Site-ul de știri și comentarii G4Media informează detaliat despre discuțiile purtate în Ucraina după ce separatiștii pro-ruși din Donbas au dat publicității un comunicat despre semnarea documentului de la Minsk. Comunicatul folosește, dacă nu o lectură proprie a situației, cel puțin nuanțe proprii. I se recomandă, de pildă, pe un ton apăsat, președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să nu pună condiții: alegerile din regiunile separatiste vor fi organizate atunci când liderii locali consideră de cuviință și nici vorbă ca Ucraina să recapete controlul asupra frontierei.
Între timp, Zelenski este chestionat cu destulă iritare de presa din țara sa. Sunt temeri că semnarea documentului deschide calea unei capitulări a Ucrainei în chestiunea Donbas. Asta susține și fostul președinte Petro Poroșenko, mai ales că dinspre Moscova vine ideea instalării de trupe de menținere a păcii, și nicidecum dorita retragere a forțelor militare ruse de acolo. Zelenski promite în continuare că nu va fi nicio capitulare, dar nu mai vrea să dea detalii, rezultă din articolul publicat de G4Media.
Un comentariu legat de „formula Steimeier” în Ucraina semnează în Adevărul Alina Achim-Inayeh. Condițiile stipulate în acordul intermediar semnat cu separatiștii au mai fost formulate și de Poroșenko, numai că nu au fost niciodată îndeplinite. „Premiera de la Minsk constă (de fapt) ȋn aprobarea acordării statutului autonom regiunii Donbas, ceea ce poate da acesteia drept de veto, sau măcar putere de tergiversare şi compromitere a deciziilor majore de securitate și politică externă ale Ucrainei, de exemplu aderarea la NATO sau UE. Statutul şi condiţiile autonomiei vor trebui aprobate de Rada Ucrainei, ȋn care Zelenski are o majoritate confortabilă. Nu mai este nevoie să spun că subiectul Crimeea nu mai există decȃt ȋn discursurile cȃtorva lideri regionali şi vestici ȋncăpăţȃnaţi”, scrie Alina Ynaheh.
Și ea constată repunerea pe tapet în Republica Moldova a problemei din Transnistria, cu tot cu planul Kozak. „Guvernul Maia Sandu s-a pronunţat hotărȃt ȋmpotriva planului Kozak, numai că şi ȋn Moldova, ca şi ȋn Ucraina, la masa negocierilor se află şi europenii – Germania şi Franța, în formatul Normandia, ȋn cazul Ucrainei, şi UE, în formatul 5+2, ȋn cazul Moldovei. Atât ȋn Germania, cȃt şi, mai ales, ȋn Franţa, luările de poziţie ȋn favoarea realinierii cu Moscova sunt din ce ȋn ce mai frecvente şi mai hotărȃte”, ca de obicei, interesul primează.
Analiza din care am citat aduce în discuție și o altă mișcare cu implicații geopolitice considerabile, inclusiv pentru România: proiectul tot mai bine încălzit al unei federații Rusia-Belarus, prin care Moscova intenționează să-și consolideze proiectul de a crea o zonă gri, o zonă tampon, între ea și Uniunea Europeană. În plus, noua formulă statală i-ar da prilejui lui Vladimir Putin să ceară un nou mandat de președinte, fără să trebuiască să mai forțeze nota în interiorul actualei Federații Ruse. „Dacă Moscova reuşeşte şi ȋşi creează zona tampon, scrie Alina Ynayeh, Romȃnia se va învecina cu aceasta, devenind un ghimpe şi mai mare ȋn coasta Moscovei, iar ȋncercările acesteia de infiltrare ȋn deciziile politice, economice şi sociale ale Romȃniei se vor intensifica ȋn consecinţă. Şi deşi Romȃnia este acoperită de umbrela NATO şi UE, acestea nu fac ȋncă faţă cu succes deplin atacurilor de tip hibrid ale Moscovei”.
