Lui Liviu Dragnea nu-i tihnește weekend-ul petrecut cu tovarășii de drum din Partidul socialiștilor europeni la Madrid. S-a dus acolo la Congresul socialiștilor să se răsfețe cu băi de mulțime, de șampanie și caviar și chiar cu băi de vorbe, dar discursul lui (intitulat provocator „Un contract de corectitudine”) a fost întâmpinat cu răceală iar una dintre contestatarele sale de profesie, Ana Gomes, nu s-a încurcat cu aplauze stânjenibile, ci l-a huiduit de-a dreptul. „Afară cu corupții! Nu vrem corupți în PES” a strigat ea după discursul liderului PSD care s-a făcut că nu înțelege și nu a plecat la altă masă. Poate pentru că huiduiala era în spaniolă, s-o înțeleagă toți cei care urmăreau transmisiunea în direct. Întrunirea socialiștilor europeni nu este importantă doar pentru că își aleg liderul, ci și pentru că adoptă Manifestul după care se vor ghida la alegerile europene din mai.
Mai târziu, Ana Gomes, o vajnică susținătoare a eliminării PSD din carnetul de bal și din organigrama socialiștilor europeni, i-a reproșat chiar prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, că l-a invitat pe Dragnea, scriind în mesajul scurt și acid de pe Twitter că socialiștii nu se pot preface că nu știu acuzațiile de corupție ale OLAF pe tema dosarului TelDrum și a implicării fostului naș cel mare ot Teleorman în matrapazlâcurile cu fonduri europene.
Dosarul TelDrum a ajuns la răscruce de vânturi, după cum se pare: o copie a acestui mult-tergiversat dosar a fost preluată de la DNA de un procuror de la secția de investigare a magistraților iar Procurorul general Augustin Lazăr urmează să decidă ce se va întâmpla mai departe: va fi preluată ancheta de Secția de investigare a magistraților? Va fi continuată la Direcția anticorupție (care a devenit acum mai docilă și maleabilă în mâinile lui Dorel de la Justiție decât înainte de concedierea Laurei Kovesi)? S-a spus că Lazăr, care este și el pe lunga listă neagră a ministrului Toader, ar vrea să-și asigure continuitatea pe cartea de muncă acum, când guvernul vrea să-i dea cu forța un tichet de vacanță. Preluarea dosarului este, desigur, o nouă etapă a partidei de șah pozițional deschisă pe mai multe fronturi între guvern, procurorul general, fosta procuroare șefă la DNA și, mai nou, însuși prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, care, zice-se, ar fi actor principal într-un dosar penal din România, alături de comisarul european pe Justitie Vera Jourova, de Angela Cristea, șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România și procurorul general Lazăr.
Dacă acest dosar există, și ministrul Justiției nu a făcut nimic să nege, ba chiar a dat din cap aprobator (sau nervos), atunci modelul românesc de justiție, adică dosare penale la comandă pentru incomozi, va fi aplicat la nivel european. Paradoxala mișcare transversală a nebunilor pe tabla de șah politic pare un subtil șantaj dublu: Frans Timmermans e candidat cu șanse maxime la președinția PES iar Laura Kovesi se apropie de un vot final al Parlamentului european pentru funcția de procuror șef european. Dacă pentru Timmermans lucrurile par deja decise și votul este doar o formalitate, altfel stau lucrurile cu Laura Kovesi. Aceasta s-a clasat pe locul doi după un vot informal dat zilele trecute de COREPER, un organism al Consiliului UE în care votul României pare să fi contat mai mult pentru candidatul Franței, plasat pe primul loc, la distanță considerabilă (50 la 29) de Kovesi și candidatul german. Votul este doar informativ, dar zilele următoare urmează un alt vot în comisia de libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE). Pe net circulă chiar o petiție semnată de peste o sută de mii de oameni pentru susținerea Laurei Kovesi în fața comisiei LIBE. În petiție se spune că guvernul României, în frunte cu Viorica Dăncilă și Tudorel Toader "continuă să sfideze instituțiile europene prin afirmațiile lor repetate potrivit cărora Comisia de la Venetia, GRECO, Consiliul Europei și chiar Parlamentul European ar fi adoptat diverse documente critice la adresa României pentru că nu s-au informat corect privitor la situația din țara noastră.” Cei care au redactat petiția par să facă parte din nucleul dur și contestatar de la Bruxelles de vreme ce au convocat chiar un protest pentru ziua de luni în fața sediului unde se va desfășura ședința comisiei LIBE. Pe de altă parte, discursul lor seamănă mult cu cel al Monicăi Macovei și Cristian Preda, contestatari ai politicilor guvernului de la toate eurotribunele și euromicrofoanele. Dată fiind relația turbulentă dintre comisia LIBE și guvernul României, s-ar putea ca acest vot să fie dat în favoarea procuroarei Kovesi. La comisia LIBE vor avea loc discuții cu fiecare candidat în parte (la egalitate cu Kovesi este candidatul Gerrmaniei) și apoi se va alcătui un nou clasament.
