În cel mai recent raport de evaluare, publicat de Institutul „Viitorul”, se arată că securitatea națională a Republicii Moldova are un așa-zis „călcâi al lui Ahile”. Experții afirmă că sectorul energetic este unul din domeniile vulnerabile, deoarece este dependent de „gazele naturale și de energia electrică din exterior” și ar avea infrastructură învechită și tarife necorespunzătoare realităților economice. Un interviu cu expertul Ion Tăbîrță de la IDIS Viitorul, care a cercetat acest subiect.
Ion Tăbârță: „Securitatea energetică a unei țări face parte din aspectele-cheie în asigurarea securității unui stat. Mult timp se percepea securitatea drept reieșind din aspectele militare, adică cine are armată, cine are capacitate militară, acela cumva prezintă o amenințare sau, dimpotrivă, își securizează interesul sau statutul, însă în ultima perioadă, în ultimii 50 de ani, poate și mai mult au apărut și alte aspecte ale securității pe care o serie de state le utilizează împotriva altor state, promovându-și interesele, fie că au interese geopolitice, interese economice sau interese de alt gen. Securitatea energetică face parte din aspectele vitale ale securității Republicii Moldova și din acest punct de vedere reprezintă un punct vulnerabil.”
Europa Liberă: Ce vă face să credeți că securitatea națională poate fi în pericol din cauza o așa-zisei lipse de securități în cadrul domeniului energetic?
Ion Tăbârță: „Republica Moldova este un stat situat la confluența spațiilor geopolitice. Republica Moldova face parte din interesul geopolitic, interesele neoimperiale ale Federației Ruse în fostele republici ale Uniunii Sovietice. Federația Rusă folosește o serie de pârghii pentru a-și reîntoarce sau de a le impune pe statele post-sovietice de a fi în spațiul său de interese geopolitice. Este arma economică, este arma monetară sau a migranților de muncă, inclusiv este și arma energetică.
Rusia nu o singură dată a folosit arma energetică contra R.Moldova...
Noi știm foarte bine că Republica Moldova, din punct de vedere energetic, este în dependență, dacă nu totală, foarte mare de Federația Rusă, dar dacă vorbim de aspectele gazelor naturale, atunci Republica Moldova chiar că este dependentă în proporție de 100% de gazul importat din Federația Rusă. Federația Rusă nu o singură dată a folosit această armă energetică contra Republicii Moldova, dar nu numai contra Republicii Moldova. Ne aducem aminte de conflictele legate de gazele naturale din anii 2008-2009, când o bună parte din Europa rămânea fără gaz. Republica Moldova nu face excepție, dimpotrivă, din acest punct de vedere, Republica Moldova pe undeva chiar este și o pradă ușoară în fața potențialelor amenințări din partea Federației Ruse și vedem că Federația Rusă folosește aceste pârghii. Să ne aducem aminte de scandaloasele declarații ale lui Dmitri Rogozin legate de problematica transnistreană, când el spunea: „Dacă voi doriți să întoarceți regiunea transnistreană, plătiți pentru gaze”, sau recentele adresări la arbitrajele internaționale ale Federației Ruse tot legate de anumite plăți ale Republicii Moldova față de Federația Rusă, în linii mari fiind datoria regiunii transnistrene. La momentul de față, Republica Moldova nu are alternative de a se opune anumitor presiuni venite din partea Federației Ruse pe sectorul energetic.”
Europa Liberă: Totuși, Rusia este o forță externă geografică îndepărtată, putem spune. Prin ce pârghii reușește să influențeze domeniul energetic în Republica Moldova?
Ion Tăbârță: „Ne aducem aminte cum anumite partide și anumiți politicieni pro-ruși permanent când veneau în fața cetățenilor pe lângă alte aspecte cum ar fi exportul mărfurilor noastre agroalimentare pe piața rusească, problema migranților de muncă, tot timpul speculau cu prețurile la gaz, tot timpul ei spuneau că, dacă noi ne vom orienta spre Federația Rusă, vom plăti mai puțin pentru gazele naturale importate din Federația Rusă. Sigur că Federația Rusă, prin intermediul actorilor politici de aici din Republica Moldova pro-ruși, încearcă să influențeze preferințele electoratului din Republica Moldova, dar în așa mod, desigur să influențeze și procesele politice interne de aici, din Moldova.”
Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău ar fi o alternativă reală față de importurile de gaze rusești...
Europa Liberă: În cercetarea Dvs., dle Tăbârță, afirmați că este prioritară liberalizarea pieței în domeniul energetic, renovarea infrastructurii, dar, de exemplu, proiectul gazoductului Iași-Ungheni pare să fie lansat inclusiv pentru asta, pentru a înmulți într-un fel opțiunile pe piața energetică pentru consumatori, însă am fi generoși dacă am spune că realizarea proiectului merge conform termenilor propuși din start.
Ion Tăbârță: „Acest gazoduct Iași-Ungheni-Strășeni sau Chișinău ar reprezenta o alternativă reală față de importurile de gaze naturale din Federația Rusă și din acest punct de vedere noi ne-am securiza energetic față de anumite potențiale amenințări din partea Federației Ruse. Trebuie să înțelegem că, de fapt, construcția acestui gazoduct face parte dintr-un pachet de acțiuni mult mai largi pe care Republica Moldova și le-a asumat începând cu anul 2010, odată cu aderarea la Comunitatea Energetică Europeană, iar în cadrul acestei comunități în acordurile pe care noi le avem, inclusiv Acordul de Asociere în care, de fapt, acțiunile sunt coordonate cu Comunitatea Energetică Europeană, Republica Moldova trebuie să întreprindă o serie de măsuri complexe în domeniul energetic, ceea ce ar duce la securizarea noastră din punctul de vedere al potențialelor amenințări venite din partea Federației Ruse, dar totodată ar face Republica Moldova mult mai atractivă și mai dinamică chiar putem să spunem pentru consumatorii interni, pentru consumatori finali, fie că sunt consumatori casnici sau non-casnici. Din acest punct de vedere, dacă noi vom reuși să ne racordăm și să realizăm cele asumate în cadrul așa-numitului „pachet energetic trei” al Comunității Energetice Europene, Republica Moldova își va spori potențialul energetic din punctul de vedere al securizării desigur, dar și al restructurării în sensul modernizării lui. Din punct de vedere energetic, Republica Moldova are nevoie de aceste acțiuni.”
Europa Liberă: Totuși se pare că Republica Moldova a fost, putem să spunem, o elevă destul de bună și a transpus o bună parte a directivelor europene în realitate, atunci când și-a luat aceste angajamente în cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Ce mai lipsește totuși și cine se face vinovat că trage cumva la pământ dezvoltarea sectorului energetic național?
De ce totuși procesul se mișcă atât de lent?...
Ion Tăbârță: „Republica Moldova, dacă să vorbim de domeniul energiei electrice și al gazelor naturale în mod special, da, într-adevăr, a fost o elevă destul de bună la nivel de transpunere sau la nivel de adoptare a legislației primare. Acum suntem în proces de adoptare a legislației secundare sau a cadrului normativ care reiese din cele câteva legi noi adoptate odată cu asumarea acelor angajamente în cadrul Comunității Energetice Europene, dar și al Acordului de Asociere, dar totodată adoptarea cadrului normativ decurge cumva mai lent decât era preconizat sau decât anumite instituții și-au asumat și, totodată, Republica Moldova pentru ca tot acest cadru normativ, tot această legislație primară și secundară să funcționeze are nevoie de interconexiuni energetice cu Uniunea Europeană, iar aceste interconexiuni se pot face doar prin intermediul României. Și aici avem două interconexiuni foarte, foarte importante; avem interconexiunea la gazele naturale, adică gazoductul despre care noi am vorbit și totodată este vorba de conexiunile la energia electrică sau la liniile de energie electrică din România, or aici noi ne mișcăm cumva mai încet. Noi avem un memorandum semnat cu Guvernul României, mă refer la Guvernul Republicii Moldova. În el se vorbește despre cinci proiecte de interconectare, însă deocamdată niciunul nu este funcțional, pentru că gazoductul Iași-Ungheni deocamdată este mai mult la nivel de conexiune simbolică, el încă nu este o alternativă reală, va deveni o alternativă reală doar după ce va fi conectat până la Chișinău și toate, inclusiv stațiile de pompare, până când el va fi dus până la capăt, iar referitor la interconexiunile cu energie electrică doar suntem la faza de inițiere, studiu de fezabilitate ș.a.m.d. Or, aici apare o serie de întrebări: De ce totuși procesul se mișcă atât de lent? De ce nu se mișcă mai repede? Pentru că permanent avem aceste tărăgănări. Până la urmă aceste tărăgănări sunt…”
Europa Liberă: Din partea cui?
