Adrian Mustea este specialist în IT, fost angajat al companiei Microsoft, actualmente inginer programator la Groupon și ... emigrant. A plecat în Statele Unite cu 12 ani în urmă și s-a stabilit în Seatle, pe malul Pacificului. În timpul unei vizite mai îndelungate în R. Moldova la sfârșitul verii, corespondenta noastră i-a luat un interviu:
Adrian Mustea: „Eu de ce am plecat? Mai multe motive s-au adunat atunci, dar deja au trecut 12 ani, nu știu dacă mai este actuală întrebarea.”
Europa Liberă: Ai ales tu America sau America te-a ales pe tine?
Adrian Mustea: „Moldova m-a împins în brațele Americii, ca să spun așa. Ei, dar bine, atunci era puțin altfel și situația – companii străine nu erau așa de multe, eu ca absolvent de Informatică m-am dus să încerc un ocean mai mare, ei, și până la urmă, America e țara posibilităților. Pur și simplu a apărut ocazia aceasta, am aflat de un program de master...”
Europa Liberă: Acum, când mergi în Moldova profundă, vezi tot mai multe case fără stăpâni, străzi fără locuitori, localități depopulate și continuă să plece lumea peste hotare în speranța că acolo își găsește un trai mai bun...
Adrian Mustea: „Noi ca popor cred că suntem foarte complicați, nu știu dacă îi corect cuvântul... Când pleci din țară, pleci bogat de rude și sărac de bani și ajungi acolo și realizezi că devii bogat în bani și sărac de restul, ceea ce îi după bani... Ceea ce observ aici e că la noi lumea ori că de sărăcie, ori că de fudulie, ori că de zgârcenie, ori că nu știu care-i motivul, dar tot până la urmă se rezumă la bani, pe când banul îi ceea ce se vede, ceea de ce se izbește ochiul și, cu părere de rău, la noi lumea din viață face o competiție: hai eu să arăt că am mașină mai frumoasă, casă mai înaltă, serai mai ieftin de încălzit, mașină la poartă ca satul să moară de... Și, cu părere de rău, multă lume pe vrute, pe nevrute se înscrie în cursa asta și-i dă bătaie.”
Europa Liberă: Mulți spun că din Moldova îi alungă sărăcia, pentru că, dacă ar fi locuri de muncă bine plătite, s-ar opri acest exod și lumea și-ar găsi fericirea acasă, iar în lipsa locurilor de muncă bine plătite tineretul este cel care abandonează Republica Moldova.
Adrian Mustea: „Îi foarte discutabil. Adică, știți cum? Moneda are două fețe până la urmă. Noi am stat aici două luni, am avut ocazia să vorbesc cu reprezentanți din business. Începând de la mic business și mijlociu, toți spun că se confruntă cu aceeași problemă – lipsa factorului uman calificat. Deci, una îi studii și doi îi atitudinea față de lucru. Vine omul și lucrează o zi-două, a treia are o sărbătoare, vine mahmur la lucru și... mă scuzați, dar ieri a fost ziua lui cumătru și eu azi nu vreau să lucrez. Și până la urmă, hai că orice angajator cred că o să-și facă publicitate, că da, eu dau salarii bune, dar pentru economia Moldovei cred că, nu știu, sunt salarii 6.000-8.000 de lei la un membru de familie, lucrează în doi, sar de 10-15 mii, eu cred că se poate de existat, mai ales în mediul rural.”
Europa Liberă: Dar în mediul rural tocmai lipsesc aceste locuri de muncă?
Adrian Mustea: „Eu am vorbit cu vreo câțiva stăpâni de business din diferite domenii, cum am spus, începând de la magazine și terminând cu fermă de vaci.”
Europa Liberă: Și ei au nevoie de angajați în sate, în localități mai mici?
Adrian Mustea: „Păi iaca da, am vorbit cu un domn, d-lui are o fermă de vaci și spune că da, uite, le dau salarii cu mult mai mari decât au în sat în genere și lumea vine și nu-i atitudine, nu-i sârguință.”
Europa Liberă: De ce s-au dezvățat moldovenii de a munci?
Adrian Mustea: „Dar eu nu știu dacă la noi a fost vreodată disciplina asta de lucru, vedeți cum la noi....”
Europa Liberă: Păi, dar nu se zicea că moldovenii sunt cei mai harnici, cei mai ospitalieri?
