Linkuri accesibilitate

„Noi rămânem optimiști. Asta ne mai salvează :)”


Victoria DUmbravă

Jurnalul săptămânal cu Victoria Dumbravă.

Născută în 15 noiembrie 1984, la Slobozia, raionul Ștefan Vodă. Absolventă a facultății de Jurnalism, USM. Editor-șef al portalului Agora.md.

Jurnalul săptămânal cu Victoria Dumbravă.
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:56 0:00
Link direct

Luni

O nouă zi, o nouă săptămâna. Multe activități planificate să fie duse până la capăt. Mă trezesc pe la 6 să pregătesc toate cele necesare pentru cei doi „soldați” ce rămân acasă. Pentru ei e vacanță, dar nu uită să mă întrebe în fiece seară, înainte de somn: „Mâine o să ne dai însărcinări?”

Le pun pe biroul fiecăruia tradiționala listă cu ce au de făcut pe parcursul zile. Nu că ar fi enormă, dar încercăm să învățăm de pe acum să îmbinăm utilul cu plăcutul.

Ajung la birou pe la 8.30.

Trec la cealaltă agendă, mai serioasă și mai plină de griji. Până să vină ceilalți colegi din redacție, le pregătesc evenimentele pe care să le urmărească și subiectele ce le au de făcut. Setez câteva priorități, dar în același timp țin cont că la cum evoluează lucrurile trebuie să fim gata în orice moment să schimbăm direcția și chiar viteza de deplasare.

Pe la amiază portalul Meduza îmi aruncă o provocare: „Ia, vezi-te ce fel de redactor ești!” Hmmm… Răspund cu o rezervă de câteva secude de meditație la fiecare din cele 10 întrebări, iar la final - deznodământul. „Tipul de redactor purist vă caracterizează. Ați putea lucra la BBC!” Ne amuzăm cu toții în redacție și mergem mai departe.

După-amiază intrăm în ședință pe RoofOffline. E evenimentul pe care îl organizăm pe 5 iulie la noi pe acoperiș. Un eveniment de socializare la care ne propunem să abordăm de la înălțime oportunitățile de transformare a Chișinăului într-un oraș ecologic, artistic și îndrăgit de turiști.

Ies din ședință cam când începe ședința Curții Supreme de Justiție pe subiectul validării alegerilor de la Chișinău. Așteptarea e lungită până aproape de ora 21.00. CSJ repinge recursul, iar Capitala rămâne în continuare fără un primar general.

Ceea ce a început cu optimismul unei noi săptămâni, s-a încheiat cu un soi de: „Și mai departe ce?”

Marți

Trezirea a fost pe la 6:00. În loc de cafeaua de dimineață savurez cele 12 pagini ale Regulamentului pentru valorificarea bunurilor sechestrate. Nu că ar fi o plăcere să-mi încep astfel diminețile, dar era o restanță din ziua precedentă.

Ora 7.30. Telefonul deja să zbârnâie de la mesajele trimise de colegi pe chat-ul redacției. A început protestul în fața Primăriei. Principala arteră a Capitalei e blocată aproape în întregime. De ce tot bulevardul, dacă manifestanții sunt doar la una din cele 15 intersecții?

Următoarele două ore cam așa au continuat - scandări, mascați, patrule de poliție la fiece colț de stradă, ambuteiaje… și incertitudine.

Se încheie protestul, parcă ne mai lepădăm și noi de starea asta de alertă, dar tot nu complet. Consult opinia câtorva juriști, avocați, recitesc decizia CSJ ca să mă conving din nou că am înregistrat o premieră, se pare mondială, care poate fi un precedent periculos.

La amiază organizăm un prânz comun. După acesta reușesc să mai bifez ca „realizat” câteva sarcini restante.

Aproape de finalul zilei de muncă reușim să avem o ședință comună cu cele două redacții AGORA și EA.md și să mai trasăm câteva obiective pentru următoarele două săptămâni.

