, din cele ale Vaticanului, ale Statelor Unite și ale Muzeului Holocaustului „Yad Vashem” de la Ierusalim. Acesta din urmă a declarat însă public că autoritățile bulgare nu au informat Memorialul de la Ierusalim despre expoziție și că reprezentanții săi nu au fost implicați în organizarea ei.
Imagini ale deportării evreilor din Tracia... (Arhiva Yad Vashem).
Îngrijorare pe tema expoziției itinerante și a consecințelor tezelor sale și-au manifestat și ambasadorii la Sofia ai Statelor Unite și Israelului, la 1 iunie presa înregistrînd și intervenția directorului național emerit al Ligii Anti-Defăimare, Abraham Foxman, care i-a adresat o scrisoare direct premierului Boiko Borisov, protestînd față de revizuirea nefondată a istoriei contemporane și de aparenta alunecare a Bulgariei pe linia revizionistă pe care se situează în prezent Polonia și Ungaria.
În discuție se află atît soarta evreilor bulgari, supuși din 1941 unui regim sever de persecuții aprobat de guvernul Filov și Parlament după modelul german, obligați din 1943 să poarte „Steaua lui David”, cît și, mai ales, a evreilor care trăiau pe așa-numitele „teritorii noi”, ocupate, din zonele de nord ale Greciei și Macedoniei, Filov colaborînd cu Germania nazistă la deportarea la Treblinka, unde au fost uciși, a 11,343 de evrei.
Spre deosebire de România, Bulgaria nu și-a asumat responsabilitatea morală pentru politicile represive la adresa comunității evreiești din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și participarea la Holocaust în zonele aflate sub administrație bulgară.