Adrian Mustea: „Păi nu știu. Asta cine spunea, nu tot moldovenii? Vedeți că atunci când mergi peste hotare și te confrunți cu disciplina de muncă de acolo, înțelegi că la noi nu-i chiar disciplină de lucru și vedeți
Când mergi peste hotare și te confrunți cu disciplina de muncă de acolo, înțelegi că la noi nu-i chiar disciplină de lucru...
cum la noi... mai este moștenirea asta de la Uniunea Sovietică – dacă furi de la colhoz, îi rău, dar dacă furi și te împarți cu mine, înseamnă că e bine și hai să furăm împreună. Și la noi mai e încă o problemă de angajați-angajatori. Omul vine la lucru, primul gând de a doua, de a treia zi – dar cum să fac să mai fur oleacă, adică are salariu de 8.000 de lei și aista îi bun, dar dacă poate să facă un bonus de vreo 50 de lei, iaca aceia 50 sunt mai buni ca aceștia 8.000.”
Europa Liberă: Și de ce această mentalitate păguboasă? Nu există o cultură, nu există o percepție a valorilor la justa valoare, nu există modele în societate după care să se orienteze cel de jos? Unde e buba?
Adrian Mustea: „Sincer, nu știu. Nu știu dacă este un... cum au americanii, un silver bullet, un glonț de argint care rezolvă toate problemele. Până la urmă, fiecare își croiește drumul în viață cum poate, cum știe, poate are noroc. De exemplu, când am ajuns eu la masterat, am plasat pe Internet niște anunțuri, băieți, uitați-vă, este program, veniți! Primele întrebări care mi-au fost adresate au fost: dar tu din asta ce ai? Și i-am spus: d-apoi nu am nimic, nu te taxez, nu-ți iau vreo taxă, pur și simplu îți dau informații. Scopul meu era că eu voiam să văd moldoveni nu numai la Work and travel, dar voiam să văd, că eu, deodată, după masterat am început să lucrez la Microsoft și acolo – indieni, chinezi, ruși; moldoveni... nu prea. Și le spuneam că eu aș vrea să văd moldoveni acolo.
Nu, la noi lumea vede mai nu știu cum, mai aproape de suflet opțiunea în care te duci și ei o sumă de bani la procente nebune, treci – pe unde legal, pe unde ilegal – te angajezi la negru, lucrezi ca și calul de dimineață până noaptea, faci trei bănuți și da, asta se socoate, dar să vii să lucrezi ca omul de luni până vineri cu beneficii, asigurare, pachet social și tot – asta nu se socoate.”
Europa Liberă: Și atunci, criticile vin la adresa statului, instituțiilor statului. De fapt, cine trebuie să facă ordine în casa Republica Moldova?
Adrian Mustea: „Ordinea în societate începe de la ordinea din casă și ordinea din casă se începe de la ordinea cred că din mintea și din sufletul omului pe care până la urmă și-o face tot omul singur.”
Europa Liberă: O parte din responsabilități au fost delegate guvernanților, politicienilor. Ei vin și promit viață decentă, bunăstare, prosperitate; ei fac aceste făgăduieli ca după asta obțin mandatul și, așa cum spun alegătorii, uită despre ce au promis.
Adrian Mustea: „Asta da, dar până la urmă, știți cum e, cariera de politician implică multe-multe minciuni și promisiuni. Și politicianul e omul care face carieră din asta că spune ceea ce omul vrea să audă până la urmă.”
Europa Liberă: Și cetățeanul cu drept de vot, dacă se dezamăgește, nu mai are încredere în clasa politică, în cei care guvernează statul, unde se ajunge?
Adrian Mustea: „Protest!...”
Europa Liberă: Protestele au arătat de-a lungul anilor că guvernarea nu apleacă urechea la revendicările celor care ies în stradă.
Adrian Mustea: „Înseamnă că poate nu protestăm destul sau nu suntem solidari. La noi persistă divizarea aceasta de societate.”
Europa Liberă: Cum vedeți voi schimbarea lucrurilor în bine? Voi sunteți generația care ar trebui să vă asumați o parte din povara problemelor care inclusiv zdruncină statul Republica Moldova.
Adrian Mustea: „Noi facem... Știți cum e, omului nu poți să-i dai cu de-a sila, omului poți să-i iei cu de-a sila. Da, noi veni; eu, în genere, plănuiesc să vin mai des, pe mai mult timp. Până la urmă noi, spun noi, dar vorbesc în numele meu, de fapt. Noi, aceștia care am plecat peste hotare, noi ce putem să facem? Noi putem să reprezentăm Republica Moldova, tradițiile, cultura acolo și de acolo când venim aici să reprezentăm tot ce am luat nou de acolo: educație, disciplină de lucru... Adică omul vede, dar să-i pui în cap nu poți.”
Europa Liberă: Ideea era că nu prea mulți din cei care au plecat se gândesc să revină acasă.
