Romeo Cemîrtan este cercetător științific și doctor în teologie la Chișinău, care urmărește tensiunile din ultima vreme dintre biserica ortodoxă rusă și Ucraina, unde clericii ortodocși locali se îndepărtează tot mai mult de Patriarhia Moscovei și Întregii Rusii.
Europa Liberă: Vorbim despre situația care se creează în jurul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, după ce Biserica Ortodoxă Rusă a anunțat că a întrerupt o parte din legăturile sale cu Patriarhia de Constantinopol, căreia îi reproșează că dorește să recunoască o Biserică Ortodoxă Ucraineană independentă de Moscova. Cum vedeți Dvs. acest litigiu?
Biserica Ortodoxă din Ucraina trece printr-o fază foarte asemănătoare cu ceea ce am avut și noi în ’92...
Romeo Cemîrtan: „Este foarte trist că în Biserica Ortodoxă se întâmplă astfel de neînțelegeri sau, mai bine spus, împărțiri de influențe și viziuni geopolitice, pentru că de fapt acum Biserica Ortodoxă din Ucraina trece printr-o fază foarte asemănătoare cu ceea ce am avut și noi în ’92 cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei. E o chestie care era previzibilă și consider că ceea ce regimul lui Putin n-a reușit să facă pe plan militar în Donbas și în sud-estul Ucrainei – destabilizarea situației și destrămarea țării sau federalizarea ei în scenariul cel mai puțin dureros –, ei acum încearcă prin Biserică. De fapt, pe plan religios să aducă dezbinare, să aducă între ortodocși dispute mai mult geopolitice decât canonice, pentru că trebuie să ne dăm seama că Biserica greacă, Biserica de Constantinopol este Biserica foarte bine pusă la punct din punct de vedere canonic, deci care a creat canoanele, care le-a respectat și care le utilizează în viața bisericească de zi cu zi...”
Europa Liberă: Dar oricum era clar din start că va fi de neacceptat pentru Patriarhia Moscovei această perspectivă ce ar permite Ucrainei sau Moldovei să elibereze de sub tutela religioasă a Rusiei o parte dintre credincioși?
Romeo Cemîrtan: „În asta și constă că de fapt toate vorbele care au fost de la ’91 încoace despre independența acestor țări post-sovietice, ele erau mai mult electorale sau, mai bine spus, niște visuri, realitatea era de fapt demonstrată sau gândită în viața bisericească. Deci, până societatea cu adevărat nu a conștientizat că dorește să aibă independență, nu s-au creat premise clare pentru această autocefalie. Acum anume că Ucraina este cea care este pe cale să devină independentă real față de viața culturală, economică, socială ș.a.m.d. față de Rusia și cere să fie și autocefalie, pentru că nu poți când și în Biserică, și în media este o ideologie și la școală, și în societate este altă ideologie. Este o chestie foarte periculoasă în sensul că omul este dezorientat și de fapt cum și la noi este acum în Republica Moldova, când noi spunem „pro-Moldova”, spunem că vrem să colaborăm și cu Occidentul, și cu Rusia, dar realmente pe plan spiritual și pe plan informațional noi suntem 95 la sută dependenți de Rusia.
S-ar putea ca această încercare de ruptură să fie ca o pregătire pentru a motiva de ce Rusia trebuie să intervină în Ucraina în forță și de ce în general Rusia trebuie să restabilească credința ortodoxă autentică în tot sud-estul Europei...
Deci se joacă, se folosesc niște principii, niște istorii inventate de panslavism, de frăție, de nu știu care întâietate ș.a.m.d. pentru a ne ține de fapt în sfera geopolitică a Rusiei. Interesant lucru că acum în media rusească se încearcă să se demonstreze că Putin nu acceptă această ruptură ortodoxă și este nemulțumit de Kiril, ceea ce este un pic amuzant să vezi așa știre și așa interpretare, pentru că ne dăm seama că tandemul, să spunem așa, țarul și patriarhul în Rusia, se cunoaște de veacuri, este un tandem foarte bine pus la punct și niciodată Biserica n-a reușit să facă măcar un pas, măcar vreo mișcare fără acordul puterii laice. E o chestie în care se încearcă să demonstreze că Putin n-are niciun amestec în această treabă religioasă, dar eu îs aproape sigur că, văzând că nu reușește să ajungă la un compromis bun pentru Rusia, la un scenariu în care să țină Ucraina în sfera sa de influență, el încearcă acum să aducă pe prim-plan niște lucruri foarte, foarte periculoase, de aceea pentru că credința și ideologia religioasă este una din cele mai de bază și necesare atât în viața privată, cât și socială. Dacă ne aducem aminte de istoria războaielor religioase care au fost în Europa și în toată lumea, ele au fost cele mai crunte, cele mai strașnice, cele mai neomenești, aș spune, și în cazul respectiv s-ar putea, sper ca să nu fie acest scenariu, dar s-ar putea ca această încercare de ruptură să fie ca o pregătire pentru a motiva de ce Rusia trebuie să intervină în Ucraina în forță și de ce în general Rusia trebuie să restabilească credința ortodoxă autentică în tot sud-estul Europei. Deci, pentru că ne dăm seama că rușii au aceleași probleme canonice și cu țările baltice, și cu Belarusul, și cu Ucraina, și cu România, deci Mitropolia Basarabiei. De fapt, cel mai mare adversar al lor acum este declarat Constantinopolul.”
Europa Liberă: Asta ar însemna o întrerupere a relațiilor diplomatice dintre cele două patriarhii – cea de la Moscova și cea de la Constantinopol?
