Diversiunea pe care o încearcă premierul Viorica Dăncilă prin propunerea ca Teodor Meleșcanu să devină președintele Senatului readuce în prim plan un personaj emblematic pentru ceea ce înseamnă compromisuri și oportunism în viața politică. Meleșcanu e un supraviețuitor al epocii comuniste.
A fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe în 1966, a deținut apoi funcții importante, inclusiv în străinătate, asta însemnând, cu certitudine, că a avut binecuvântarea Securității. După 1990 a urcat alte trepte în carieră: a fost ministru de externe în guvernul Văcăroiu între 1992 și 1996, a revenit în fruntea Externelor în 2017. S-a afirmat, totodată, ca un abil traseist politic: după ce a trecut printr-un partid efemer, Alianța pentru România, a intrat la liberali, a fost și ministru al Apărării Naționale iar în 2012 președintele Băsescu l-a numit director al Serviciului de Informații Externe de unde a demisionat ca să candideze – fără succes – la prezidențialele din 2014. Ajuns acum la 78 de ani, Meleșcanu a privit ca pe ceva absolut normal propunerea de a prelua conducerea Senatului în locul șefului său de partid, proaspăt demisionar, Călin Popescu Tăriceanu. Toate răspunsurile date ziariștilor arată că el consideră că noua poziție i se cuvine, că nu se putea ca tocmai el să rămână fără o funcție de răspundere și că nu e nici o problemă dacă partidul său, ALDE, a ieșit de la guvernare: el, Meleșcanu, poate fi în același timp și cu puterea, la Senat, și în opoziție, alături de ALDE.
Acest personaj sinistru, față decare eroii lui Caragiale, Cațavencu și Dandanache, sunt niște amatori, nu e un caz izolat. Se pot da mai multe exemple de „supraviețuitori”, traseiști, abonați la funcții răsplătite gras, cumularzi care pur și simplu ne sfidează cu nerușinarea lor. Curtea Constituțională a devenit, pentru ei, un spațiu privilegiat. Îl avem acolo pe Valer Dorneanu, vechi parlamentar PSD, fost președinte al Camerei Deputaților, fost Avocat al Poporului iar acum executant obedient al ordinelor venite de la partidul care l-a propulsat. Îi stă alături un Marian Enache, care a trecut prin vreo cinci partide, a fost și deputat și ambasador, personaj ce are astăzi venituri colosale, cumulând salarii și pensii, plus o indemnizație de revoluționar obținută la …Vaslui, pașnicul oraș intrat în mitologia „revoluționară” grație filmului satiric al lui Corneliu Porumboiu.
Că o instanță precum Curtea Constituțională, care ar trebui să fie deasupra aranjamentelor politice, dă tonul în ce privește partizanatul, lăcomia și frenezia cumulardă arată cât de grave sunt bolile care afectează politica românească. Episodul Meleșcanu nu face decât să confirme diagnosticul.
