După seria de proteste de la Moscova din ultimul timp, Comitetul rus de Anchetă a deschis mai multe dosare penale, între care pentru participarea la dezordini în masă, violențe împotriva reprezentanților guvernamentali, încălcarea repetată a regulilor de participare la mitinguri, instigarea la ură și amenințarea cu violențe. În două dintre cazuri, Procuratura Rusiei a cerut decăderea din drepturile părintești a unor participanți la proteste. Toate aceste cauze penale sunt cunoscute în mass-media rusești sub numele de „Dosarul moscovit”.
Inculpați în dosarul protestelor de la Moscova sunt oameni total diferiți: numai câțiva dintre ei au fost activiști politici. Este vorba despre studenți ai universităților din Moscova, antreprenori, un fost angajat al Gărzii Ruse, despre care în momentul arestării lor nu se știa nimic despre cine sunt ei și ce viziuni au ei.
Current Time, canalul de televiziune al postului nostru de radio, a rugat-o pe jurnalista Elizaveta Nesterova să trimită scrisori tuturor celor arestați sau plasați în izolatoarele de anchetă în „Dosarul moscovit”, prin intermediul organizației pentru apărarea drepturilor omului Rosuznik, pentru a afla de ce acești oameni au decis să se alăture protestelor.
Majoritatea răspunsurilor abia urmează să ajungă la destinație. Pentru că formularul destinat mesajelor are limită de caractere, unii destinatari au promis că vor mai scrie și vor oferi răspunsuri detaliate pe care le vom publica mai târziu.
Două răspunsuri le-am primit de la inculpați ale căror dosare au fost clasate la 3 septembrie. Current Time a decis oricum să le publice. Unul dintre autori - Daniil Begleț - a fost condamnat în aceeași zi la doi ani de închisoare.
Aidar Gubaidulin, 25 de ani
Născut în orașul Ufa, capitala Republicii ruse Bașkortostan, Aidar este absolvent atât a studiilor de licență, cât și de masterat la Facultatea de Management și Matematică Aplicată a Institutului de Fizică și Tehnologie din Moscova și lucrează în calitate de programator la Sberbank-Technology.
Acuzație: Participare la dezordini în masă. Într-un video el apare agitat de parcă vrea să arunce în direcția unui polițist cu un PET pe care îl ține în mână. Aidar nu își recunoaște vina.
Aidar Gubaidulin: Vreau să-mi exprim recunoștința față de întreaga echipă și față de toți jurnaliștii CurrentTime. Am urmărit reportajele dumneavoastră. Este jurnalism adevărat ceea ce faceți și societatea noastră are mare nevoie de așa ceva. Sunt dispus să discut cu dumneavoastră și cu alte mass-media independente.
Iată câteva cuvinte despre mine. Spre marea mea rușine, încă acum vreo 8 ani eram un patriot orb: susțineam necondiționat guvernarea, apăram Uniunea Sovietică și stalinismul, eram un conservator.
În timp, am început să văd situația din țară cu propriii ochi, să citesc mult despre politică, să analizez și să meditez. Opiniile mele s-au schimbat. Acum pot spune că simpatizez viziunile liberale: cea mai mare valoare pentru mine sunt libertatea și viața omului, statul nu este decât un un slujitor al poporului care trebuie să îmbunătățească viața oamenilor.
Eu sunt ateu și am o viziune științifică asupra lumii. Cu toate acestea, pledez pentru libertatea religiei și secularizarea completă a statului și a societății: biserica nu trebuie să fie prezentă în școli și universități, biserica trebuie să plătească impozite. Eu susțin egalitatea de gen și cred că toată lumea trebuie să aibă posibilitatea să-și pună în valoare potențialul său, fără stereotipuri legate de gen. Eu sunt împotriva serviciului militar obligatoriu și consider că armata trebuie să fie formată numai din militari prin contract. Eu nu sunt membru al vreunui partid, nu am politicieni preferați, sprijin lupta politică și succesiunea puterii.
Acum câteva cuvinte despre Centrul de Detenție Preventivă (SIZO). Mai înainte credeam că închisoarea este iadul și sfârșitul vieții. S-a dovedit însă că e altfel. Firește, există o serie de dificultăți, dar omul se adaptează ușor. Cel mai mult îmi lipsește dușul zilnic. Desigur, mâncarea nu este precum cea de la restaurantele cu stele Michelin, dar e semnificativ mai bună decât credeam.
Merită să spun câteva cuvinte și despre oameni. Ei sunt aici în mare parte oameni simpli, obișnuiți. Puțini dintre ei se gândesc la „materii înalte”. Ei au un nivel scăzut de instruire (cu anumite excepții), au un nivel scăzut de pregătire juridică. Prin urmare, mulți au ajuns aici din proprie prostie, dar o parte considerabilă dintre deținuți nu au nicio vină.
