Linkuri accesibilitate

Epidemia HIV: De domeniul trecutului? Nu și în România


GayFest, București, 2011

Discriminarea structurală a homosexualilor și managementul defectuos se află la baza epidemiei HIV.

Căutând intrarea în clădire am dat peste o jumătate de steag în culorile curcubeului fluturând în fața grădinii. Așa arată intrarea în sediul ACCEPT, cea mai mare organizație LGBT din România. Steagul făcut ferfeniță nu putea parcă întruchipa mai bine situația comunității LGBT din această țară. Florin Buhuceanu m-a primit cu multă căldură în biroul lui. Fără nicio exagerare, Florin este părintele fondator al mișcării LGBT din România. A organizat primul eveniment public Gay Fest în 2004 și continua să se ocupe de astfel de manifestații.

Intrarea în sediul ACCEPT
Intrarea în sediul ACCEPT

La început am vrut să vin în România pentru a înțelege mai bine eșecul referendumului pentru familia tradițională și care urmărea interzicerea căsătoriilor între persoanele de același sex, dar în timp ce-mi pregăteam vizita, Florin mi-a sugerat să mă concentrez asupra unor crize mai urgente.

Mulți cred că epidemiile HIV țin de anii optzeci sau nouăzeci. Nimic nu e mai departe de avăr, însă, în cazul României. De trei luni spitalelel nu mai au medicamente pentru cei aflați în ceastă situație. Comunitatea „bărbaților care fac sex cu bărbați” e cea mai afectată de această criză. Este singurul grup din România care an după an crește din pricina noilor infectări. Discriminarea structurală a homosexualilor, precum și managementul defectuos e află la baza epidemiei HIV.

De două ori stigmatizați

La Biblioteca Națională din București m-am întâlnit cu Mihai Lixandru care este responsabil de Queens Checkpoint, singurul serviciu HIV de teste HIV pentru homosexuli. „Cele mai discriminate categorii sunt formate din oamenii infectați cu HIV și de bărbații gay. Homosexualii cu HIV sunt de două ori stigmatizați”, mi-a spus Mihai Lixandru. Proiectul lui a început în 2017: „la început oamenii se temeau să vină, dar apoi după ce ne-am mutat serviciile la Queens (singurul club gay din București) se simt mai în siguranță aici”.

Mihai Lixandru
Mihai Lixandru

Proiectul va depăși ținta de 600 de teste Hiv pe acest an: „cererea e foarte mare și nu putem să fim peste tot”. Lixandru a continuat această idee cu așa numita caravană Checkpoint: periodic cei care fac testele HIV pleacă prin țară și le oferă comunităților gay din diferite orașe posibilitatea să facă astfel de teste gratuit. Vara, caravana merge la plajele de nudiști având același scop.

Subestimați

În București, 7% dintre cei testați au constatat că sunt HIV-pozitivi, iar „numărul lor este în creștere în afara capitalei”. Unul din zece bărbați care și-au făcut testele la Caravana Checkpoint au primit aceeași veste. Activista Alina Dimitriu, care militează pentru drepturile persoanelor infectate cu HIV crede că realitatea e chiar mai dramatică „nu putem acoperi întreaga comunitate de gay din România, așa că mulți dintre ei ar trebui să meargă la spitale, unde se declară heterosexuali, fiindcă se tem să nu fie marginalizați”. Această temere de a-și declara homosexualitatea când își fac analize implică anumite riscuri, pentru că, spre exemplu, doctorii nu vor cere în cazul lor testul pentru gonoree anală.

Educația sexuală

Într-unul din multele mele drumuri, unul dintre șoferii Uber m-a întrebat ce fac în România. I-am explicat cu anumite rețineri că mă interesează situația celor cu HIV sau SIDA. Omul a legat imediat subiectul HIV/SIDA de homosexualitate. Am încercat să-I explic că HIV/SIDA nu este doar o „problema gay” și că oricine poate fi infectat cu acest virus. Nu se poate schimba, însă, lipsa de educație a cuiva în câteva minute. Pe de altă parte, cunoscătorii situației mi-au confirmat faptul că absența educației sexuale este unul dintre principalele răspunsuri la întrebarea de ce HIV este încă o prezență atât de răspândită în România.