Adrian Mustea: „Sunt unii care consideră că merită să se mai întoarcă, majoritatea nu prea, deja depinde care și ce a lăsat în urmă cred că. La noi mai este, știți, moldoveanul mai fuge după fală și după titlu. Și când îl întrebi: „Dar ce lucrezi tu undeva, acolo”? Acolo el poate să lucreze orice, nimeni nu-l vede, nimeni nu-l știe, nu intră în gura lumii. Acasă, dacă o să vie: „Ei, ce lucrează fecior-tău?” Știți cum îi la sat... „Iaca, îi dalinoboișic (șofer de cursă lungă), ei, șofer, dar așa... Cum? Băieții lucrează, e un lucru foarte bun, eu am foarte mulți cunoscuți, prieteni care-s cu firmă de transport. Din aspectul acesta, America e foarte bună oportunitate pentru business, e la altă scară, pur și simplu, e de magnitudine mai mare.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Moldovei?
Adrian Mustea: „Știți cum era un banc? Nu trebuie să încurci turismul cu migrația. Eu am venit în vacanță acum, m-am simțit foarte bine. Hai că o mare parte din tot binele acesta e că mi-am văzut mama, bunica, rudele, prietenii mai vechi.”
Europa Liberă: Te-ai simțit bine că nu duci lipsa banilor?
Adrian Mustea: „Da. Tot depinde de scopul și dorințele omului, că dacă vrei avion și nu ai de unde să-l ei, devii trist; dacă îți ajunge o bicicletă și mai faci sport, și te simți bine, ești vesel.”
Europa Liberă: Și totuși, nu răspunzi direct la întrebarea: credeți în viitorul statului, cine face ziua de mâine a statului? Pentru că foarte multe păreri în societate duc la ideea că Moldova e pe muchia prăpastiei, că vectorul geopolitic ar putea să decidă că, dacă va fi cu Estul, va avea o soartă, dacă va merge mai aproape de Vest, va avea un cu totul alt destin; alții văd intensificarea factorului unionist și e racul, broasca și o știucă, dacă e să citez interlocutorul de la firul ierbii.
Adrian Mustea: „Dacă cred în viitor? Cred în viitor! Până la urmă,
Dacă încetezi să mai speri și să gândești pozitiv, te oprești cu totul...
speranța cred că nu mai moare; dacă încetezi să mai speri și să gândești pozitiv, deja te oprești cu totul. Dar să numesc eu o eventuală – nu știu – soluție sau cum văd eu, nu știu, sincer să fiu, încă nu m-am aprofundat așa de tare.”
Europa Liberă: Dar cine face viitorul?
Adrian Mustea: „Noi toți! Suntem ca într-o luntre, împreună.”
Europa Liberă: Dar societatea e dezbinată. Nu s-a copt o idee națională care ar coagula o societate atât de divizată?
Adrian Mustea: „Mie mi se pare că distanța dintre modul de gândire la anumite grupuri de oameni e foarte mare și, plus la asta, Moldova ca stat, îi foarte tânără. Noi tot timpul ne comparăm cu Occidentul, cu altele... Acolo îs sute de ani de procese democratice, adică până la urmă toate se așază la locul lor. Noi avem încă lume care a lucrat în tinerețe în colhoz, cu mentalitatea că, dacă se întâmplă ceva, vine statul și mă ajută și avem o generație tânără care crește în democrație, în capitalism, unde statul e o marionetă, până la urmă. Nu poți să le pui pe amândouă și să spui că da, ele au să meargă mână în mână.
Cu părere de rău, generația părinților noștri a fost sacrificată procesului de transformare de la Uniunea Sovietică la republică independentă și suverană. Ei au investit toată tinerețea lor în ridicarea viitorului comunist, prosper la colhoz și când au ajuns să aibă pensiile, ei le primesc după rata de schimb rublă sovietică/leu moldovenesc și, respectiv, asta-i așa, o generație sacrificată, până la urmă. Probabil, cu timpul generația noastră se va mai duce peste hotare, va mai învăța cum să vorbească cu un om, cum să se comporte la locul de muncă; în paralel, în Moldova văd că se dezvoltă creditările, lumea încetul cu încetul începe a asimila modul de viață de prin Occident.”
Europa Liberă: Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 au o miză. În opinia ta, ce vor hotărî ele, ce se va decide?
Adrian Mustea: „Nu știu dacă se vor decide multe lucruri. Cum am văzut și cu alegerile de la Primăria Chișinău. Omul votează, dar până la urmă justiția îi selectivă și de asta și mă repet că nu vreau să confundăm turismul cu migrația. Deci, eu am venit în vacanță, m-am simțit foarte bine; nu știu cât de bine ar fi, dacă aș fi pe loc și aș încerca să fac ceva, să mă manifest, să mă exprim, să mă implic... Nu știu, o să vedem. Republica Moldova e un stat... Nu degeaba îi spunem Țara minunilor, totul e posibil.”