Despre dosarul Bolotnaia o să vă scriu într-un alt mesaj, deoarece formularul are limită de caractere. Mulțumesc mult pentru că mi-ați scris!
Valeri Kostenok, 20 de ani
Student al Universității de Stat Kosîghin din Rusia, membru activ al aripii de tineret a Partidului ”Iabloko”.
Acuzație: Aruncarea a două PET-uri goale de 0,5 litri și 0,3 litri în direcția polițiștilor. Dosarul pornit pe numele lui Valeri a fost clasat.
Valeri Kostenok: Cea mai mare valoare pentru mine sunt oamenii. În Centrul de Detenție Preventivă (SIZO) mă surprind poveștile oamenilor și mă șochează acuzațiile aduse lor. Un pilot al fostei companii TransAero a cumpărat un medicament în zona duty-free și a ajuns să fie acuzat de contrabandă. Un student al Facultății de Jurnalism din Ekaterinburg făcea reclame și postări plătite, dar pentru că a refuzat pe cineva este învinuit acum de fraude.
Angajații Serviciului Federal de Penitenciare sunt în număr mic și nu reușesc să-și facă bine treaba: ne pierd, ajungem cu întârziere la procese, avocații ne așteaptă ore în șir. Împotriva lor [angajaților] sunt depuse plângeri, superiorii îi ceartă. Ei au un salariu de 20.000 de ruble (echivalentul a 300 dolari americani). Eu le spun tuturor: am ajuns aici pentru fiecare dintre voi! Orice angajat, orice condamnat - toți suntem aici cetățeni. Nimeni n-a pus mâna pe mine aici și nu m-a insultat. Cam asta e situația aici.
Serghei Fomin, 36 de ani
Antreprenor. Voluntar în staff-ul de campanie al candidatei neînregistrate pentru alegerile în Duma orașului Moscova - Liubov Sobol. El a strâns semnături pentru candidatura ei; a participat la marșul în sprijinul jurnalistului Ivan Golunov și la protestele din 27 iulie.
Acuzație: Participarea la dezordini în masă. La 5 august, Comitetul rus de Investigații l-a dat în urmărire pentru că nu se afla la domiciliul conform vizei de reședință. Fomin spune că se afla în vacanță. La 9 august, el s-a predat poliției. El nu își recunoaște vina.
Serghei Fomin a participat la protestul din 27 iulie la care a venit împreună cu familia verișorului său. Potrivit canalelor centrale de televiziune, Fomin ar fi reușit să părăsească protestul datorită faptului că ar fi luat în brațe unul dintre copiii rudelor sale. Pe 3 septembrie, Comitetul rus de Anchetă a cerut ca Fomin să fie eliberat din Centrul de Detenție Preventivă (SIZO) și să fie plasat în arest la domiciliu.
Serghei Fomin: Valorile mele sunt dreptatea, o senzație accentuată, probabil. Statul de drept. Eu împart țările în două categorii: țări în care legea este mai presus de orice și țări în care puterea (banii, furia, pilele) se află mai presus de toate! De exemplu, dacă vreun ministru american, aflat la volanul unui autoturism, ar lovi un pieton, el ar ajunge la închisoare, chiar dacă este ministru. În alte țări însă nu se va întâmpla acest lucru (nu vom da vreun nume de țară). Legea trebuie nu doar respectată și să fie aceeași pentru toți (începând cu omul de rând și până la președintele țării), dar și ea [legea] să fie extrem de dificil de schimbat. Eu cred în mecanisme (instituții), nu în indivizi.
Oamenii cu care discut aici nu au nicio legătura cu opoziția. Ei mă întreabă adesea: „Dar oare ce bine face Navalnîi al tău?” În primul rând, el nu este al meu și, în al doilea rând, eu cred că trebuie să existe mecanisme care să nu-i permită lui (sau oricărui altuia din cei ce vor ajunge să conducă Rusia) să facă ceva greșit (de exemplu, să nimicească alegerile corecte).
Este foarte rău că în țara noastră oamenii își pun speranță într-un „mesia”: unii în Putin, alții în Navalnîi. „Nu-ți crea idoli” în general. Noi avem nevoie nu de o personalitate, ci de un sistem care să nu permită vreunei persoane rău intenționate să facă mult rău, dar unei persoane cu intenții bune să-i ofere posibilitatea să facă mult bine. De asemenea, eu cred că cea mai mare valoare o reprezită omul, drepturile, sănătatea și libertatea sa. În primul rând, este necesar să protejăm omul de rând.
