Numărul mare de partide se explică prin legislaţia germană liberală privind dreptul de participare la scrutinul european. În comparaţia cu legislaţia română, extrem de restrictivă, în Germania un partid extraparlamentar are nevoie de numai 4.000 de semnături pentru a fi admis să participe la alegeri. În România, partidele au nevoie de 200.000 de semnături.
În Germania, partidele parlamentare – deci cele care se află în Bundestag, parlamentul federal sau în landtag-uri, parlamentele federale regionale – sînt scutite de colectarea unor semnături. Tot aşa şi partidele germane care la ultimele alegeri au obţinut un mandat în Parlamentul European.
De menţionat ar mai fi şi faptul că la alegerile europene nu există un prag electoral.
Un prag de 5 la sută există doar în cazul alegerilor parlamentare naţionale, regionale şi locale.
Reglementările liberale legate de euro-alegeri facilitează unor partide nesemnificative să ia parte la scrutin. Unii candidaţi ai acestor partide chiar au şanse de a obţine un mandat, dacă reuşesc să obţină destule voturi. Astfel, se explică prezenţa în Parlamentul European, în legislatura actuală, a unui deputat din partea formaţiunii extremiste de dreapta, Partidul Naţional-Democrat din Germania (NPD).
Semnificativ este că pe lista partidelor care participă la alegeri se află mai multe grupări naţionalist care profită de legislaţia actuală, obţinînd pe lîngă subvenţii financiare prevăzute şi dreptul de a-şi răspîndi propaganda electorală prin intermediul radio-televiziunii.
Deşi programele electorale ale partidelor naţionalist-autoritare au la bază o linie declarat eurosceptică, ele, în mod paradoxal, speră să obţină un mandat într-un parlament pe care-l combat şi pe care ar dori, în ultimă instanţă, să-l desfiinţeze. În ciuda unor diferenţe doctrinare, existente între aceste grupări, ele au în programele lor un numitor comun: lupta contra migraţiei şi străinilor. Acest numitor comun este exprimat şi în materialele publicitare, difuzate de posturile de radioteleviziune din Germania sau pe afişe.
Partide eurosceptice vor să intre în Parlamentul UE
Un exemplu elocvent în acest sens este materialul publicitar al partidului radical de dreapta care-şi spune Cea de-a III-a Cale (Der III. Weg) şi care a lansat lozinca, „Europa, trezeşte-te!”:
„Europa moare. Frontierele sînt luate cu asalt. Oraşele se scufundă în criminalitate. Popoarele europene sînt sugrumate de finanţa mondială. Rîzînd, trădătorii din parlamente îşi umplu buzunarele. Îi interesează mai mult bunăstarea aparatului birocratic din Bruxelles şi ordinele Washington-ului decît bunăstarea cetăţenilor. [...] Cerem sfîrşitul dictaturii UE de la Bruxelles şi o Europa bazată pe principii poporale [völkisch în textul original – n.m.]. Sîntem contra infiltrării străine şi pentru o Europă a popoarelor şi patriilor”.
Într-un mod mai puţin radical se exprimă şi partidul naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania (AfD). Ideea de bază a AfD este tot salvarea Apusului de presupusa invazie de către „hoarde musulmane” care, chipurile, ameninţă cultura şi civilizaţia creştină. În actuala campanie electorală a Alternativei pentru Germania se poate observa o instrumentalizare politică a unor elemente retorice, preluate abuziv din creştinism. Astfel, pe un afiş AfD se poate vedea figura lui Cristos ţinînd în mîini o cruce însoţită de un vers din Evanghelia dupa Ioan (12, 46): „Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămînă întuneric.” (Varianta ortodoxă.) [„Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămînă în întuneric.” – traducerea în limba română – după varianta neoprotestantă.] Pe acest afiş, care a stîrnit criticile bisericilor, este tipărită parola „Voia lui Dumnezeu”. Sloganul sugerează, în esenţă, o analogie cu prima cruciadă, declanşate în anul 1095 contra musulmanilor, care s-a desfăşurat sub strigătul de luptă: „Deus lo vult“.
Preşedintele grupului parlamentar AfD, din landtag-ul din Saxonia-Anhaltină, Oliver Kirchner, a respins criticile legate de folosirea retoricii belicoase, anti-musulmane, afirmînd că această publicitate electorală este legitimă. (În legătură cu biografia politică a lui Kirchner, născut în anul 1966, la Magdeburg, trebuie reţinut faptul că acesta a fost socializat într-o familie est-germană, neîncadrată în vreo comunitate religioasă. Într-un interviu acordat postului naţional de radio, DLF, Kirchner a povestit că a fost botezat abia în urmă cu cîţiva ani, în Republica Moldova.)
Mai există şi alte afişe controversate ale Alternativei pentru Germania ca de exemplu cel pe care este reprodus tabloul pictorului francez Jean-Léon Gérôme, din secolul al XIX-lea, „Tîrgul de sclavi” (Marché d'esclaves), însoţit de sloganul „Ca Europa să nu devină Eurabia” – „Votaţi AfD”. Pe acest tablou poate fi văzută o femeie albă, dezbrăcată, oferită unor cumpărători musulmani.
