Corupţia din R. Moldova, în doar unele sale manifestări, a ajuns pe marele ecrane. Începând de azi și timp de șapte zile la cinematograful „Patria-Loteanu” va rula filmul de producţie autohtonă „Beautiful Corruption” (Corupţia frumoasă). Pelicula adună drame bazate pe fapte reale. Eroul principal în goană după dreptate, recurge la niște metode nu tocmai legale plătind scump pentru această alegere. Detalii în interviul cu regizorul Eugen Damaschin.
Europa Liberă: Cum a apărut ideea acestui film?
Eugen Damaschin: „Foarte simplu a apărut. M-am aşezat într-o zi şi am pus pe foaie un text. S-a întâmplat trei ani în urmă. Aşa a apărut conceptul de „Beautiful Corruption” care s-a dezvoltat într-un film de lung metraj.”
Europa Liberă: Corupţia de regulă are o conotaţie negativă. Dvs. în titlu încercați să-i dați o altfel de conotație, de ce?
Eugen Damaschin: „Intenționat ironic pentru că corupţia a ajuns să fie parte a culturii noastre moldovenești. Cred că este un moment de sinceritate în care noi ar trebui să recunoaştem de fapt că deja trăim în corupţie şi nu o mai percep ca ceva separat de noi.”
Europa Liberă: Drama eroului principal e că dânsul parcă a dorit să rupă acest cerc vicios al corupţiei, militând pentru dreptate, dar la un moment dat renunţă şi suportă anumite consecinţe. De ce a renunţat? De ce anume această cale, acest scenariu l-aţi ales?
Eugen Damaschin: „De fapt, la un moment dat personajul stă în faţa unei alegeri să o ia ori în stânga ori în dreapta. Deci ori să creadă că lucrurile merg aşa cum merg, ori să aleagă altceva, cum ar fi dreptatea din punctul lui de vedere. El a ales să vrea dreptate, dar această dreptate imaginată de el l-a dus acolo unde a ajuns.”
Europa Liberă: Filmul sugerează oarecum că nu ar exista o cale de ieşire din acest cerc vicios al corupţiei. Asta e ideea pe care aţi vrut să o sugeraţi?
Eugen Damaschin: „Soluţii există. Ele nu sunt prezentate în film pentru că nu vreau să fiu moralist. Odată ce dau un mesaj sau o soluţie de a nu da mită sau a nu corupe eu devin un moralist ceea ce nu vreau să o fac. Pentru mine este mai important ca emoţia complicată, grea pe care o provoacă filmul să rămână în spectator şi el singur să decidă de fapt ce face el cu viaţa lui. Noi, fiecare în parte suntem puşi în situații diferite, fiecare identifică propriile soluţii la problemele sale.”
Europa Liberă: Pe lângă drama eroului principal sunt conectate şi alte drame, cea a vecinilor care se ceartă, a unui tânăr îndrăgostit care se sinucide, a unui prieten îndatorat. Nu vi se pare că puse la un loc creează un tablou foarte pesimist a realităţii. Şi am să vă întreb, parafrazându-l pe eroul principal al filmului, chiar nu e loc de optimism în R. Moldova?
Eugen Damaschin: „Acesta este la un un apel către spectator. Nu este un mesaj al eroului principal sau modul lui de a fi, sau modul meu ca autor de a fi. Este o întrebare adresată spectatorului. Tare sper ca spectatorii să-şi răspundă la întrebarea asta.”
Europa Liberă: Dvs. ca regizor cum aţi răspunde la această întrebare?
Eugen Damaschin: „Eu sunt de fapt mult mai optimist. Cred că avem soluţii şi mergem într-o direcţie cât de cât OK la general vorbind.”
Europa Liberă: Filmul constă din mai multe secvențe, istorii surprinse din realitate. Totuşi câtă realitate şi câtă ficţiune e în film?
Eugen Damaschin: „Totul în afară de eroul principal e din realitate. Eroul principal este ficţiune. În rest, totul este realitate. Personal cunosc personajele care sunt în film, adică caracterele după care am gândit personajele. Situaţiile care sunt descrise în film şi pe care le parcurge personajul sunt istorii absolut reale şi nu sunt istorii unice. Sunt istorii pe care le poţi întâlni la fiecare al treilea sau al patrulea om care să spună că a trecut prin situaţii similare.”
Europa Liberă: Adică sunt reprezentative pentru întreaga societate aceste mici drame?
Eugen Damaschin: „Cred că da. Mai mult ca atât înainte să lucrăm scenariu noi împreună cu Fabrica de imagine au făcut o analiză cu focus grupuri. Filmul e construit astfel încât să rezoneze cu spectatorul din R. Moldova în primul rând.”