Iulian Petre este directorul Organizației Naționale a Oamenilor Afectați de HIV/SIDA și când m-am văzut cu el tocmai venea de la o întâlnire pe care o avusese la Ministerul Sănătății pentru o nouă Strategie de combatere a răspânidrii HIV.

Iulian Petre
Iulian Petre

Când a devenit membră a UE, the Global Fund to Fight AIDS a încetat să mai finanțeze organizațiile neguvernamentale locale, care aveau acest obiect de activitate. România e considerată o țară cu venit mijlociu, capabilă să-și acopere cheltuielile de acest fel, dar Alina Dimitriu vorbește despre realitatea crudă în care fetele de 13 ani rămân însărcinate, iar adolescenții de aceiași vârstă devin purtători HIV.

Pentru șeful ACCEPT, îngustimea politicienilor români în chestiunea HIV/SIDA este unul dintre principalele motive ale răspândirii acestor afecțiuni: „singurul minister implicat este cel al Sănătății, dar ar trebui să fie și o problemă a ministerului Educației sau a ministerului Tineretului.

O cultură gay?

Iulian Petre de la Organizația Națională a Oamenilor Afectați de HIV/SIDA a observant o schimbare a comportamentului celor care formează comunitatea LGBT: ei nu văd infecția ca pe un lucru îngrozitor, ci ca pe o boală cronică. În opinia lor e ceva cu care se poate trăi.

Un record negativ

Între 1988 și 1992, România a avut de-a face cu o uriașă epidemie HIV/SIDA. În jur de 14.000 de copii au fost infectați atunci cu HIV și cica 7000 trăiesc, având în jur de 30 de ani. „Situația acestor oameni e și mai scandaloasă, pentru că ei au fost îmbolnăviți de stat. Același stat le pune acum din nou viața în pericol, fiindcă nu le oferă tratamentul necesar” declară Florin Buhuceanu.

Florin Buhuceanu
Florin Buhuceanu

După cum adaugă activista Alina Dimitriu, 11 spitale dintre cele care ofereau tratamente acestor persoane, nu mai au medicația necesară în stoc: „cele mai multe spitale ar putea să furnizeze în două săptămâni tratatamentele necesare, dar situația este aceeași de două-trei luni, după cum explica Iulian Petre:”din 2007, în fiecare an apare situații similare, dar în acest an a fost mai rău ca oricând”.

Un nou Plan Strategic?

Ultimul Plan Strategic Național destinat persoanelor cu HIV/SIDA a expirat încă din 2007. Toate întrevederile pe care le-am avut au subliniat necesitatea urgentă a unui nou Plan. „O serie întreagă de probleme ar putea fi prevenite dacă ar exista măcart un Plan care să încerce să resolve lucrurile”, susține Alina Dimitriu. După mai multe întâlniri între Ministerul Sănătății și cele mai mari organizații neguvernamentale din domeniu, un nou Plan Strategic a fost pus în dezbatere publică săptămâna trecută: „Planul a fost pus la punct de organizațiile neguvernamentale. Include un buget realistic și detaliat, care ar putea fi convingător pentru decidenții politici. De asemenea sunt incluse responsabilități și pentru alte ministere, cum ar fi cel al Educației și al Tineretului” a precizat activistul LGBT, Florin Buhuceanu. „În final, primul ministru ar trebui să fie responsabil cu lupta împotriva acestei epidemii”. „Ministerul m-a asigurat că Planul va fi acceptat. Nu vreau să am așteptări prea mari , dar sunt pozitiv”, a mai spus și Iulian Petre este directorul Organizației Naționale a Oamenilor Afectați de HIV/SIDA.

***

Remy Bonny
Remy Bonny

Universitar și activist, Rémy Bonny se ocupă de drepturile și problemele LGBT în Estul Europei de mai mulți ani. A călătorit în mai multe țări de pe continent pentru a înțelege mai multe despre comunitatea LGBT. În această perioadă se află în România, Slovenia, Republica Moldova și Italia. Articolele lui au apărut în diferite publicații internaționale de prestigiu. www.remybonny.be

(Text tradus de Sabina Fati)

XS
SM
MD
LG