Kovesi pare să fie urmărită însă de ghinion (sau de o necunoaștere/forțare a regulamentelor de participare) pentru că ar fi trebuit, pentru a se înscrie în cursă, să aibă cel mai înalt grad profesional din țară. Ea nu a avut gradul de procuror-șef decât pe durata mandatului la DNA unde a fost numită fără concurs. După ce a fost înlăturată de acolo, a revenit pe gradul obținut mai înainte prin examen. Așadar, nu s-ar fi calificat încă de la începutul cursei (e drept, descalificarea ei care datează de la începutul anului trecut, așadar înainte să se discute despre Parchetul European, a fost opera lui Tudorel Toader, unul dintre adversarii ei declarați). Unii spun că gradul profesional este un amănunt neînsemnat: de vreme ce a avut atâtea mandate ca procuror-șef s-a calificat la locul de muncă demonstrând devotament și dăruire pentru lupta cu corupții. Alții se îndoiesc de onestitatea luptei anticorupție și cred că înscrierea în cursă fără respectarea regulamentului e semnul metehnelor de care suferă întreaga societate românească bazată pe clientelism, nepotism și avansarea la excepțional a rudelor sau tovarășilor de drum. Cu alte cuvinte, alt sindrom al excepționalismului românesc care nu ține cont de reguli și canoane. Cert este că ea pare să fi pierdul elanul inițial pe creasta căruia a surfat atacurile lui Tudorel Toader, de vreme ce votul informal dar bun pentru propagandă, nu i-a dat câștig de cauză.
Perspectiva de a ajunge procuror european este o lovitură balistică cu efect mult întârziat. Instituția cu pricina și-ar fi început activitatea efectivă pe la sfârșitul anul viitor pentru că e încă destul de neclar care va fi jurisdicția și în ce măsură sunt constrânse sau convinse statele membre să coopereze cu această instituție (doar 22 de state UE au semnat pentru constituirea Parchetului european). Dar cei care nu o mai vor pe Laura Kovesi în nicio poziție de comandă se tem evident că dacă ar ajunge, chiar și simbolic, în fruntea acestei instituții în hotărâtorul an 2020, ar deveni un factor activ în campaniile electorale care ne așteaptă. Ea ar putea dezgropa toate scheletele din curtea PSD-ului cu mandate legale, la ore de mare audiență. Ar avea acces la autorități transnaționale și ar putea impune sancțiuni. Ar avea oricând uși și urechi deschise.
Discuția pe tema eligibilității Laurei Kovesi pentru Parchetul european dăunează (lateral, dar eficient) sănătății PSD chiar și acum în apropierea alegerilor pentru Parlamentul European, pentru că periclitează poziția partidului în cadrul grupului socialist și râcâie rănile dureroase ale corupției liderilor, abuzurilor guvernului, tot mai flagrantelor încălcări ale principiilor instituțiilor europene. Pe scurt, face ca numele României să fie tot mai des asociat țărilor cu regim semidemocratic (dacă există așa ceva), iliberal. Unul dintre deschizătorii de drum către această groapă istorică este însuși ministrul justiției care după cum se pare, a blocat accesul mai multor instanțe din țară la paginile de socializare. E supărat pentru că cineva i-a umplut mașina de serviciu cu muștar (hm! înțelegeți? adică „Ne-a sărit muștarul”) și îi bănuiește pe salariații justiției care zilele acestea bat strada cu numele lui pe buze. De astă dată nu mai e vorba (doar) despre solidarizarea cu Kovesi, ci despre protestul împotriva celor două ordonanțe de modificare a legislației justiției adoptate recent de guvern și concepute in vitro, fără asistență, de Tudorel Toader. Printre altele, aceste ordonanțe cu putere de lege până la proba constituțională contrară taie răul numirilor pe post în justiție de la rădăcină să nu mai apară echivocuri profesionale ca în cazul Laurei Kovesi, și reglementează desemnarea candidaților României pentru funcția de procuror european (o reglementează, adică o lasă la mâna ministrului Justiției, înlăturând cu totul avizul Consiliului Superior al Magistraturii din ecuație). Tudorel Toader spune că CSM este cel care a propus modificarea condițiilor de avansare în sistem așadar nu trebuie să tragem în mesager și nici în pianist.
Mulți dintre partizanii Laurei Kovesi și ai procurorului general Lazăr se așteptau ca președintele Iohannis să fie mai activ pentru că, simt ei, s-a servit cât și când a putut din pelteaua anticorupției. Ar fi bine să iasă din iarnă și hibernare, îl somează ei. Pe președinte însă pare să-l scoată din apatie doar registrele contabile ale actualei guvernări. El a întors la Parlament bugetul votat zilele trecute, însoțindu-l de vorbe rele care prevestesc o primăvară de asistați sociali pentru bugetarii noștri. „Este bugetul rușinii naționale,” spunea el, un buget prin care PSD vrea să-și aservească justiția. Oamenii lui Dragnea, susține el, ar fi vrut să întârzie adoptarea bugetului pentru a scăpa de obligația investițiilor. Nu s-au îngrijit decât să-și atribuie lor mai mulți bani din fondurile rezervate partidelor politice. De douăzeci de ori mai mult decât în 2016, susține președintele care vrea să depună contestație la Curtea Constituțională.
Ce nu spune președintele e că or fi scăzut investițiile în creșe, școli sau spitale, dar au crescut cele pentru serviciile secrete. SRI, SIE și STS vor primi mai mulți bani de la buget, semn că nu și-au pierdut cu totul stăpânul după anularea protocoalelor secrete cu DNA, cele a căror existență Laura Kovesi a contestat-o repetat și vehement. Până când au fost desecretizate. Rămâne să vedem ce protocol secret au semnat de astă dată cu guvernul. Poate că nici nu sunt semnături secrete, la urma urmei, singurele semnături care contează sunt cele de pe ștatul de plată.