Europa Liberă: Unii ar spune că limbajul pe care îl folosesc actorii, un limbaj pe alocuri necenzurat, cu rusisme, moldovenist cum i se mai spune, ar fi deranjant. Cum ați răspunde acestor critici?
Eugen Damaschin: „Este o realitate din punctul meu de vedere. e ceva ce ne
Oriunde te-ai duce, în stradă, în localuri, se vorbește cu rusisme, se vorbește moldovenește, cu accent...
reprezintă. Oriunde nu te-ai duce, în stradă, în localuri, se vorbește cu rusisme, se vorbește moldovenește, cu accent. Dacă făceam un limbaj literar, fiecare cuvânt pronunțat românește corect era riscul să fiu fals şi istoria să nu fie percepută ca având loc în R. Moldova.”
Europa Liberă: Care e mesajul pe care ați vrut să-l transmiteți prin acest film? Fiecare spectator va trage propriile concluzii, dar mesajul Dvs. care ar fi?
Eugen Damaschin: „Nu este un mesaj raţional formulat. Este de fapt o emoţie foarte tristă pe care vreau să o transmit spectatorilor pentru ca atunci când ei se gândesc la corupţie să aibă această emoţie absolut negativă şi tristă.”
Europa Liberă: Credeţi că acest film e în măsură să schimbe percepţia moldovenilor faţă de corupţia mică, cel puţin?
Eugen Damaschin: „În general nu cred că filmul poate să schimbe ceva în lume. Ar putea însă cel puţin să influenţeze anumite decizii. Pe cineva poate să-l impresioneze un cadru sau altul şi în momentul în care el va fi într-o situaţie dificilă să-şi amintească de acel cadru.”
Europa Liberă: Filmul ar urma să ajungă şi în alte localităţi?
Eugen Damaschin: „În scurt timp vom anunţa pe pagina noastră de Facebook. Se preconizează o caravană de 72 de localităţi din R. Moldova. Vom merge cu proiectorul şi cu boxele să arătăm filmul. Credem că acest film merită să fie văzut. Este un film moldovenesc pe care trebuie să-l vadă moldovenii.”
Europa Liberă: Cum e să faci film în Moldova, ţară unde cinematografia nici pe departe nu e un domeniu prioritar şi unde doar entuziaștii poate se încumetă să producă ceva?
Eugen Damaschin: „Filmul se face la fel ca peste tot. E complicat să faci film, dar e complicat oriunde în lume. E posibil să-l faci dacă ai o atitudine corectă, dacă ești pregătit, ești sigur de ceea ce faci şi îţi conduci echipa spre o idee anumită.”
Europa Liberă: de ce atunci se fac puţine filme în Moldova?
Eugen Damaschin: „Pentru că suntem la început de cale. Până nu demult nici nu apărea idee de film în general. Poate mai erau coproducții cu România sau alte state. Acum că au apărut Centrul Naţional al Cinematografiei, fonduri, granturi oferite de Ambasade şi alte organizaţii ideile sunt căutate şi susţinute inclusiv financiar. acum avem foarte multe filme comparativ cu doi ani în urmă.”
Europa Liberă: Cum vedeţi viitorul cinematografiei în R. Moldova?
Eugen Damaschin: „Sper că într-o bună zi societatea o să se producă şi la noi filme de entertainment, film distracție, de acțiune, comedie fără mesaje sociale
Suntem la acel început la care trebuie să vorbim despre ce ne doare...
complicate şi adânci. Dar asta e o etapă pe care trebuie să o parcurgem. Noi suntem la acel început la care trebuie să vorbim despre ce ne doare, după care să putem să distrăm publicul într-un mod absolut detașat de realitatea noastră.”
Europa Liberă: Unii auzind că e un film despre corupţie probabil că şi-au imaginat că va fi vorba inclusiv de faimoasa fraudă bancară. Vă propuneţi să continuaţi să faceţi filme legate de corupţie?
Eugen Damaschin: „Nu m-am gândit la asta. Acum e un trend legat de anticorupţie şi cuvântul corupţie circulă peste tot. Sper că este spre binele nostru. Nu m-am gândit dacă aş vrea să dezvolt proiectul mai departe. Cred că aş vrea să mă odihnesc o lună după care mă gândesc ce fac mai departe.”
Europa Liberă: Intrarea la proiecție este gratuită. Unii s-ar întreba de ce? Doar pentru că filmul a fost realizat cu suportul Ambasadei SUA care a pus această condiție?
Eugen Damaschin: „Conform contractului suntem obligaţi şi sunt foarte bucuros că putem să-l arătăm pe gratis, fără a impune omul să plătească pentru a vedea un film moldovenesc. E şi o încercare de a atrage spectatorul, de a-i trezi curiozitatea faţă de filmul autohton.”
