Linkuri accesibilitate

Realitatea cu amănuntul în 2018


Iulian Ciocan: „Realitatea mea e viaţa noastră de zi cu zi, palierul cel mai de jos al edificiului social.”

Alla Ceapai în dialog cu Iulian Ciocan
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:25:48 0:00
Link direct

Bună seara, stimaţi ascultători. Sunt Alla Ceapai şi vom face azi un bilanţ al anului 2018 cu scriitorul Iulian Ciocan, neobositul realizator al rubricii Realitatea cu amănuntul. De mai bine de un deceniu, Iulian, faci această rubrică, parte a emisiunii noastre matinale. Zilnic te văd cu eşti în căutarea subiectelor pentru tabletele tale. Aş vrea să te întreb, Iulian, cum îţi alegi tu temele, căci „realitatea” e o noţiune largă?

Iulian Ciocan: Alla, am mai spus-o şi cu altă ocazie că Realitatea mea e viaţa noastră de zi cu zi, palierul cel mai de jos al edificiului social. Sunt lucrurile de care ne ciocnim zilnic pe stradă, în troleu, la spital, în instituţiile bugetare, în magazine, în curţile blocurilor. Mă interesează însă şi politicul, de el nu poţi să fugi mai ales în Republica Moldova, dar numai acele detalii politice care influenţează cotidanul simplilor muritori. Şi sunt multe asemenea detalii, din păcate.

Alla Ceapai: Acum spune-ne, ce lucruri importante ale anului 2018 ai semnalat în tabletele tale cu perspectiva care îţi este proprie…

Iulian Ciocan: Am scris despre multe lucruri, dar cele mai importante, din punctul meu de vedere, sunt următoarele: Scandalul laptelui, declanşat în februarie, care pe mulţi i-a şocat, căci abia atunci au aflat că produsele noastre lactate conţin grăsimi vegetale de tot soiul, ofensiva privilegiilor acordate judecătorilor, amnistia fiscală foarte dubioasă pentru că le permite unor indivizi care se eschivau de impozite să-şi legalizeze lejer afacerile, ridicarea unor garduri solide în jurul Parlamentului şi Preşedinţiei, un semn al prieteniei uriaşe dintre conducători şi popor, încălecarea de către influentul Partid Democrat a sloganului uzat PRO MOLDOVA.

Alla Ceapai: Dar să le luăm pe rînd. Chiar acest slogan, PRO MOLDOVA, de ce ţi se pare inoportun?

Iulian Ciocan: Pentru că… Dar mai bine citiți o tabletă despre asta din septembrie.

Alla Ceapai: Stimaţi ascultători, toate tabletele lui Iulian le găsiţi pe Internet, pe site-ul nostru, unde vă propunem şi alte materiale, relatări, interviuri şi produse multimedia. Aşadar, Iulian, de ce ţi se pare inoportun sloganul partidului de guvernămînt am înţeles. Acum să mergem spre scandalul laptelui, care, zici tu, e într-adevăr un reper important al anului 2018. Cu se s-a soldat acest scandal? Impresia mea e că nu ştim prea multe despre ce s-a schimbat. Tot lactate cu ulei de palmier cumpărăm? Tu ai încercat să urmăreşti desfăşurarea lucrurilor?

Iulian Ciocan: Cred că mulţi au acum nedumeriri. Peste cinci luni după declanşarea scandalului, în iulie, am scris o tabletă, Alla. Pe care propun s-o ascultăm acum.

Ce a urmat după scandalul laptelui?

Alla Ceapai: Iulian, vom continua să trecem în revistă evenimentele care te-au apucat de ochi în acest an, dar aş vrea să revin la felul în care îţi concepi tu tabletele. Există suficiente voci care susţin că eşti prea pesimist, cauţi cu lumînarea lucrurile negative, de parcă ai vrea cu tot dinadinsul să discreditezi puterea. Ce ai să le spui acestor voci, Iulian?

Iulian Ciocan: Nu poate un ziarist să discrediteze puterea. La noi, puterea a luat demult obiceiul să se autodiscrediteze. Şi-apoi, despre realizările puterii vorbesc zi şi noapte o sumedenie de ziarişti care sprijină conducătorii. Eu prefer să vorbesc despre gafe, care mi se par mai numeroase. Uite, de pildă, în ianuarie, am avut o tabletă despre priorităţile conducătorilor autohtoni…

Multe priorităţi – nici o prioritate

Alla Ceapai: Se pare că una din priorităţile reale ale guvernării a fost să promoveze controversata amnistie fiscală în pofida criticilor partenerilor externi. Ziceai că amnistia fiscală, un eveniment-reper al anului 2018 te îngrijorează. Dar sunt şi voci care văd în culori luminoase această amnistie.