Ion Tăbârță: „Din partea politicienilor sau factorului politic din Republica Moldova, cu toate că trebuie să recunoaștem că sunt și anumite aspecte legate de factorul politic din România. Da, în linii mari este legat de aici, de la noi ce se întâmplă, pentru că apare întrebarea: Totuși care sunt aspectele birocratice, sunt aspectele procedurale de lucru, să le spunem așa, și când au fost atunci acele planificări în timp cumva s-a supraestimat capacitatea noastră și într-adevăr procesul acesta era mai lent sau pur și simplu nu există suficientă voință politică și anumiți factori aici la noi, fără temei sau cumva intenționat, tărăgănează implementarea sau realizarea acestor interconexiuni energetice ale Republicii Moldova cu România?”
Europa Liberă: Iată, toate semnele arată că există sprijin enorm pentru securizarea sectorului energetic din Republica Moldova. Ați vorbit de aceste proiecte cu România, cu Uniunea Europeană. Din spusele Dvs., cineva ar putea ajunge la concluzia că autoritățile moldovene sunt cele care apasă frâna. Credeți că ar fi justificată o astfel de impresie sau poate nu e totul atât de simplu?
Ion Tăbârță: „Se creează cumva impresia că se dorește, dar nu se dorește din toată inima. Da, se fac, nu putem spune că anumite lucruri nu se realizează, dar se realizează mult mai lent decât era preconizat, era de așteptat și mai lent decât era posibil de făcut. Și aici apare întrebarea: De ce este acest proces mai lent? Da, avem susținere enormă din partea partenerilor din Uniunea Europeană, după câte înțelegem nu este o problemă legată de aspectele financiare. Însă care este problema? Pentru factorul politic securizarea energetică este mai mult doar o retorică frumoasă, dar nu reprezintă într-adevăr o prioritate pentru a asigura securitatea energetică a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ca să se miște totul din loc, ce pași trebuie să se întreprindă și, în primul rând, se către cine?
Ion Tăbârță: „Cetățenii desigur și-ar dori tarife cât mai avantajoase la energia electrică, pentru că liberalizarea pieței, dacă se va ajunge să fie aplicată în realitate sau să fie o piață liberalizată, atunci cetățenii vor fi cei care vor fi avantajați, pentru că ei vor avea această posibilitate să-și aleagă furnizorul de energie electrică la prețuri cât mai avantajoase. Cred că totuși aici ar trebui să fie voință și dorință mai mare din partea factorului politic, pentru că sunt destul de multe întrebări la aspectul de energie regenerabilă sau nu este clar până la urmă care e relația noastră pe sectorul energetic, în special energia electrică pe sectorul transnistrean, care sunt schemele acolo, pentru că am avut anumite scheme scoase la suprafață. Toate acestea ne fac să credem că totuși anumiți factori politici, anumiți factori decizionali cumva temporizează acest proces de implementare a acelor angajamente asumate de către Republica Moldova în relațiile sale cu Uniunea Europeană sau cu Comunitatea Energetică Europeană. De aceea cred că, dacă ar fi existat mai multă voință politică, atunci anumite procese se mișcau mai rapid și probabil deja anumite interconexiuni, dacă nu toate, anumite interconexiuni energetice ale Republicii Moldova cu România deja ar fi fost realizate.”
