Articolele din săptămânalul „Literatura și arta” sunt completate de câteva caricaturi, semnate de Dumitru Trifan. Prima reprezintă un șarpe încolăcit în jurul unui microfon. Pe corpul șarpelui este inscripția Europa Liberă, iar pe suportul microfonului – abrevierea „CIA”. A doua reprezintă un bărbat cu ochelari negri vorbind la microfon, având îmbrăcăminte cârpită, un nasture la cămașă cu simbolul dolarului, căciulă de cârlan, la brâu inscripția Europa Liberă, iar la spate o cheiță de pornire precum au ceasornicele mecanice, pe care este abrevierea „DCR”, ceea ce ar însemna CIA. În numărul trei, caricatura reprezintă, după toate probabilitățile, același personaj vorbind la microfon, de această dată într-o cușcă pentru câine, pe frontonul căreia este inscripția Europa Liberă, iar în spatele lui, din cușcă, se mai vede fața unui tip cu ochelari negri. Persoana are la gât un lănțișor cu pandantiv în forma unui dolar, în mâna dreaptă ține un cuțit, iar în stânga – un os fragmentat. Un os mai este în buzunarul jachetei, iar altul lângă cușcă, având inscripția „onorar”. Alături de os, mai este o cutie de conserve deschisă, cu inscripția „jom” (tăiței de sfeclă-de-zahăr). Ținând cont de faptul că în articolele doi și trei este discutat Nicolae Lupan, caricaturistul, probabil, a încercat să-l reprezinte pe cel vizat. Caricatura din cel de-al patrulea articol din „Literatura și arta” este și mai sugestivă. Deoarece capul unui tip cu ochelari negri, care are un cercel cu inscripția Europa Liberă, pe obrazul stâng un bandaj în formă de cruce cu menţiunea „München”, purtând trei cravate, pe fiecare fiind scris câte un nume: E. Ciuntu, E. Crimerman, G. Singurel, care scuipă în direcția hărții cu inscripția „RSSM”. După cum am menționat mai sus, prin acest articol, se încearcă discreditarea lui E. Crimerman, iar caricatura nu face altceva decât să ilustreze text denigrator.
În contextul restructurării și activizării scriitorilor, se schimbă și politica editorială a săptămânalului „Literatura și arta”, care devine adversar al puterii centrale, fiind deseori criticat la adunările de partid, amenințat cu judecata sau închiderea. Caricaturistul Dumitru Trifan începe deja să ia în derâdere autoritățile comuniste. Din cauza aceasta, Demidenko, procurorul general al RSSM, l-a amenințat cu judecata. Despre acest subiect a scris și a vorbit Efim Crimerman, care observă transformarea caricaturilor lui D. Trifan, considerând că, după toate probabilitățile, Trifan a înțeles că nu Europa Liberă e de vină pentru situația din Moldova, ci nomenclatura moldovenească169.
Aceste articole au fost, pentru Efim Crimerman, „o sărbătoare”, deoarece vedea impactul muncii sale, care deranja organele de partid și KGB-ul. El consideră că, datorită unor intervenții de la Europa Liberă, conducerea de la Chișinău a luat măsuri de corectare a situației. Cum ar fi în cazul emisiunilor „Gustul pâinii”170 din 26 martie și „Brutari din Chișinău”171 din 16 mai 1985, când a vorbit despre problema asigurării cu cereale în RSSM; la finele lunii mai 1985, CC al PCM a aprobat o hotărâre privind soluționarea problemei. Sau în emisiunea „Nimic nou pe frontul beției”, în care vorbește despre transformarea bisericii grecești în sală de degustații:
„În Moldova, au început să lupte cu beția și să restaureze monumentele de cultură. Pe strada Kiev colț cu 28 Iunie, în centrul orașului, a fost restaurată clădirea bisericii grecești, construită în veacul trecut de frații Ion și Viktor Sinadino. Au înviat liniile ei grațioase, s-au luminat vitraliile, piatra a început a grăi. Intri cu freamăt în acest lăcaș de rugăciuni și rămâi traznit. În loc de altar – tejgheaua cu sticle, în loc de icoane – butoaie cu vin. Au restaurat biserica și au făcut din ea crâșmă…” 172.