Iată de ce sunt puțin supărat pe liderii opoziției noastre care știau cu ce s-au încheiat protestele din Piața Bolotnaia, dar cu toate acestea au chemat oamenii în stradă, supunându-i unor riscuri. Eu nu înțeleg de ce ei nu au putut să inventeze și altceva decât mitingurile în toți acești opt ani care au trecut de la evenimentele din Piața Bolotnaia. Un protest neautorizat este foarte periculos, pentru că oricine poate „trimite” provocatori cu arme și transforma o acțiune pașnică într-un masacru. Prin urmare, în prezent eu sunt împotriva mitingurilor neautorizate. Sunt necesare alte mijloace prin care să-ți poți exprima opinia în mod pașnic și fără violențe. Sper că Sobol și Navalnîi să citească aceste rânduri. Eu aș putea să le sugerez câteva idei.
Speranța că ceva mai poate fi schimbat mi-o dau oamenii care îmi scriu; filmul lui Iuri Dudi despre Kolîma și postările lui pe Instagram despre proteste; câți oameni au mărșăluit pe bulevardul Saharov la 10 august; sprijinul oamenilor pentru Golunov.
La început, am stat o vreme în carantină, acum mă aflu într-o celulă obișnuită, unde este mai bine. M-a șocat să aflu cât de mulți oameni fără vină au ajuns aici și câte pedepse sunt aplicate necorespunzător. Doi tineri au fost judecați pentru că la domiciliu au fost găsite 5 grame de drog „fen”. Pe durata anchetei ei s-au aflat sub control judiciar, având interdicția de a părăsi țara, au semnat pe propria răspundere „că nu mai sunt dependenți”, au prezentat certificate medicale potrivit cărora „sângele e curat”. Băieți de 26 și 29 de ani. Ambii au fost condamnați la trei ani de închisoare. Pentru ce? Ei doar nu vindeau droguri. Ei au renunțat.
Am mai auzit și alte istorii, dar spațiul destinat mesajelor este limitat. Despre dosarul Bolotnoia am auzit aici câte ceva în treacăt, dar nu știam că pe marginea acelor evenimente a fost pornit dosar penal pentru dezordini în masă. Cred că procesul în cazul nostru va fi mai scurt și mai rapid (dosarul pe numele lui Danila Begleț a fost deja trimis în instanță). Dacă nu vom fi salvați înainte de verdict, mai târziu nu se va schimba nimic. Ne poate salva Dudi, dacă va face un film. Vă mulțumim pentru sprijin!
Konstantin Kotov, 34 de ani
Programator pentru compania DSSL - producătoare de sisteme video.
Acuzație: Articolul 212.1 din Codul Penal al Federației Ruse cu privire la încălcarea repetată a regulamentelor de organizare și desfășurare a mitingurilor.
Konstantin Kotov: Prima dată am transmis pachete celor reținuți în urma protestului sub sloganul „El vă este țar” de la 5 mai 2017. Fusesem tocmai reținut pentru prima data în timpul unui miting. Și înainte de ultima mea reținere, pe 10 august, am transmis apă și produse băieților reținuți și plasați în secția de poliție Iasenevo. Acum sunt eu cel care primesc pachete. Ironia sorții...
Pe scurt, despre valorile mele. În primul rând, este omul. Apărarea drepturilor omului, dintre care cel mai important este dreptul la libertatea personală și libertatea de exprimare. De aici și obiectivul: ca în Rusia statul să fie orientat către oameni. În realitățile actuale, este dificil să atingi acest obiectiv. Am ales ceea ce mi s-a părut realist: să ajut persoanele persecutate politic. Băieții și fetele din „Novoie velicie” [Noua Măreție - un chat pe Telegram n.r.], Azat Miftakhov, băieții din grupul Rețea, prizonierii și marinarii ucraineni. Am organizat pichete și mitinguri, am transmis pachete, am scris scrisori, am mers în instanțe, am scris plângeri, am vorbit cu rudele ...
Am înțeles, desigur: vom obține libertate pentru unul, dar sistemul îl va înghiți imediat pe al doilea, al treilea, al patrulea. Însă, așa cum a spus Viktor Șenderovici în timpul pichetului nostru: „Dacă este lipsită de speranță cauza, asta nu înseamnă că nu trebuie abordată”.
De o săptămână mă aflu într-un Centru de Detenție Preventivă, până la asta – într-un Centru de Reținere Preventivă. Am fost mutat dintr-o celulă în altă, cred că vreo 10 la număr. Am văzut de toate: și celule de cinci stele cu televizoare moderne, și celule umede la demisol. O închisoare a contrastelor, precum este și țara. Dacă e să vorbesc despre oameni - de mulți dintre ei îmi pare foarte rău. Eu sunt totuși o persoană cunoscută și mă bucur de sprijin din partea multor oameni. Iar ei, la rândul lor, cu excepția rudelor, nu au pe nimeni. Eu împart celula cu alți trei tineri cu vârste de până la 20 de ani. Ei au ajuns aici pentru vânzare de droguri în proporții deosebit de mari și riscă 10-15 ani de închisoare Ce fel de oameni vor fi atunci când vor ieși din închisoare? E un fel de exces de cruzime...
