Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Turcia nu va cere permisiunea nimănui pentru a achiziţiona sisteme antiaeriene S-400 din Rusia.
Turcia se înțelesese anterior și cu China pentru achiziționarea unui sistem de apărare antirachetă, dar tranzacția nu a fost finalizată din pricina opoziției NATO, care nu dorește ca un stat membru al Alianței să achiziționeze asemenea material militar de la entități terțe.
Sistemul rusesc S-400 numit „Triumf“ este destinat apărării cu rachete de raza medie şi lungă împotriva oricărei amenințări aeriene, inclusiv bombardiere strategice, rachete balistice și de croazieră, ținte hipersonice.
Un asemenea târg cu Moscova constituie însă prima abatere serioasă a Turciei de la regulile NATO în ultimele șase decenii de când Turcia e membru în Alianță.
Turcia este un membru important al NATO, datorită poziţiei sale strategice pe flancul sudic al Alianţei şi apropierii sale geografice de Rusia, şi a avut un rol-cheie în lupta împotriva grupării Stat Islamic în zona irakiano-siriană.
Turcia a jucat un rol important în NATO în timpul războiului rece...
Turcia a jucat un rol important în NATO în timpul războiului rece. Turcia a intrat în NATO în același timp cu Grecia vecină și se consideră că doar faptul că ambele țări fac parte din aceeași organizație a împiedicat, de-a lungul anilor, un conflict militar între ele.
Conform acordului cu Moscova, Turcia va primi două sisteme de rachete S-400, iar alte două sisteme vor fi produse în următorul an în interiorul Turciei.
„Am făcut o înţelegere cu Rusia privind sistemele S-400, iar unii par îngrijoraţi de acest lucru. Îmi cer scuze, dar nu vom cere permisiunea nimănui", a spus Erdogan.
Sistemul rus S-400 este proiectat să distrugă avioane, rachete de croazieră şi rachete balistice, inclusiv rachete cu rază medie de acţiune, dar poate fi, de asemenea, folosit pentru obiective aflate la sol. S-400 poate viza ţinte aflate la o distanţă de până la 400 de kilometri şi la o altitudine de până la 30 de kilometri.
Acordul privind sistemele antiaeriene S-400, care potrivit estimărilor are valoarea de 2,5 miliarde de dolari, a generat preocupări în Occident, în contextul în care Turcia este stat membru al Alianţei Nord-Atlantice. Sistemul antiaerian rus nu poate fi integrat în infrastructura militară NATO.
O ruptură majoră între Washington și Ankara s-ar putea dovedi fatală pentru NATO...
O ruptură majoră între Washington și Ankara s-ar putea dovedi fatală pentru NATO, în condițiile în care UE ia în considerare crearea unei forțe autonome de apărare. În plus, nu este clar ce se va întâmpla cu cele 50 de bombe nucleare pe care Statele Unite le au depozitate la Incirlîk. Unele surse au scris că acestea ar putea fi transferate în România, la Deveselu, însă autoritățile de la București au dezmințit informația.
Alianța se pregătește să pareze și o eventuală perturbare a echilibrului în Marea Neagră, după ce Rusia și Turcia au organizat în 2017 o serie de exerciții navale comune.
În ultimii doi ani, Ankara s-a apropiat tot mai mult de Moscova, pe fundalul criticilor aduse de guvernul lui Erdogan la adresa țărilor europene și a SUA.
Pe de altă parte, aceste exerciții au oferit Kremlinului posibilitatea să demonstreze Washingtonului și Europei că Rusia nu e complet izolată, nici măcar de membrii Alianței, și cu atât mai puțin de restul lumii.
Dar, oricare ar fi motivele Rusiei și Turciei, o astfel de apropiere în domeniul militar arată în mod clar că, la fel ca în timpul Războiului Rece, „flancul sudic” al NATO rămâne în continuare o „problemă serioasă” pentru Alianță.
În privința relațiilor sale cu NATO, pentru care este principalul pivot strategic în Mediterana de est, Turcia s-a mărginit la a cere în 2014 instalarea de-a lungul frontierei sale cu Siria a unor dispozitive de tip Patriot de interceptare a rachetelor, înainte de a se întoarce acum spre Moscova.
E vorba de dispozitive de detectare şi doborâre a obuzelor și rachetelor. Turcia a solicitat acest lucru Alianței în 2014, după ce obuze trase din Siria au făcut mai multe victime pe teritoriul turc.
Sistemul rusesc pe care vrea acum să-l cumpere de la Rusia Turcia lui Erdogan, mebru în NATO, nu este însă compatibil cu celelalte structuri din NATO.
Principala problemă e nu doar politică, administrativă sau tehnică, ci și faptul că în cadrul NATO Turcia nu are dreptul să desfășoare asemenea rachete pe granița cu Armenia, țară asociată, sau pe granița cu Grecia, țară la rândul ei... membră în NATO, ca și Turcia, dar etern rivală.