Câteva luni mai târziu, conducerea de la Chișinău a reorganizat spațiul acestei biserici în expoziție de artă. Datorită intervenției „Tigri pe manej” din noiembrie 1985, în care s-a vorbit despre eliberarea din funcție a unui șofer din raionul Ocnița, care și-a permis să critice șeful în luna ianuarie 1986, Biroul CC al PCM l-a restabilit la locul de muncă, iar șeful respectiv și secretarul raional de partid au fost pedepsiți173.
Problema calității și a modului de prezentare a Moldovei Sovietice în programele RFE/RL a rămas pe agenda administrației și, sporadic, era discutată. În 1986, Vlad Georgescu, directorul Serviciului românesc al Europei Libere, într-un demers adresat lui Joel Blocker, menționa cu satisfacție impactul subiectelor abordate de E. Crimerman și N. Lupan asupra RSSM:
„Este adevărat că programele emise pentru moldovenii sovietici nu sunt de aceeași calitate ca și cele pentru românii din România... Încercările noastre în găsirea liber profesioniștilor basarabeni sunt, din păcate, foarte limitate. Voi vorbi totuși cu cei doi liberi profesioniști în cauză în problema și necesitatea căutării în viitor a unor elemente de o calitate mai bună. … Aș dori să adaug că feedback-ul din Basarabia indică faptul că emisiunile sunt foarte populare și că ambele persoane, Crimerman și Lupan, au fost atacați în mod constant de către presa moldovenească sovietică pentru contribuțiile lor.”174.
Efim Crimerman și Nicolae Lupan, de rând cu alte persoane atât din rândul disidenților, cât și al celor care activau la Europa Liberă, au fost introduși în lista nr. 1, lista persoanelor care nu au dreptul de intrare în URSS din motive ideologice – „чёрные списки КГБ” ale așa-numiților „антисоветчики”175. Pe lângă aceste reacții, din URSS veneau și scrisori de la ascultători, care apreciau și mulțumeau colaboratorilor RFE/RL pentru prestația lor. E. Crimerman își amintește de un astfel de mesaj venit din partea unui ucrainean care locuia în Moldova și care-i mulțumește: „Deși locuiesc în Moldova, nu înțeleg prea multe ce se petrec aici. Doresc să-i mulțumesc lui Grigore Singurel pentru analizele lui excepționale despre această republică”176. Administrația americană a RFE/RL, la fel, trimitea mesaje de mulțumire colaboratorilor săi pentru anumite emisiuni sau prestații deosebite. Astfel, George Urban a remarcat una din intervențiile lui E. Crimerman privind judecătorii din Moldova Sovietică: „Doresc să vă mulțumesc pentru articolul excepțional «Cine sunt judecătorii?»177. Aceasta este o emisiune radio tipică, care se adresează direct ascultătorilor în perioada complicată de astăzi. Totodată, merită atenție scepticismul și umorul dvs. Mulțumesc”178.
Efim Crimerman consideră că timpul pseudonimelor sale a trecut și nu se știe dacă va rămâne în memoria oamenilor măcar unul de pe cele „trei cravate” Odată cu închiderea oficiului RFE/RL de la München și transferul la Praga, și-au încheiat activitatea și colaborarea cu acest post de radio mai mulți angajați și colaboratori externi. Majoritatea angajaților și colaboratorilor RFE/RL au primit această veste cu tristețe, deoarece Europa Liberă era o parte a orașului München, unde ei au trăit și și-au adus contribuția la promovarea libertății și apărarea drepturilor omului. În acest context, și-a luat rămas-bun de la Europa Liberă și Efim Crimerman:
„Mi-am luat rămas-bun de la postul de radio, a cărui voce, în perioada epocii sovietice sumbre, a fost o chemare spre altă lume – lumea libertății. Mi-am luat rămas-bun de la Grădina Engleză, prieteni, studiou, microfon și pseudonim. Postul trecea la Praga, iar eu cu Şena – la copii, în Aachen”179.
După mai mulți ani de la plecarea din München, Efim Crimerman consideră că la Europa Liberă a început să facă jurnalistică adevărată: „În primul rând, sunt bucuros că mi-am găsit glasul”, dar nu-și mai dorește să revină la Europa Liberă, deoarece „nu mai vreau. Să repet – e o tragedie. E o tragedie să vorbești ziarele...”180. Crimerman are în vedere textele elaborate în baza ziarelor din RSSM. Totuși este foarte mulțumit de prestația sa la RFE/RL și anii petrecuți la München, deoarece:
„Am scris și a ieșit ce am scris. Am reușit. Eram ascultat. Că atunci când Busuioc m-a văzut, mi-a zis, mai întâi, la telefon: «Am auzit». Şi îi spune fiului: «Uite, înainte, îl citeam pe Fima, acuma îl ascultăm». E un mare scriitor din Moldova: talentat, spiritual, e om deștept, știe multe bancuri”181.