Surprinzător, dar dosarul Bolotnaia mi-a scăpat, deși am fost prezent la majoritatea mitingurilor din 2011-2012, dar nu am auzit despre arestări și procese. Sau poate că nu am vrut să aud... Sper cu adevărat că de data aceasta societatea nu va fi la fel de surdă precum am fost eu atunci și că băieții vor reuși să câștige procesele.
Vă mulțumesc încă odată pentru scrisori, pentru întrebări și pentru micile pachete!
Daniil Konon, 22 de ani
Student la Universitatea Tehnică de Stat Bauman din Moscova, Facultatea Inginerie. Absolvent al școli-internat de cadeți „Corpul de cadeți cazaci Șolohov din Moscova”. Voluntar la un azil de câini, înființat de familia sa.
Acuzație: participarea la dezordini în masă, arestat pentru două luni. Inițial, ca mulți alții, avea calitatea de martor. Dosarul pe numele lui a fost clasat la 3 septembrie.
Daniil Konon: Pentru mine, pe primul loc se află onestitatea – atât față de cei din jur, cât și față de job, opinii, acțiuni. Cel mai important e să fii sincer cu tine însuți. Dacă te-ai apucat de treabă - fă-o sincer, dacă te-ai apucat să răspunzi la o întrebare - răspunde sincer. Nu poți face, nu te apuca! Acesta este principiul meu de bază.
Ce mă indignează? Situația actuală, haha. Ea nu se înscrie deloc în principiul meu de viață. Îmi dă speranță încrederea în oameni. Chiar sunt încântat să realizez că oamenii „de jos”, oamenii simpli, înțeleg absurditatea și tupeismul a tot ceea ce se întâmplă, iar cei „de sus” au ceva de învățat de la propriul popor.
În locurile de detenție, există propriile reguli, obiceiuri și propriul mod de viață, dar chiar și de aici nu este atât de greu să vezi principalul - un număr impresionant de oameni instruiți și nevinovați. Poate că eu sunt un norocos și întâlnesc așa oameni, dar până acum văd doar asta. Se pare că, în curând, va fi obligatoriu să ajungi în Centrul de Detenție Preventivă pentru a obține statutul de persoană instruită. Râs cu plâns, zău.
Despre dosarul Bolotnaia am auzit puține. Facultate, job, familie. Nu am avut suficient timp pentru politică și problemele legate de ea. Acum am. Nu voi minți deloc dacă v-oi spune că închisoarea a devenit adăpostul libertății mele, principalul motiv al politizării mele. Nu am fost activ politic până în prezent. Aici eu mă politizez secundă după secundă.
Daniil Begleț, 27 de ani
Antreprenor, tată a doi copii.
Acuzație: Aplicarea forței față de un reprezentant al puterii. Anchetatorul a declarat în instanță că există o înregistrare video în care Begleț „lovește angajați ai ordinii publice neidentificați, obstrucționând astfel activitățile lor legitime”. La 18 august, dosarul pe numele lui Begleț a fost separat, iar Daniil a fost anunțat că ancheta a fost finalizată. La 3 septembrie el a fost condamnat la doi ani de închisoare.
Daniil Begleț: Vă mulțumesc sincer pentru munca dumneavoastră și pentru ceea ce faceți. Sunt abonat la canalul dvs pe YouTube. și, când mă aflam în libertate, vă urmăream.
Sunt antreprenor și, de fapt, nu am nicio legătură cu politica. Dar! Nu pot urmări cu indiferență faptul că noi, cetățenii care respectăm legea, suntem lipsiți de dreptul de vot!
În ceea ce privește șederea mea în închisoare: este îngrozitor! Îmi lipsesc oamenii dragi, mi-e foarte mult dor de ei. Nu este nimic mai prețios decât libertatea! În principiu, în SIZO oamenii sunt la fel ca toți oamenii: îți vorbesc, te ajută! Există câteva minusuri: nu sunt fumător și, la început, îmi era greu să suport fumul de țigară! Dar omul se obișnuiește cu toate.
Cât despre dosarul Bolotnaia, eu nu am înțeles atunci indignarea oamenilor!
Din toată inima vreau să le mulțumesc tuturor oamenilor neindiferenți pentru grijă și susținere, pentru că sunt aproape de mine. Vă îmbrățișez pe toți!
