Pe șantierul Catedralei Mântuirii Neamului se lucrează de zor, pentru ca duminică, la sfințire, totul să meargă perfect.
Peste 2.500 de politicieni și mari sponsori ai catedralei vor urmări slujba specială, oficiată de Bartolomeu I, liderul simbolic al întregii Ortodoxii, alături de Patriarhul Daniel și de absolut toți înalții prelați ai BOR.
Președintele Iohannis nu va fi prezent, pentru că participă la summit-ul șefilor de stat ai UE. Însă, Bartolomeu și Patriarhul Daniel vor fi invitați sâmbătă la Cotroceni.
Peste 30.000 de credincioși din toată țara vor urca Dealul Arsenalului, unde a fost construit noul edificiu. Sunt aduși cu autocare puse la dispoziție și plătite de episcopii. Catedrala nu eterminată.
Nu i s-a pus cupola pe cea mai înaltă dintre turle, și nici crucea din vârf. Când va fi gata, Catedrala Mântuirii Neamului va fi ca în Legenda Meșterului Manole – „Mînăstire naltă/Cum n-a mai fost altă”.
Concret, va avea 127 de metri și va depăși cel mai înalt edificiu al Ortodoxiei, Catedrala Sfântul Vasile din Piața Roșie de la Moscova. De fapt, va fi a treia din Europa ca dimensiuni – doar Sagrada Familia, de la Barcelona, și San Pietro, a Vaticanului, sunt mai înalte.
Ca să cuprinzi proporțiile noii Catedrale, trebuie să-ți imaginezi că are sub pământ trei etaje, unde se vor face slujbe obișnuite. Pentru sărbători, are o esplanadă de 15.000 mp, unde să încapă aproape 100.000 de credincioși.
Nu este finisată în interior. Duminică va avea deja catapeteasma, cu icoane din mozaic de Murano, după tradiția arhitecturii bizantine, acoperite cu aur. În final, tot interiorul catedralei va fi placat cu mozaic – de aur, dacă se vor aduna bani.
Proiectul, așa cum l-a gândit arhitectul Nicolae Vlădescu, decedat între timp, va avea și un muzeu, o sală de festivități, hotel, spital, parc imens, arteziene, restaurant.
10 hectare și un mall religios, spun criticii acestui demers al Bisericii Ortodoxe Române, considerat de unii o ambiție trufașă prin dimensiuni și mult prea costisitoare pentru România zilelor noastre.
„Vrem spitale, nu catedrale”, este un slogan care se aude încă la protestele din România.
Finanțarea Catedralei este subiect de dezbatere publică de când i s-a pus piatra de temelie. Inițial, se vorbea de o contribuție masivă a enoriașilor și doar de ajutor al statului. Între timp, Catedrala are un deviz plătit în proporție de peste 75% de către stat, 82 de milioane de euro de la buget și 36 de milioane de euro de la primăriile din București.
Restul de bani vin de la sponsori: de la controversatul afacerist Gigi Becali, care a donat două milioane de euro, de la bănci, până la o bătrânică de 90 de ani din Teleorman care dintr-o pensie de 1.000 de lei a donat 10.000 de lei (?).
Nu se știe cât a donat BOR pentru construcția Catedralei. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Vasile Bănescu ne-a spus că pot fi incluși în rândul celor 25% din fondurile care nu provin de la stat.
Ridicarea Catedralei a stârnit și dispute politice – a fost, pe rând, un proiect al fostului Patriarh Teoctist și a devenit prioritatea, la întronizare, în urmă cu 11 ani, a lui Daniel Ciubotea, actualul lider al BOR.
Administrația Băsescu a ezitat să susțină financiar proiectul, dar cei de la PSD, și în epoca Năstase, și în regimul Dragnea, au dat cei mai mulți bani. Și referendumul recent în privința familiei tradiționale, eșuat, a fost susținut de PSD.
Povestea Catedralei este o efigie a tranziției postcomuniste a României. Este cea mai semeață clădire ridicată în 30 de ani, care va domina prin înălțime și Palatul Parlamentului, o clădire care amintește de gusturile faraonice ale lui Nicolae Ceaușescu și de jertfele muncitorilor în timpul construirii acestui sediu al clasei politice actuale.
Este și pe locul cartierului Uranus, unde nu mai puțin de cinci biserici au fost dărâmate de comuniști. Toate acestea, după o perioadă în care Biserica Ortodoxă Română a întârziat să condamne ferm comunismul, în timpul căruia au fost uciși peste 3.000 de preoți ortodocși, alături de clerul greco-catolic.
Biserica Ortodoxă Română e o instituție în care oamenii își pun încrederea și donațiile astăzi, dar a fost percepută ca fiind dispusă la colaborare cu oricare dintre regimurile politice, mai înainte de a-i susține și păstori pe proprii săi enoriași.