Romeo Cemîrtan: „Ele de fapt declarativ deja au fost întrerupte. După primirea Tomosului, urmează hotărârea sinodală de a da anatema Biserica de Constantinopol și alte patriarhii, care vor susține această hotărâre. Rușii cred că o să fie în minoritate, pentru că aici ei deja toată vara asta, delegațiile Patriarhiei Ruse au fost cam la toate alte patriarhii ortodoxe din lume; ele sunt în jur de 15 și au căutat sprijin și aliați. Nu cred că au găsit mulți. S-ar putea să fie Biserica Ortodoxă Sârbă, cea de Ierusalim, cea siriană, poate din Egipt, unde rușii au influență și laică, nu numai spirituală. În rest, nu cred că au găsit ei sprijin la alte patriarhii ortodoxe, cum este cea bulgară, cea română, cea georgiană... Oricum, este un drum spre schismă și urmează să vedem care este planul lui Putin în acest joc geopolitic, pentru că, dacă este vorba de confruntare cu Occidentul din cauza Ucrainei e o situație, dar dacă este vorba să fie implicată și Siria, să fie implicată și Turcia, atunci sigur că problema se agravează și aici sunt atât de în evidență puse niște mesaje pentru consumatorii din exterior, deci să arate că Putin aici pentru a proteja ortodocșii și ideea panslavistă poate să meargă la variante destul de radicale, cât și pentru consumatorul din interior în care el tot are nevoie să demonstreze că el este protectorul ortodoxiei, iar restul bisericilor ortodoxe care nu sunt cu Biserica Rusă sunt de fapt cele care s-au lepădat de credința adevărată și el în cazul respectiv devine salvatorul ortodoxiei autentice.”
În Mitropolia Moldovei o parte din preoți doresc autocefalie și doresc independență reală față de Moscova...
Europa Liberă: Patriarhul Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, considerat un aliat al președintelui de la Kremlin Vladimir Putin, este așteptat de președintele Igor Dodon în vizită în Republica Moldova. Se va afla și la Chișinău, va merge și la Tiraspol. Ce mesaj poate aduce Patriarhul Kiril?
Romeo Cemîrtan: „În primul rând este un sprijin în perioada electorală. S-a cerut permanent ca Biserica să nu fie implicată în aceste jocuri politice, dar tradiția încă din perioada țaristă demonstrează că Biserica întotdeauna a fost instrumentul politicii laice în a-și atinge scopurile proprii. Al doilea mesaj este sigur că ne dăm seama că guvernarea lui Plahotniuc tot este acum într-o criză, într-o criză de identitate, într-o criză de soluții în care să mulțumească toată lumea. Ei acum tot mai mult sunt puși în fața faptului de a alege un drum foarte clar, nu să stea pe două sau trei scaune, dar să fie o claritate în politică, pentru că modul acesta hibrid în politică deocamdată nu i-a adus dividende și partidul lor, chiar dacă are putere reală în guvernare și în teritoriu, totuși populația refuză să susțină în masă acest partid și este sigur că într-un fel o demonstrare că Guvernul n-are să fie undeva nereprezentat în această întâlnire și în această primire vor arăta că sunt foarte dispuși spre dialog și vor arăta niște valori comune și niște deviterente care au în comun cu Biserica Rusă și – de ce nu? – cu Rusia. Plus o să fie și un semn pentru cei care vor să îndeplinească scenariul Ucrainei aici, pentru că trebuie să fim conștienți că și în Mitropolia Moldovei o parte din preoți doresc autocefalie și doresc independență reală față de Moscova.
Noi nu putem să avem o autocefalie ca Biserica Ucraineană din considerentul că Patriarhia de Constantinopol nu recunoaște așa etnie ca moldoveni. Noi avem deja Patriarhia noastră de la București...
Însă în toate lucrările până în ziua de astăzi, repet, noi nu putem să avem o autocefalie ca Biserica Ucraineană din considerentul că Patriarhia de Constantinopol nu recunoaște așa etnie ca moldoveni. Noi avem deja Patriarhia noastră de la București și real la noi este de fapt o situație poate un pic chiar mai clară – cine vrea să se considere moldovean sau rus, el sigur că are toată libertatea să rămână în cadrul Bisericii Ruse, dar cine se consideră totuși urmașul valahilor și al românilor, el este clar că face parte și trebuie să facă parte din Patriarhia Română. E o chestie de diplomație, așa, bisericească, care se activează, se realizează pe interese, desigur că sub atenția și sub implicarea tacită a statului rus, pentru că Tomosul de autocefalie va fi acordat pentru Ucraina. Rămâne să vedem, poate să fie la sfârșitul acestui an sau, cel târziu, la începutul anului viitor și atunci rămâne situația noastră suspendată, în sens că Rusia deja printr-un alt teritoriu canonic o să trebuiască să exercite aici niște jurisdicții, deci niște controale, niște influențe, ceea ce va fi mult mai greu și mai complicat pentru Biserica Rusă. Vom vedea mai departe ce o să fie, cred că cum anunță rușii război civil nu va fi, sigur că dacă Rusia nu va dori și nu va finanța, dar acum situația economică a Rusiei nu este așa de bună, este destul de precară pentru a finanța un război civil atât în Ucraina, cât și la noi. Plus că nu prea văd la noi forțe reale și mari care ar lupta. Noi deja avem Biserică Ortodoxă Română, deci prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Ea activează. Nu văd un pericol sau o tendință spre acutizarea unei dispute patrimoniale sau jurisdicționale. Până la urmă, sperăm ca fiecare parohie să aibă libertate să decidă a cărei patriarhie să fie și să activeze. Cât timp la noi guvernarea este pro-moldovenească, dar asta înseamnă în paranteze pro-rusă, nu vor fi mari schimbări în viața bisericească din Republica Moldova.”
