„Populismul de dreapta dăunează sufletului”. Această propoziţie este inscripţionată pe o pancartă albă, arborată pe o biserică neoprotestantă (metodistă) din Berlin (vezi foto). Propoziţia sintetizează, în esenţă, protestele tuturor bisericelor împotriva populismului de dreapta, propagat de partidul naţionalist-autoritar, anti-migraţionist, xenofob, eurosceptic, homofob şi anti-musulman, Alternativa pentru Germania (AfD).
Repetatele critici, venite din partea Bisericii Evanghelice i-a determinat pe cei de la AfD să publice broşura, intitulată: „Nesfînta alianţă. Pactul bisericii evanghelice cu spiritul vremurilor şi autorităţi” („Unheilige Allianz. Der Pakt der evangelischen Kirche mit dem Zeitgeist und den Mächtigen”). Broşura constituie un contra-atac foarte dur în care Biserica Evanghelică este prezentată ca o instituţie absolut conformistă care de-a lungul existenţei ei a făcut întotdeauna numai jocul puternicilor zilei. Bisericii i se reproşează apoi că răspîndeşte declaraţii care contravin Bibliei şi sînt tributare spiritului vremurilor (Zeitgeist). În continuare se insinuiază că astăzi biserica a devenit partinică. Totodată se mai spune că Biserica are acelaşi comportament ca în trecutul apropiat, cînd a devenit o unealtă a autorităţilor naţional-socialiste şi comuniste din Germania răsăriteană. Astăzi, se spune mai departe în broşura AfD, biserica s-a transformat într-un instrument al doctrinei ecologiste de stînga: „În loc să răspîndească adevărul lui Isus Cristos, [biserica] încearcă prin calomnii şi excluderi să-şi transforme propria credinţă stîngist-ecologistă în singurul adevăr [acceptabil]”. În tezele enunţate de AfD în broşura amintită, protestantismul este descris ca un actor politic părtinitor pentru că pledează pentru protecţia mediului, s-a pronunţat pentru sprijinirea refugiaţilor, (dînd dovadă de o „xenofilie nediferenţiată”) şi nu s-a opus legalizării căsătoriei pentru homosexuali.
Într-o replică dată publicităţii de către Biserica Evanghelică se subliniază faptul, că atacul AfD este mai mult decît o simplă denaturare a realităţilor politice actuale. Asta pentru că AfD manipulează realitatea istorică şi pune semnul egalităţii între două dictaturi şi statul de drept. AfD se declară drept reprezentanta legitimă a poporului şi bisericii, transformîndu-l pe Dumnezeul creştin într-un zeu naţional. Principiile statului de drept urmează a fi înlocuite cu o dictatură care suprimă comportamentele neconforme cu o anumită linie politică. Acest demers, se mai spune în replica bisericii, este un act de abuz politic.