Seara merg acasă cu plăcinte. Sunt pregătită astfel de tura de seară de la AGORA, pentru că da la AGORA nu avem program doar de la 9 la 18, iar șeful nu e doar șef.

Miercuri

Dimineața continuă munca de seară cu actualizarea site-ului.

Ajung la birou pe la 10.30. Abia de reușesc să schimb câteva vorbe cu colegii, să le mai verific starea de spirit că trebuie să plec la o ședință undeva în oraș.

Revin la birou cam aproape de prânz. În rutina redacțională reușesc să mai strecor o nouă ședință pe RoofOfline.

Seara merg la recepția dată cu ocazia finalizării primului curs al Academiei de Jurnalism Participativ lansat de Asociația ASIST. Îi revăd pe cei câțiva tineri dornici să schimbe lucrurile în țară, să se implice în activități civice și sociale.

O revăd și pe Liliana Vițu acolo și încercăm împreună să le dăm speranțe de viitor acestor tineri aici, acasă.

Și parcă ne inspiră astfel de întâlniri, parcă ne mai dau o gură de aer proaspăt, dar tot ne bântuie prin minte gândul: „Mâine, poimâne și ăștia o vor șterge din țară.”

Cina o luăm cu toată familia - acasă, la mama, acasă.

Joi

Mă trezesc mai greu. Noaptea a fost cu câteva ore albe generate de o burtică agitată.

Ajung la birou, îmi fac o cafea și mă adun. Până aproape de ora 11 redactez un reportaj pe subiectul corupției în Educație. Da, și asta o temă dureroasă.

La 11 mergem cu Irina la Internews. Agora este una din cele cinci instituții media care beneficiază de asistență din partea acestei organizații. Facem o evaluare a îndeplinirii sarcinilor din proiect, un schimb de opinii pe marginea evenimentelor din ultima perioadă. Corina, Oxana și Marcel ne mai dau sfaturi și ne încurajează.

Spre seară ne așezăm la un brainstormig de idei pentru a patra ediție a Hackatonului media. Cam o oră și jumătate am tot aruncat cu idei, noi le lăudam și tot noi încercam să le scoatem în evidență neajunsurile ca într-un final să vedem care sunt mai reușite și de succes.

În timp ce noi aruncam cu idei, priveam prin geam cu cerul arunca cu trăsnete și tunete spre noi și aduce marea la Chișinău. Exact asta m-a întrebat fiica mea când văzu poza cu tânărul până la brâu în apa ce se adună pe strada Albișoara, iar în spatele lui înotând un maxitaxi: „El ce a căzut cu microbuzul în mare?”

Am ieșit din brainstorming cu două idei frumoase. Da, în acest an s-ar putea să vedeți două echipe de la AGORA la Hackathonul de media.

Întretimp se mai potolește și ploaia, iar eu ajung acasă fără să deschid umbrela.

Vineri

Deschid ochii pe la 7, cu gândul - azi am atâtea de făcut, iar până în seară trebuie să reușesc să trec și granița.

Nu stau mult pe gânduri. Îmi iau calaculatorul și mă așez direct la masa de scris a fiicei mele. Uneori aceasta se dovedește a fi cea mai eficientă și inspirată perioadă a zilei - primele ore ale dimineții, când toți ai casei încă „fosăie” pe sub plapume, iar agitația noutăților încă nu a început să-și facă simțită prezența.

Azi nu merg la birou. Decid să-mi continuu munca de acasă, iar în câteva ore reușesc să fiu mai eficientă decât în alte dăți.

Pe la amiază mă deconectez de la fluxul noutăților ca să-mi pregătesc valiza. Peste câteva ore, am urcat în mașină și am plecat. O escapadă de week-end în cealaltă Capitală. Poate revenim cu mai mult optimism și speranță de acolo. Deși și la București lucrurile nu sunt tocmai roz.

Noi rămânem optimiști. Asta ne mai salvează :)

XS
SM
MD
LG