Într-un interviu acordat ziarului „Nezavisimaja Moldova”, în timpul vizitei sale la Chișinău în vara anului 1993, Efim Crimerman, la întrebarea despre atitudinea lui față de cei care l-au criticat în anii regimului comunist, a răspuns simplu: „Şi-au schimbat părul, dar năravul – ba”, deoarece majoritatea au rămas în funcții, dar au deja un alt gen de discurs. Acestea sunt reminiscențe ale comunismului, spunea Crimerman, dar într-o formă a naționalismului. Doar „terminând cu naționalismul, noi ne vom lua rămas-bun de la comunism”. Astfel, Crimerman, ca reprezentant al unei minorități etnice din RM, crede că odată cu prăbușirea URSS, strategiile politice au adoptat o altă extremă – cea a naționalismului. Dar pentru o distanțare adevărată de trecutul comunist este necesară o abordare echilibrată. Deoarece curentele naționaliste nu aduc stabilitate și nu asigură dezvoltarea normală a unei societăți. Cât privește întrebarea despre necesitatea Radioului Libertatea, el a răspuns că de libertate avem nevoie tot timpul, iar Radio Libertatea își continuă misiunea, în special pentru statele în tranziție, precum este și Republica Moldova. E. Crimerman, deși este convins că Moldova este parte a României, a limbii, culturii române, a trecutului și tradițiilor comune, consideră că Republica Moldova trebuie să profite de șansa oferită de istorie Republicii Moldova de a fi stat independent182.
----------------------------
169 Grigore Singurel, Caricaturile din ziarul „Literatura și arta”. Text prezentat în cadrul programului „Domestic Bloc”, nr. 487 din 10 ianuarie 1989. Romanian Broadcasting Department, Radio Free Europe. Singurel, „Caricaturile ziarului „Literatura și arta”.
170 Text prezentat în cadrul programului „Communist World”, nr. 456 din 26 martie 1985. Romanian Broadcasting Department, Radio Free Europe.
171 Text prezentat în cadrul programului „Domestic Bloc”, nr. 608 din 13 mai 1985. Romanian Broadcasting Department, Radio Free Europe.
172 Text prezentat în cadrul programului „Communist World”, nr. 556 din 17 septembrie 1985. Romanian Broadcasting Department, Radio Free Europe.
173 Кримерман, Голос из-за бугра, 270-271.
174 Memorandum. Radio Free Europe Division, Letter signed by Vlad Georgescu to Joel Blocker, 11 August 1986. RFE/RL Corporate Records Collection / Hoover Institution Library & Archive.
175 Юрий Митюнов, „Суета вокруг «чёрных списков» КГБ”, Русская мысль, 13 декабря 1991, nr. 3908 (1991); Кримерман, Голос из-за бугра, 268.
176 Кримерман, Голос из-за бугра, 273.
177 Text prezentat în cadrul programului „Domestic Bloc”, nr. 728 din 28 octombrie 1985. Romanian Broadcasting Department, Radio Free Europe.
178 Кримерман, Голос из-за бугра, 272.
179 Ibid., 273; 278.
180 Interviu cu Efim Crimerman, 12 iulie 2014, Aachen, Germania.
181 Interviu cu Efim Crimerman, 12 iulie 2014, Aachen, Germania
182 Мирослава Лукьянчикова, „Знакомый голос «из-за бугра». Диалог с Григоре Сингурелом, комментатором радио „Свобода„ по Румынии и Молдове”, „Независимая Молдова”, 15 июня 1993 года (1993). Articolul a fost comentat și în cadrul emisiuni în limba rusă „Evreiskaia kul'turnaia i obshchestvennaia zhizn” de la Radio Svoboda din 1 iulie 1993. HU OSA 297-0-1-57248; Radio Liberty (Radio Svoboda) Russian Broadcast Recordings; Open Society Archives at Central European University, Budapest, http://catalog.osaarchivum.org/catalog/osa:91d26d1e-09a9-4cfd-8c60-4f8c81df479f# (accesat 23.02.2017).