Iulian Ciocan: Sunt. Dar e limpede că nu sunt vocile oamenilor de afaceri corecţi, care au plătit ani de zile impozite. Am avut o tabletă, în iulie, despre această aministie.

Revenirea în forţă a amnistiei fiscale

Alla Ceapai: Revenind la retrospectiva noastră, Iulian, majoritatea tabletelor tale sunt consacrate Chişinăului. Dar ai şi incursiuni în provincie. Ce se mai poate remarca acolo? Toată lumea ştie că în sate sărăcia e mai pronunţată.

Iulian Ciocan: Eu de fiecare dată remarc cîte ceva, Alla. Trebuie doar să fii mai atent. Am avut şi o revelaţie neplăcută anul acesta, mi-am dat seama de un lucru pe care îl vedeam mai mereu şi care din această cauză nu mă mai apuca de ochi. Iată-l…

Fără dinţi

Alla Ceapai: E într-adevăr o observaţie curioasă. Dar în sate poţi să descoperi şi alte chestii, poate mai grave, nu?

Iulian Ciocan: Sigur am mai multe tablete în acest an despre tot soiul de bizarerii rurale.

Alla Ceapai: Da, da, îmi amintesc bunăoară cea în care constatai că în magazinele săteşti lipsesc cu desăvârşire produse pe care ne-am obişnuit în capitală să le găsim la tot pasul, cum ar fi apă plată sau ceaiul de plante. Or la magazinul din satul în care ai mers tu era doar ceai negru şi apa carbogazoasă, nu?

Iulian Ciocan: Exact, Alla, e nevoie şi de aceste produse acolo, chiar dacă nu fac bine tuturor. Dar şi mai tare m-a uimit că acolo se vindea pâine cu toptanul, atenţie, în sat, acolo unde altădată se mânca doar pâine coaptă de săteni. Deci multe bizarerii putem găsi în mediul rural. Iată una care are chiar şi conotaţii politice.

Îi eclipsează Putin pe conducătorii autohtoni?

Alla Ceapai: De altfel, sondajele de opinie arată de mai mulţi ani că preşedintele Rusiei e în topul popularităţii aici printre personalităţile străine. Ce altceva curios ai mai văzut în acest an care ne lasă?

Iulian Ciocan: Sunt multe lucruri, dar extrem de bizar mi s-au părut acesta…

Viitorul nostru e colhozul?

Alla Ceapai: Îţi aduci aminte Iulian că şi comuniştii lui Voronin, înainte de a prelua guvernarea în 2001, promiteau la fel revenirea la colhozuri şi pâine la preţ de 16 kopeici. E de presupus deci că e o încercare de a ademeni electoratul de stânga, care continuă, în mare parte, să fie nostalgic după trecutul sovietic. S-a văzut, apropo, şi în Barometrul Opiniei Publice din noiembrie potrivit căruia fiecare al doilea respondent regretă destrămarea Uniunii Sovietice şi ar vrea revenirea în trecut. Crezi că prind asemenea momeli la noi?

Iulian Ciocan: În fond, cred că asemenea idei deșănțate au şanse numai într-un spaţiu în care haosul şi debusolarea ating cote foarte mari. Iar istoria individului din următoarea tabletă mi se pare şi ea ruptă din haosul în care trăim.

Cetățeanul Tutti-Frutti

Alla Ceapai: Da, dorinţa asta de a avea toate paşapoartele posibile e niţel ciudată. Tu, de altfel, Iulian, cîte cetăţenii ai? Te întreb ca să nu creadă cineva că faci ca-n proverbul: rîde hîrb de oala spartă.

Iulian Ciocan: Alla, am numai cetăţenia Republicii Moldova. Am fost tentat, în anii 90, să mai obţin una, dar am renunţat apoi, căci obţinerea asta era un soi de imensă corvoadă.

Alla Ceapai: Iulian, ne apropiem de finalul acestei emisiuni, în care am încercat să le amintim ascultătorilor cîteva dintre tabletele tale cele mai populare din 2018. Vreau să te rog în final să ne spui ce vrei tu de la anul 2019? Sunt motive să ne aşteptăm la ceva mai bun?

Iulian Ciocan: Ce vreau de la 2019? Complicată întrebare, Alla. Vreau să fim sănătoşi, şi vreau să fie sănătoşi ascultătorii EL, la care ţin foarte mult. Vreau să cred că anul 2019 ne va apropia un pic de ziua în care vom scăpa de mizerie şi corupţie, de conducătorii şmecheri şi avari. Ştiu că va fi greu şi pesemne va trebui să mai treacă o vreme, dar cred sincer că ziua asta va veni. Cred că o vom vedea. Dacă n-aş crede, nu aş mai bombarda ascultătorii EL cu tablete. Vă doresc la toţi un an no 2019 fericit!

Alla Ceapai: La mulţi ani!

Iulian Ciocan: La mulţi ani!

XS
SM
MD
LG