Iulia Lopata: Nascuta la 30 iulie 1968, in or. Orhei. A absolvit Colegiul de Medicina din Orhei, Universitatea de Medicina si Farmacie „Nicolaie Testemitanu”. Doctorat la aceeasi universitate cu tematica „Reabilitarea afectiunilor oculare prin lentile de contact”. Specialist oftalmolog la Centrul Republican de Diagnosticare Medicala si Centrele de Diagnostic si tratament „Optic-Lux”.
Luni
Prima zi a săptămânii patimilor. Răbdare și putere.
Savurăm cafeaua matinală cu careva discuții cu soțul despre ce a fost ieri și ce am reușit a face (Duminica Iertării – nu am uitat de nași, fini, careva dintre rude și vecini, părinții nu sunt printre noi). O săptămână obișnuită – cu ore de lucru până târziu și unele surprize venite de la cei doi școlari ai noștri – Ana și Ștefan. Discuțiile la început de săptămână cu copiii sunt despre pregătirea cu seriozitate a sarcinilor școlare și extrașcolare și despre ținuta adecvată a unui școlar. Astă zi de luni le-am amintit despre restricțiile la bucate din astă săptămână, despre binefacerea rugăciunilor mai intense și de a merge la câte o slujbă bisericească dacă vor dispune de timp.
În ziua de luni pe lângă salutul de „ziua bună” mai urmează și „un început reușit de săptămână”. Este mare forfotă. Cineva se pregătește să plece satisfăcut de munca depusă, alții revin la serviciu. Urmează vizita pacienților aflați la tratament staționar. Majoritatea sunt persoane de vârsta a treia. Oamenii sunt munciți și obosiți. Sunt diferiți – unii supărați, alții binevoitori, unii sunt deschiși cu durerea, de la alții nu scoți o vorbă, satisfăcuți și nemulțumiți, zâmbitori și mai puțin zâmbitori, înțelepți și mai puțin înțelegătorii. Este omul nostru – despre care s-a scris atât de mult, dar mai rămâne a fi neînțeles. Este Omul care a plecat peste hotare în zbucium și muncă. Este Omul care a rămas la baștină... Este Omul care întruchipează străbuneii, buneii, părinții, Neamul.
„Muncim împreună pentru a păstra vederea, cât de puțină ar fi ea.” Sunt cuvintele spuse celor care vor să mă „audă”. Muncim pentru a stopa progresul glaucomului, al afecțiunii oculare în diabet. În unele țări sunt elaborate Programe Naționale de luptă cu aceste maladii, care duc la invaliditate prin orbire, la noi...
După amiază, cu plăcere consult la un cabinet înzestrat cu tot necesarul pentru activitatea oftalmologului - posibilitate de a activa la cel mai înalt nivel și de a oferi servicii medicale de diversă complexitate.
Revin acasă la 19.30. Cina. Discuții. Care sunt succesele și insuccesele de azi. Care sunt planurile pentru mâine?
Ziua se încheie în liniște, cu rugăciunea de seară.
Marți
Deșteptarea este la 5.30. Cafeaua și tot restul se fac astfel ca la 6.30 să fiu în autocar. Cu ruta Orhei – Piatra-Neamț, plec spre Chișinău. Autocarul plin. Diferiți oameni. Cei mai mulți sunt persoane cu job la capitală, care circulă de ani și vor mai circula, pe cât vor avea răbdare. Unii au ieșit de pe traseu - care a plecat deja la pensie, care a plecat peste hotare, în căutarea unui job mai bun. În perioade de vacanțe și sărbători dau buzna și studenții care sorb științe la universitățile din țara vecină. Spre deosebire de atmosfera din rutierele capitalei, este mare liniște, un început de zi.
La o instituție medicală de nivel republican, un medic are aceleaşi sarcini și obligațiuni. Reușim să rezolvăm mai multe situații. Cineva necesită o corecție optică și tratament medicamentos, altcineva - tratament chirurgical, într-o situație mai dificilă implic colegii competenți într-un consiliu interdisciplinar.
La pauza de masă reușesc să servesc cafeaua și să revin la „Biserica albă” a lui Ion Druță. Câtă înțelepciune, câtă vorbă frumoasă! Am crescut cu cărți răscitite despre război, despre cei mai buni pionieri și comsomoliști, cu romanele traduse în limba rusă ale lui Alexandre Dumas și Victor Hugo.
Spre seară revin acasă la cei dragi. Azi reușesc să-mi revăd trandafirii din grădină – sunt mulți și frumoși, recent îngrijiți, tot mai mult arată mugurii. În grădina mea frumoasă și-au găsit loc tot felul de flori – de la primii ghiocei, zambile și lalele până la florile de toamnă care miros a copilărie – gherghine, busuioc și țigăncușe. Azi completez și o vatră de pătrunjel, mărar, măcriș, ceapă – pentru delicatețea salatelor.
Miercuri
Totul se petrece foarte rapid pentru a reuși mai mult - pacienți, fișe, sfaturi medicale, scheme de tratament revăzute, consilii medicale.
Doar în drum spre capitala de nord a țării savurez liniștea și frumusețea plaiului nostru. Casele mai vechi cu zugrăveala cu var siniliu sau colorate în verde, cu ferestruicile mici și zîmbitoare. Pe undeva două vecine stau la sfat, o mamă își învață copilașul a merge. Drumuri cu găuri mari și șoferi specializați de a merge prin ele.
Printre alte noutăți la radioul din mașină se aude una mai importantă pentru oftalmologi și pacienții lor: numărul de cataracte operate în baza poliței va fi majorat. Se aștepta schimbarea, nu se ştie dacă va fi suficienta - o mulțime de oameni nu au posibilitatea de a revedea lumea.
Revin acasă târziu. Cina, discuţii, pregătirea pentru scoală. Reușim să mutam butoanele la TV pentru a prinde mai multa informație din diferite surse.
În timpul scurt până la somn, fetiţă brodează la o ie a ei. Iile făcute de mine pentru copii le sunt deja mici. Sper să mai am careva timp ca să revin la acest lucru.
Joi
Pe lângă tot ce este de obicei – vizita pacienților în staționar și lucru cu fișele, revăd copii din școala pentru copii orbi și slabvăzători din Bălţi. O școală mare, într-un loc pitoresc, în care pe timpuri făceau studii peste 200 de copii. Ghidați de persoane profesioniste, acești copii își găseau rostul lor în viață. Acum își fac studiile doar 27 de copii. Oare sunt mai puțini copii cu deficiențe de vedere în țară?
La întoarcere - lacul de la Verejeni – frumos, liniștit. Lipsesc rățuștele de pe el și cocostârcii din preajmă. Îi așteptăm să revină.
Seara reușesc să revin nu pentru mult la „Grădina de sticlă” de Tatiana Țibuleac.
Vineri
Trezirea în zori pentru a reuși să fiu la timp în capitală. La un chioșc de ziare din fugă procur Nr.13 al colecției „Ziarele României Mari”. Multe noi și interesante pentru o persoană crescută și educată în stil marxist-leninist, cu studii de istorie a partidului comunist și nu a țării unde s-a născut și crescut.
Iarăși, un caz dificil de diagnostic, din nefericire, la un coleg. Medicii au adeseori nenorocul de a face maladii rare.
Vineri seara, bunica aștepta nepoții și copiii cu plăcinte. De doi ani, nu mai suntem așteptați. Am devenit maturi. Deja noi, părinții, ne străduim de a face sfârşitul de săptămână fericit.